Calitatea sunetului, nu recunoașterea vorbirii, determină calitatea vieții la utilizatorii de implant cohlear

Un studiu publicat în Journal of the Acoustical Society of America în octombrie 2025, condus de cercetători de la Vanderbilt University Medical Center, a analizat în profunzime relația dintre calitatea percepută a sunetului, recunoașterea vorbirii și calitatea vieții (QOL) la adulții purtători de implant cohlear. Rezultatele evidențiază că percepția calității sunetului, și nu performanța la testele de recunoaștere a vorbirii, este principalul determinant al satisfacției și al bunăstării legate de implant.

Context

Implanturile cohleare reprezintă una dintre cele mai importante inovații în tratamentul surdității severe, peste 1 milion de persoane din întreaga lume bazându-se pe ele pentru a auzi. Cu toate acestea, experiența auditivă diferă radical între utilizatori – unii percep sunete apropiate de natural, în timp ce alții aud predominant un zgomot distorsionat, asemănător cu „alb continuu”.

Evaluarea clinică tradițională a acestor dispozitive s-a bazat aproape exclusiv pe teste de recunoaștere a cuvintelor și propozițiilor, în condiții de laborator. Deși utile pentru măsurarea capacității de discriminare verbală, aceste teste nu reflectă fidel calitatea experienței auditive cotidiene. Meta-analize anterioare au arătat corelații slabe între performanța la recunoașterea vorbirii și calitatea vieții (coeficient de corelație r = 0.20–0.26), sugerând existența altor factori determinanți.

Unul dintre aceștia este calitatea percepută a sunetului – definită prin claritate, naturalețe, rezonanță și distorsiune. Tehnologia implanturilor actuale limitează această percepție prin rezoluție spectrală redusă și interacțiuni între electrozi, iar adaptarea utilizatorilor variază în funcție de vârstă, durata utilizării și starea nervului auditiv.

Până acum, nu existau date care să analizeze direct legătura dintre calitatea percepută a sunetului și calitatea vieții. Studiul actual își propune să clarifice acest aspect, folosind o abordare statistică complexă care să depășească simpla corelație bivariată.

Despre studiul actual

Participanți:

Au fost incluși 41 de adulți hipoacuzici postlingval, cu cel puțin un an de experiență cu implantul cohlear.

• Vârsta: 18–80 ani (media 57,4 ani)

• Sex: 29 bărbați, 12 femei

• Configurații auditive: 21 bilaterale, 14 bimodale (implant + aparat auditiv contralateral), 6 unilaterale

• Producători: Cochlear (n = 22), Advanced Bionics (n = 18), MED-EL (n = 1)

Metodologie:

Participanții au fost testați de la distanță prin platforma Gorilla Experiment Builder, într-o sesiune unică.
Ei au completat:

• Teste de recunoaștere a cuvintelor și propozițiilor, în condiții de liniște și zgomot (babble cu 6 vorbitori, zgomot ambiental de restaurant).

• Două chestionare validate:

  • Speech, Spatial and Qualities of Hearing (SSQ-49) – secțiunea „Qualities” măsurând claritatea și naturalețea sunetului.

  • Cochlear Implant Quality of Life (CIQOL-35) – evaluând calitatea vieții specifice implantului, în șase domenii: comunicare, emoțional, divertisment, mediu, efort auditiv și social.

Analizele statistice au fost efectuate în R (v.4.2.0), cu imputare multiplă a datelor lipsă și corecție Benjamini–Hochberg pentru comparații multiple. Corelațiile au fost evaluate prin coeficienți Pearson, iar relațiile predictive prin regresii liniare multiple.

Rezultate

Relația dintre calitatea sunetului și recunoașterea vorbirii

• Calitatea percepută a sunetului (SSQ „Qualities”) a avut o corelație slabă cu recunoașterea propozițiilor în zgomot (r = –0.37; p < 0.001), dar nu a avut nicio legătură semnificativă cu testele în liniște (r = –0.25–0.22; p > 0.05).

• Aceasta sugerează că percepția calității sunetului este mai relevantă în medii acustice dificile, unde mecanismele cognitive de compensare sunt limitate.

Relația dintre calitatea sunetului și calitatea vieții (QOL)

• Calitatea sunetului a avut corelații puternice cu scorurile CIQOL globale și pe domenii (r = 0.35–0.65; p < 0.001).

• Cele mai mari corelații s-au observat pentru:

  • Comunicare: r = 0.65

  • Efort auditiv și emoțional: r = 0.50

  • Mediu: r = 0.46

  • Divertisment: r = 0.39

  • Social: r = 0.35

Analiza de regresie

Calitatea sunetului a fost singurul predictor semnificativ al calității vieții, independent de performanțele la recunoașterea vorbirii:

• • 32% din variația scorului global al calității vieții a fost explicată de calitatea sunetului perceput.
  • 
    
  • Relațiile s-au menținut constante indiferent de tipul de implant (bilateral, bimodal, unilateral).
  • Niciun indicator de recunoaștere a vorbirii (cuvinte sau propoziții, în liniște sau zgomot) nu a prezis scorurile CIQOL.

Discuție

Rezultatele demonstrează că percepția calității sunetului – claritatea, naturalețea și lipsa distorsiunii – este determinantul principal al satisfacției pacienților cu implant cohlear, nu performanța la testele de recunoaștere a vorbirii.

Explicația constă în natura diferită a celor două procese:

• Recunoașterea vorbirii implică procese cognitive superioare (reconstrucție lingvistică top–down), care pot compensa degradarea semnalului.

• Calitatea sunetului reflectă procesarea acustică de bază (bottom–up), mai sensibilă la fidelitatea semnalului.

Astfel, o persoană poate înțelege cuvintele, dar poate considera că „sunetul este nenatural” sau „metalic”, ceea ce scade satisfacția și calitatea vieții.

Corelațiile cele mai puternice între calitatea sunetului și domeniul comunicare confirmă importanța percepției clare și naturale în conversațiile cotidiene. În schimb, domeniul divertisment (în special percepția muzicii) a avut o corelație mai slabă, fenomen explicat prin dificultățile persistente ale implanturilor în redarea fidelă a muzicii.

Implicații clinice

Acest studiu contestă paradigma actuală a evaluării implanturilor cohleare, în care succesul este definit aproape exclusiv prin scorurile de recunoaștere a vorbirii.

Rezultatele sugerează că:

• Clinicienii ar trebui să includă măsurători standardizate ale calității sunetului (precum SSQ „Qualities”) în evaluarea post-implantare.

• Intervențiile ar trebui să vizeze optimizarea calității auditive – prin reglaje de procesor, strategii de codare spectrală sau reabilitare auditivă orientată pe percepția sunetului.

• Chiar și îmbunătățiri modeste ale calității percepute pot duce la creșteri semnificative ale calității vieții.

Limitări și direcții viitoare

Autorii menționează câteva limitări:

• Studiul a fost transversal, deci nu poate demonstra cauzalitate.

• Evaluarea calității sunetului s-a bazat doar pe chestionarul SSQ.

• Testarea la distanță a putut introduce variații de mediu.

• Dimensiunea eșantionului a limitat analiza detaliată între producătorii de implanturi.

Pentru viitor, cercetările ar trebui să urmărească:

• Dezvoltarea de instrumente specifice pentru măsurarea calității sunetului la utilizatorii de implant cohlear.

• Studii longitudinale care să evalueze cum se modifică percepția sonoră și calitatea vieții în timp.

• Analize privind parametrii tehnici ai implanturilor (tipul de electrozi, adâncimea inserției, maparea frecvențelor) și efectul lor asupra calității percepute.

Concluzii

Acest studiu oferă o perspectivă esențială asupra experienței utilizatorilor de implant cohlear:

• Calitatea sunetului este principalul determinant al calității vieții, explicând până la 50% din variația în domenii precum comunicarea și integrarea socială.

• Recunoașterea vorbirii, deși importantă clinic, nu prezice satisfacția reală a utilizatorului.

Prin urmare, succesul unui implant cohlear ar trebui evaluat nu doar prin scoruri de recunoaștere verbală, ci printr-o abordare integrată care să includă percepția subiectivă a calității sunetului – dimensiune centrală a experienței auditive umane.