Ce sunt glucocorticoizii?

©

Autor:

Ce sunt glucocorticoizii?

Glucocorticoizii fac parte din grupul corticosteroizilor, o clasă de hormoni steroizi produși în cortexul glandelor suprarenale, pornind de la colesterol sau fabricați sintetic.

Medicamentele cu activitate glucocorticoidă sunt compuși care au efecte similare cu hormonii steroizi naturali produși de cortexul suprarenalian. Glucocorticoizii sunt steroizi catabolici, ceea ce înseamnă că sunt concepuți pentru a descompune resursele stocate de organism prin diferite efecte metabolice. Efectele glucocorticoizilor sunt antiinflamatoare (frecvent utilizați în tratamentul durerii) și imunosupresoare.

Glucocorticoizii nu trebuie confundați cu tipul de steroizi care îmbunătățesc performanța sportivilor!

Date din istorie relatează eficacitatea cortizonului în tratarea pacienților cu afecțiuni renale cronice, cu riscul unor efecte adverse grave. În prezent, glucocorticoizii sunt utilizați într-o varietate de afecțiuni, precum: astm bronșic, afecțiuni reumatismale (artrite), alergii sau afecțiuni cutanate (dermatite).

Glucocorticoizii sunt utilizați pe scară largă pentru bolile inflamatorii și autoimune, inclusiv multiple afecțiuni neurologice (scleroză multiplă, encefalită autoimună, vasculite, mielite, neurosarcoidoză, neuropatia inflamatorie cronică demielinizantă, miastenia gravis, polimiozită, dermatomiozită, distrofia musculară Duchene, mononevrita multiplex).

Utilizarea glucocorticoizilor este frecvent asociată cu complicații și comorbidități. Acestea includ atât complicații imediate, cât și tardive, dependente de doză. În general, doza mică este considerată până la 7,5 mg / zi, doza medie este> 7,5 mg dar <30 mg / zi, doza ridicată este> 30 mg dar <100 mg / zi și doza foarte mare este considerate peste 100 mg / zi de prednisolon. Un puls este considerat între 250 și 1000 mg / zi timp de 1 până la 3 zile.

Prednisonul este cel mai frecvent glucocorticoid, administrat pe cale orală. De obicei, se prezintă sub formă de comprimate de 1 mg, 5 mg și 50 mg. Glucocorticoizii pot fi, de asemenea, administrați direct în articulații, prin injectare. Exemplele includ metilprednisolon și triamcinolon. (1, 2, 3, 4, 5)

 

Biosinteza, mecanisme de acțiune, efecte metabolice și antiinflamatorii

1. Biosinteza steroizilor

Punctul de plecare al biosintezei steroizilor este molecula de colesterol. Desprinderea unei părți dintr-o catenă laterală din molecula de colesterol produce hormonul precursor, din care derivă mineralocorticoizi, glucocorticoizi și androgeni. Formarea pregnenolonei este etapa de limitare a vitezei de reacție. Pregnenolona este convertită în 17-hidroxipregnenolonă și progesteron, ambele fiind convertite în continuare în 17-hidroxiprogesteron. Prin 11-deoxicortizol, 17-hidroxiprogesteronul este transformat în cortisol. Majoritatea enzimelor implicate în biosinteza steroizilor aparțin sistemului enzimatic citocrom P450.

2. Mecanisme de acțiune

Glucocorticoizii inhibă limfocitele B și T și fagocitele, având activitate atât asupra sistemelor imune înnăscute, cât și celor dobândite și, prin urmare, având eficacitate într-o gamă largă de boli autoimune și autoinflamatorii. Efectele care apar sunt dependente de doză.

3. Efecte metabolice

  • stimulează gluconeogeneza (formarea de glucoză în celule, în special în ficat)
  • stimulează lipoliza, eliberând acizi grași utilizați pentru producerea de energie în țesuturi (mușchi), iar glicerolul eliberat este utilizat ca substrat pentru gluconeogeneză
  • inhibă depozitarea glucozei și lipidelor în celule
  • reduc inflamația și ameliorează durerea
  • suprimă senzația de oboseală fizică.


Glucocorticoizii produși în cortexul suprarenalian sunt eliberați atunci când organismul este pus în fața unei situații de stres. Aceștia ajung în sânge, sunt distribuiți în organism și se leagă de receptorii glucocorticoizi care sunt prezenți în aproape toate țesuturile.

Glucocorticoizii au efecte multiple asupra dezvoltării fetale. Un exemplu important este rolul lor în promovarea maturației pulmonare și producerea agentului tensioactiv necesar funcției pulmonare extrauterine.

Mai multe aspecte ale funcției cognitive sunt cunoscute atât pentru stimularea secreției de glucocorticoizi, cât și pentru a fi influențate de glucocorticoizi.

Nivelurile excesive de glucocorticoizi care rezultă din administrarea ca medicament sau hiperadrenocorticism au efecte asupra multor sisteme. Câteva exemple includ inhibarea producției de os, suprimarea absorbției calciului și întârzieri în vindecarea rănilor.

4. Efecte antiinflamatorii

Glucocorticoizii (atât cei produși în mod natural, cât și cei sintetici) sunt compuși antiinflamatori datorită capacității lor de a inhiba toate etapele răspunsului inflamator, de la proliferarea celulară, până la vindecarea rănilor.

Glucocorticoizii sunt hormoni steroizi, care pot traversa membrana celulară. Majoritatea efectelor lor implică interacțiuni cu receptorii intracelulari. Ei se leagă de acești receptori, iar complexul hormon-receptor pătrunde în nucleu și acționează ca factor de transcripție.

Transcripția este setul de procese din nucle prin care secvența de bază „codul” ADN-ului este transformată într-o secvență de baze complementare în ARN mesager (ARNm). ARN-ul mesager este transportat în citoplasmă unde este folosit pentru a ajuta la construirea unei molecule de proteine. Procesul prin care se formează molecula de proteină din ARN mesager se numește translație.

Glucocorticoizii pot determina o creștere a producției anumitor proteine ​​și o scădere a producției de alte proteine ​​prin legarea la locurile cheie din genă și amplificarea sau suprimarea transcrierii lor în ARN mesager. De asemenea, s-a descoperit că glucocorticoizii provoacă modificări în molecula de ARNm.

Studiile au arătat că glucocorticoizii pot suprima producerea de proteine ​​implicate în inflamație. În afară de interferarea cu transcripția enzimelor implicate în inflamație, glucocorticoizii suprimă în continuare inflamația prin activarea unui grup de enzime cunoscute sub numele de lipocortine. S-a constatat că lipocortina inhibă sau încetinește acțiunea fosfolipazei A2- o enzimă cheie implicată în eliberarea acidului arahidonic din membrana celulară.

Acizii arahidonici sunt un tip de acizi grasi omega-6. Acizii grași omega-6 din organismul nostru provin adesea din uleiurile vegetale și din carne. Odată ce acidul arahidonic se află în organism, acesta este, de obicei, încorporat în membranele noastre celulare. Atunci când o celulă este deteriorată sau atacată de substanțe străine, acidul arahidonic este eliberat din membrana celulară și este transformat în substanțe precum prostaglandinele care mediază inflamația. Acidul arahidonic liber este transformat în prostaglandine inflamatorii prin enzime cunoscute sub numele de COX-2 (ciclooxigenaza-2).

Glucocorticoizii pot, de asemenea, inhiba direct enzimele COX-2. (2, 3, 5)

Moduri de administrare

Glucocorticoizii sunt administrați în diferite moduri:

  • oral (Prednison)
  • injecție intramusculară, intraarticulară
  • administrare peridurală: injecție în cavitatea peridurală (un spațiu între membrana osoasă și membrana exterioară- dura mater, care acoperă măduva spinării).
  • administrarea topică: înseamnă că medicamentul este aplicat pe piele (sub formă de cremă, plasture)
  • inhalare sub formă de aerosoli (un amestec de particule suspendate și aer). (4, 5)


Efecte adverse

1. Obezitate

Glucocorticoizii pot determina creștere în greutate. Acesta este cel mai frecvent efect secundar la pacienții consumatori cronici.

Într-un studiu despre artrita reumatoidă s-a demonstrat că pacienții care au beneficiat de 5 până la 10 mg / zi de glucocorticoizi, pe o perioadă de 2 ani au prezentat o creștere a greutății corporale medii de 4% până la 8%.

Redistribuirea de grăsime produce un aspect de tip cushingoid, incluzând obezitatea truncală, facies în lună plină la pacienții cu doze moderate de prednison pe perioade prelungite.

2. Osteoporoză și fracturi

Factorii de risc asociați cu osteoporoza indusă de corticoterapie includ vârsta peste 60 de ani, indicele masei corporale scăzut (<24 kg / m2), o boală inflamatorie cronică (artrita reumatoidă), dozele mari, o durată mai lungă de tratament și o densitate minerală osoasă scăzută. Factorii generali de risc pentru osteoporoză includ atât antecedentele personale, cât și antecedente familiale de fractură (fractura de șold), fumatul, consumul excesiv de alcool și căderi frecvente.

Orientările actuale recomandă bifosfonații ca agenți de primă linie pentru prevenirea osteoporozei induse de glucocorticoizi.

Prevenirea osteoporozei induse de glucocorticoizi include calciu și vitamina D (1500 mg calciu și 800 UI vitamină D pe zi).

3. Osteonecroza

Osteonecroza apare la 5% până la 40% dintre pacienții aflati sub corticoterapie.

4. Cataracta

Cataracta este de obicei în poziția posterioară subcapsulară și este diferențiată de cataracta senilă, adesea fiind bilaterală și progresivă. Există câteva date care sugerează că aceasta survine rar la pacienții cu doze <10 mg / zi sau la cei cu tratament mai puțin de 1 an.

5. Hiperglicemia și diabetul zaharat

Pacienții cu pre-diabet pot dezvolta o stare hiperglicemică atunci când sunt tratați cu glucocorticoizi. Diabetul zaharat apare rareori secundar corticoterapiei. O glicemie pe termen lung trebuie verificată la pacienții care inițiază terapia cu glucocorticoizi și determinarea nivelului de hemoglobină A1C pentru a evalua o stare prediabetică care ar putea evolua spre diabet.

6. Efecte cardiovasculare

Boala cardiacă ischemica, insuficiență cardiacă, fibrilația atrială și flutterul pot să apară la pacienții sub tratament cronic cu glucocorticoizi.

Unele studii sugerează că dozele moderate sau mai mari de prednison favorizează retenția de lichide. Hipertensiunea a fost descrisă în asociere cu utilizarea glucocorticoizilor.

7. Infecţii

Glucocorticoizii scad producția de citokine proinflamatorii și influențează funcția fagocitară, crescând astfel riscul de infecție (infecții virale herpetice, infecții bacteriene stafilococice și infecții cu candida).

8. Complicații gastro-intestinale

Pacienții care consumă antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în asociere cu glucocorticoizi au un risc de boală ulceroasă peptică crescut de 4 ori comparativ cu administrarea doar a AINS (risc de 2 ori mai mare de ulcer).

9. Miopatia cortizonică

Aceasta este o complicație rară și apare rar la doze mici de prednison.

10. Supresia axei hipotalamo-hipofizo-adrenale

11. Complicații psihiatrice

Manifestările psihice asociate cu utilizarea glucocorticoizilor sunt relativ frecvente și variază de la anxietate ușoară și tulburări de somn până la tulburări de dispoziție severe, depresie psihotică și delir. (1, 4, 5)

Concluzii

Glucocorticoizii sunt medicamente eficiente pentru numeroase boli autoimune; cu toate acestea, pot apărea efecte adverse grave. Acestea sunt frecvent legate de doză și de durata tratamentului. Cele mai grave complicații apar la doze de peste 20 mg de prednison pe zi.

Se recomandă calciu, vitamina D, exerciții fizice, renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool (la mai puțin de 2 băuturi pe zi) la toți pacienții aflați sub tratament cronic cu glucocorticoizi. (1, 3, 4)


Data actualizare: 26-02-2019 | creare: 26-02-2019 | Vizite: 4611
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Administrarea glucocorticoizilor și creșterea în greutate (Studiu)
  •  
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.