Auzul ca indicator precoce al îmbătrânirii cerebrale și al riscului de demență

Un studiu realizat la Framingham Heart Study și publicat în JAMA Network Open la data de 5 noiembrie 2025 a analizat, pe o perioadă de aproximativ 15 ani, relația dintre pierderea auzului și modificările structurale ale creierului, declinul cognitiv și riscul de demență la adulții de vârstă mijlocie și vârstnici.

Context

Pierderea auzului asociată înaintării în vârstă este din ce în ce mai frecventă la nivel global și reprezintă un factor potențial modificabil pentru declinul cognitiv și demență. Prevalența pierderii auzului în rândul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani variază între 29% și 47%, iar numeroase studii epidemiologice au raportat asocierea acesteia cu performanțe cognitive scăzute. Cercetări anterioare, precum Beaver Dam, Baltimore Longitudinal Study of Aging sau Hispanic Community Health Study, au evidențiat o legătură între pierderea auzului și deteriorarea cognitivă, în timp ce alte investigații au arătat relații între pierderea auzului și reducerea volumelor cerebrale pe imagistica prin rezonanță magnetică.

Totuși, puține studii au evaluat simultan relația dintre pierderea auzului, structura cerebrală, performanțele cognitive și riscul de demență în cadrul aceleiași populații. Studiul actual din Framingham Heart Study oferă o analiză integrată asupra acestor asocieri și investighează modul în care prezența alelei apolipoproteinei E epsilon 4 — un factor genetic major pentru boala Alzheimer — modifică aceste relații.

Despre studiul actual

Studiul a utilizat date din Framingham Heart Study Offspring Cohort, analizând două eșantioane parțial suprapuse:

• Eșantionul 1: 1656 participanți (vârsta medie 58,1 ani; interval 29,7-85,6 ani; 54,5% femei) evaluați la a șasea, a șaptea și a opta vizită quadrianuală. Aceștia au fost supuși testării audiometrice, evaluărilor cognitive și investigațiilor cerebrale prin imagistică prin rezonanță magnetică.

• Eșantionul 2: 935 participanți (vârsta medie 67,6 ani; interval 60,0-85,6 ani; 55,4% femei) incluși în analiza riscului de demență pe baza pragului audiometric (Pure Tone Average). Aceștia au fost urmăriți timp de 15 ani pentru apariția demenței.

Metodologie

Studiul a definit expunerea prin prezența pierderii auzului obiectivate audiometric. Principalele rezultate investigate au fost:

• volumul cerebral total;

• volumul hipocampului;

• volumul hiperintensităților de substanță albă;

• performanțele neuropsihologice, în special în funcțiile executive;

• riscul de demență de orice cauză.

Pentru analizele transversale și longitudinale, cercetătorii au utilizat:

• regresii liniare multivariate pentru relația dintre pierderea auzului și parametrii cognitivi și structurali cerebrali;

• modele Cox proporționale pentru asocierea dintre pierderea auzului și demență.

Studiul a analizat și influența genetică reprezentată de alela apolipoproteinei E epsilon 4, precum și efectul utilizării aparatelor auditive.

Detalii statistice cheie

• β pentru volumul cerebral total: –4,10 (SE 1,76) la participanții cu pierdere auditivă ușoară sau mai severă.

• β pentru declinul funcției executive: –0,04 (SE 0,01) la participanții cu pierdere auditivă.

• β pentru creșterea volumului hiperintensităților de substanță albă: 0,02 (SE 0,01) la persoanele cu pierdere auditivă cel puțin ușoară.

• Hazard ratio pentru demență: 1,71 (95% CI, 1,01-2,90) asociat oricărui grad de pierdere auditivă.

• Hazard ratio la purtătorii alelei APOE ε4: 2,86 (95% CI, 1,12-7,28).

• Utilizarea aparatelor auditive s-a asociat cu reducerea riscului de demență la persoanele cu pierdere auditivă.

Studiul a inclus și analize privind acuratețea predicției riscului de demență, arătând că includerea pierderii auzului în modele predictive îmbunătățește capacitatea de clasificare a persoanelor cu risc crescut.

Rezultate

Modificări structurale cerebrale

Pierderea auzului de intensitate ușoară sau mai mare a fost asociată cu:

• volum cerebral total mai mic, indicând un proces accelerat de îmbătrânire cerebrală;

• creșterea volumului hiperintensităților de substanță albă, un marker specific pentru deteriorarea vasculară cerebrală;

• fără modificări semnificative ale volumului hipocampului, ceea ce sugerează un model predominant vascular al afectării.

Aceste asocieri au fost observate mai pronunțat la femei și la persoanele cu vârsta de peste 60 de ani.

Performanțe cognitive

Declinul în funcțiile executive a fost semnificativ și progresiv, sugerând un model de afectare cognitivă frecvent întâlnit în patologia cerebrovasculară. Participanții cu pierdere auditivă prezentau o degradare cognitivă chiar și în absența unei pierderi auditive moderate sau severe.

Riscul de demență

Pe parcursul celor 15 ani de urmărire:

• Orice grad de pierdere auditivă a fost asociat cu o creștere cu 71% a riscului de demență.

• La purtătorii alelei APOE epsilon 4, pierderea auzului a fost asociată cu un risc de aproape trei ori mai mare.

• Utilizarea aparatelor auditive a demonstrat un efect protector.

Alte observații relevante

• Participanții cu pierdere auditivă ușoară erau frecvent inconștienți de această problemă, ceea ce subliniază rolul indispensabil al testării audiometrice.

• Asocierea dintre pierderea auzului și modificările cerebrale nu poate fi explicată prin dificultăți de înțelegere a instrucțiunilor la testările cognitive, deoarece anomaliile au fost identificate direct pe imagistică.