Candidoza pe limbă - cum o recunoști și tratezi

Candidoza a fost descrisă încă de pe vremea lui Hippocrate (circa 460–370 BC) ca fiind o 'boală a celor bolnavi“. Astfel, aceasta este o infecție oportunistă care se manifestă clinic în momentul în care imunitatea primară a gazdei scade. Candida este un fung des întâlnit în cavitatea orală a oamenilor sănătoși, fiind un microorganism normal al florei de la acest nivel. Acesta devine patogen atunci când sunt alterate condițiile de mediu și poate prolifera anormal. (1)

Ca rezervor primar la începutul infecției cu Candida, partea dorsală a limbii este punctul de inițiere pentru majoritatea formelor clinice de candidoză pe limbă.

Candidoza pe limbă - cum o recunoști

Limba este un organ complex implicat în vorbire și exprimare, precum și în gust, masticație și deglutiție. Cavitatea bucală și limba sunt situsuri în care se pot dezvolta neoplasme, inflamații, infecții, dar pot fi și sediul unor manifestări precoce ce pot atenționa asupra posibilității dezvoltării altor boli sistemice. Cum candidoza apare la un organism imunodeprimat, aceasta poate reprezenta un semn cum că sistemul imunitar al organismului este slăbit în contextul altor boli. (4)

Mai mult de o treime dintre cazurile de candidoză pe limbă se prezintă ca fiind candidoză pseudomembranoasă. Specifice acesteia sunt plăcile albe, nedureroase, confluente pe limbă, mucoasa bucală, palatul dur, palatul moale și orofaringe. Plăcile sunt greu de îndepărtat, iar dacă se încearcă acest lucru, după răzuire, rămân adesea leziuni inflamatorii, dureroase, care pot sângera. De obicei, pacienții sunt asimptomatici. Pacienții simptomatici pot descrie o senzație de arsură orală, modificări ale percepției gustului, un gust acru și/sau tendință de sângerare ușoară din locurile afectate. (5)

• leucoplazia orală păroasă;
• lichenul plan;
• leziuni cronice ale bolilor imunobuloase;
• șancrul sifilitic primar;
• arsuri chimice;
• traumatisme;
• deficiențe nutriționale cum ar fi deficitul de zinc. (5)

Evaluarea pacientului implică în mod obișnuit următoarele teste:

• hemoleucograma completă;
• feritina serică;
• vitamina B12;
• acidul folic;

Orice anomalie a hemoleucogramei sau deficiență trebuie investigată în continuare pentru a identifica cauza. Frecvent, pacienții cu candidoză pe limbă prezintă anemie, iar corectarea acesteia rezolvă și infecția. Baza acestei asocieri nu este pe deplin înțeleasă, însă se poate datora rolului pe care îl are fierul sau vitamina B12 în menținerea integrității celulelor epiteliale din mucoasa bucală și eficiența sistemelor de apărare ale gazdei. (1)

Pentru confirmare, plăcile albe de pe limbă pot fi cultivate în laborator prin tehnici specifice. Pe lângă confirmarea candidozei, este importantă testarea pentru a diagnostica o afecțiune a sistemului imunitar de bază. Pacienții trebuie intervievați, examinați și testați în consecință pentru boli precum HIV, insuficiență suprarenală, malnutriție, consum de steroizi și diabet. (3)

Mecanismele de apărare de la nivelul cavității bucale

Celulele epiteliale superficiale de la nivelul mucoaselor reprezintă prima linie de apărare împotriva C. albicans, funcționând ca o barieră fizică. Fluxul constant de salivă acționează, de asemenea, ca un mecanism mecanic de curățare important, împiedicând aderarea Candidei la celulele epiteliale. Așadar, secreția de salivă este importantă în menținerea sănătății cavității bucale. În plus, saliva este îmbogățită cu peptide antimicrobiene, care joacă un rol vital în imunitatea înnăscută și apărarea împotriva colonizării cu agenți patogeni. Toate aceste mecanisme inhibă în organismele sănătoase multiplicarea fungului. (2)

80% din populația generală este purtătoare asimptomatică, iar acest fapt nu duce, în mod previzibil, la infecție. Totuși, sunt factori predispozanți care favorizează tranziția Candidei albicans de la un comensal al cavității orale nedăunător, la un agent patogen:

• Factori locali: igiena orală și existența protezelor dentare, terapie cu corticosteroizi topică sau utilizarea inhalatoarelor cu steroizi, flux salivar redus (inclusiv post-radioterapie), dietă bogată în carbohidrați.
• Factori sistemici: nou-născuți sau vârstnici, tulburări endocrine (în special, diabetul zaharat, dar și boala Addison, hipotiroidism), imunodepresie sau imunodeficiență (terapii imunosupresoare, chimioterapie, condiții imunodeprimante- sindromul Sjogren, infecție HIV, aplazie timică), post-antibioterapie cu spectru larg (alterează flora), deficiențe nutriționale (fier, zinc, magneziu, seleniu, acid folic, vitaminele A, B6, B12, C), malnutriție, abuz de antibiotice recent. (2)

Cel mai des întâlnită în acest context, indiferent de vârstă, este candidoza bucală dezvoltată după un tratament cu antibiotice, perioadă în care nu s-au luat și medicamente de protecție a microbiomului. (2)

Alți factori asociați cu candidoza de la nivelul limbii

• Diabetul nediagnosticat sau slab controlat este adesea o problemă în candidoză și, prin urmare, glicemia și hemoglobina glicată (HbA1c) trebuie măsurate. Stabilirea unui control glicemic bun și menținerea glicemiei în limite normale este cheia în gestionarea candidozei orale, iar mulți pacienți au dificultăți în a realiza acest lucru.
• Fumatul este asociat cu candidoza de pe limbă, în special candidoza cronică hiperplazică, iar pacienții sunt sfătuiți să renunțe la fumat. (1)

Tratamentul candidozei pe limbă

În primul rând, se elimină toate cauzele sau factorii de risc identificați ce ar duce la formarea candidozei la nivel bucal. De exemplu, pentru pacienții cu candidoză dezvoltată din cauza protezelor dentare, se evaluează și se îmbunătățește igiena protezei, iar acestea se îndepărtează noaptea. O igienă orală meticuloasă trebuie practicată zilnic și este esențială în tratarea candidozeipe limbă. În general, pacienții sunt sfătuiți să se spele pe dinți și pe limbă de două ori pe zi, să folosească ața dentară cel puțin zilnic și să realizeze controale dentare de rutină în cabinetul stomatologic la fiecare 6 luni. (6)

De multe ori însă, o bună igienă orală nu este suficientă. Unele cazuri de candidoză pe limbă pot provoca disconfort extrem și necesită prescierea unor medicamente. Agenții antifungici sunt cel mai des recomandați, topici sau sistemici. Pentru cazurile ușoare, se recomandă agenți antifungici cu administrare topică, iar pentru candidoză rezistentă la medicamentele topice, pacienți cu risc de diseminare a candidozei în organism, ori pacienți imunocompromiși, este necesară terapia antifungică parenterală. Agenții antifungici topici includ violetul de gențiană, nistatina, amfotericina B, imidazoli, cum ar fi ketoconazolul topic, clotrimazolul și miconazolul. Agenţi antifungici sistemici disponibili ar fi: fluconazol oral, itraconazol, posaconazol şi ketoconazol (cu risc crescut de hepatotoxicitate și insuficiența suprarenală). Aceștia tratează infecția prin modificarea metabolismului ARN sau ADN-ului, ori prin favorizarea acumulării intracelulare de peroxid în celulele fungice. (6)

Există multe opțiuni de tratament, iar medicul poate selecta opțiunea de tratament potrivită în funcție de posibilele efecte adverse ale medicamentelor și alte interacțiuni medicamentoase. Este de preferat terapia orală, fiind superioară celei topice, administrată între 7 și 14 zile. (7)

Prognosticul unui pacient cu candidoză pe limbă depinde de gradul de imunosupresie, astfel încât cei imunocompetenți vor obține ușor remisia simptomelor, în timp ce imunosupresia impune adesea tratament suplimentar. (8)