Care este evoluția diabetului necontrolat

În ciuda mortalității crescute (1), diabetul zaharat de tip 2 reprezintă una din cele mai neglijate afecțiuni cronice, printre motivele principale ale lipsei aderenței la tratament a pacienților numărându-se progresia lentă a bolii, factori psihosociali, dificultăți în ceea ce privește autoadministrarea tratamentului (pacienți cu diabet insulino-necesitant), concepții eronate asupra eficienței tratamentului (lipsa unor rezultate vizibile, pe termen scurt, în urma tratamentului) și neînțelegerea pe deplin a complicațiilor care pot să survină în urma neglijării diabetului zaharat. (2)

Substratul fiziopatologic al complicațiilor diabetului este hiperglicemia, care, necontrolată, duce atât la scăderea calității vieții (prin progresia accelerată a bolii), cât și la creșterea probabilității unor evenimente fatale.

Astfel, în timp, diabetul zaharat necontrolat poate duce la:

1. Complicații acute - cetoacidoza diabetică și coma hiperosmolară hiperglicemică, ambele având potențial fatal

Cetoacidoza diabetică: în contextul deficitului de insulină, glucoza nu mai poate fi transferată din sânge în celule, iar organismul trebuie să apeleze la o altă metodă de a-și procura energia (lipide) – acest proces duce la formarea corpilor cetonici. În contextul deshidratării preexistente sau patologiei renale, corpii cetonici determină acidoză metabolică (scăderea pH-ului plasmatic), cu efecte negative asupra organismului. Principalele simptome în cetoacidoza diabetică sunt:

• greață,
• vărsături,
• amețeală,
• confuzie,
• dispnee.

Hiperglicemia persistentă specifică diabetului zaharat poate duce la comă hiperosmolară hiperglicemică, atunci când o cantitate foarte mare de glucoză este eliminată prin urină, principala consecință fiind deshidratarea. Simptomele pacientului cu status hiperosmolar hiperglicemic sunt:

• slăbiciune,
• crampe musculare,
• probleme de vedere și
• subfebră (temperatura < 38° C).

Ambele sunt amenințătoare de viață și trebuie tratate prompt. (3)

2. Afecțiuni cardiovasculare și creșterea riscului de accident vascular cerebral

Diabetul, prin afectarea globală a vaselor de sânge (micro și macroangiopatie diabetică) favorizează ateroscleroza (modificarea structurii vaselor de sânge și formarea de plăci de aterom), care predispune, în timp, la apariția unor afecțiuni cardiovasculare precum boala cardiacă ischemică, hipertensiune arterială, boala arterială periferică sau chiar a unor evenimente coronariene (ex: infarct miocardic).

3. Tulburări de vedere – retinopatia diabetică,

Apărută de obicei la diabeticul netratat sau în stadiul avansat al bolii, constă în lezarea vascularizației retiniene, în timp, cauzată de valori constant crescute ale glicemiei. Una din consecințele pe termen lung ale controlului deficitar al hiperglicemiei poate să fie, astfel, orbirea.

4. Neuropatia diabetică

Conform AHA (American Heart Association), neuropatia diabetică e regăsită la jumătate din persoanele diabetice și se manifestă prin:

• durere la nivelul membrelor inferioare (preponderent), însoțită de furnicături, înțepături,
• senzație de arsură la nivelul plantei piciorului,
• slăbiciune musculară,
• pierderea reflexelor, echilibrului sau coordonării.

De asemenea, în stadiile avansate ale diabetului zaharat, neuropatia se poate extinde și la nivelul inervației organelor interne (neuropatie vegetativă), deseori apărând simptome precum:

• constipație,
• retenție urinară,
• vărsături,
• diaree,
• tulburări de dinamică sexuală.

5. Nefropatia diabetică

Valorile glicemice crescute persistent, regăsite la diabeticul netratat, determină degradarea progresivă a funcției renale. Prin procese fiziopatologice precum nefroangioscleroză sau glicarea proteinelor, structura normală a rinichilor este deteriorată în timp, iar principala consecință este microalbuminuria/proteinuria (pierderi proteice prin urină). În ciuda lipsei unor simptome evidente, boala renală cronică întâlnită la pacientul cu diabet zaharat necontrolat (pe perioade îndelungate) poate determina apariția edemelor la nivelul membrelor inferioare. (3, 4, 5)

Concluzii

Diabetul zaharat este o afecțiune cronică netratabilă, ce determină afectare multiplă de organ, de cele mai multe ori ireversibilă. Controlul glicemiei este esențial pentru încetinirea progresiei bolii, menținerea în limite normale a calității vieții și evitarea unor complicații majore sau chiar a decesului precoce. (6)