Cele mai frecvente greșeli ale pacienților cu afecțiuni pulmonare

Cele mai des întâlnite probleme legate de pacient în practica medicală pneumologică sunt: necomplianța terapeutică (nu iau tratamentul prescris, iau tratamentul până la ameliorarea simptomatologiei apoi îl abandonează, iau tratamentul doar când se agravează simptomele bolii, iau tratamentul ocazional cu întreruperi dese, iau doar o parte din medicamentele prescrise), erori de utilizare a dispozitivelor inhalatorii, întârzierea prezentării la medic (vin forțați de gravitatea simptomelor).

Necomplianța terapeutică

Există trei tipuri clasice ale nonaderenței la tratament:

• folosire exagerată (supradozare, creșterea numărului de administrări pe zi),
• folosire rară sau redusă (subdozare, reducerea numărului de administrări pe zi sau reducerea dozei standard),
• folosire improprie (utilizarea unor medicamente ineficiente pentru boala pacientului, a unor medicamente neindicate sau duplicarea terapiei, adică administrarea unor medicamente care au aceeași substanță activă sau sunt din aceeași clasă farmacologică).

Folosirea improprie se întâlnește frecvent la pacienții peste 65 de ani, cu scheme terapeutice complexe (minimum 2 medicamente). De asemenea, la persoanele vârstnice, creșterea autonomiei și a nivelului de independență se asociază cu o scădere a aderenței la tratament. Cel mai adesea pacienții abandonează terapia indicată de medic din două motive: li se pare că nu este eficientă sau nu cred că este indicată pentru boala/bolile lor.

În cazul BPOC-ului, nonaderența la tratament se manifestă cel mai adesea prin reducerea numărului de administrări pe zi sau subdozare. Subdozarea poate fi sporadică sau sistematică. Totuși, medicația inhalatorie nu se află printre primele 5 medicamente folosite necorespunzător de către pacienții peste 65 de ani. Pe lângă subdozare, pacienții cu BPOC sunt predispuși la supradozare sau folosire necorespunzătoare a dispozitivelor de livrare a medicației inhalatorii. Omiterea unei doze sau schimbarea orelor de administrare se asociază cu o morbiditate crescută. Există dovezi despre supradozarea beta-agoniștilor cu durată scurtă de acțiune la pacienții astmatici. În momentul accentuării dispneei (criză de astm, exacerbări infecțioase ale BPOC-ului), peste 50% din bolnavi își administrează doze mai mari de medicament decât cele prescrise.

Simptome acute sau de agravare care nu sunt luate în considerare (sunt ignorate) de pacienți:

Semne și simptome care pot indica o agravare în evoluția bolii și prin urmare necesitatea adresării la medic sunt:

• modificarea caracterului tusei (devine lătrătoare, cu timbru metalic sau orice alte modificări de tonalitate, de intensitate, de frecvență),
• modificări ale vocii,
• scădere ponderală importantă într-un timp relativ scurt (se poate asocia cu diverse neoplazii, inclusiv cancerul bronho-pulmonar, dar și cu tuberculoza pulmonară),
• tuse cu sânge (hemoptizie; chiar dacă este în cantitate mică),
• modificarea cantității/caracterului sputei (spută mucoasă care devine purulentă, eliminarea de spută în cantitate din ce în ce mai mare),
• schimbarea mirosului sputei (spută care devine fetidă),
• febră mare (peste 40 grade Celsius),
• frisonul,
• transpirațiile nocturne,
• accentuarea dispneei,
• disfonia,
• durerile toracice nou-instalate sau de intensitate mare (ca un junghi în pneumonie),
• tusea seacă persistentă care nu răspunde la tratament medicamentos,
• tusea seacă (neproductivă) care devine umedă (productivă).

O mare greșeală pe care o fac pacienții este aceea de a-și administra tratament antibiotic de la primele simptome (rinoree, durere în gât, roșu în gât, febră, tuse productivă sau nu). Acesta nu are niciun fel de eficiență împotriva virozelor respiratorii sau a gripei.

Din contră, crește rezistența la antibiotice a bacteriilor și, ulterior, când chiar este necesar un tratament antibiotic (situație frecvent întâlnită deoarece virozele respiratorii se pot suprainfecta bacterian, secrețiile devenind purulente sau este prezentă tusea productivă cu expectorație mucopurulentă), acesta nu își mai face efectul.

Alte greșeli ale pacienților sau ale persoanelor care intră în contact cu aceștia:

Contactul apropiat cu persoane care prezintă simptomatologie respiratorie, evitarea spălării mâinilor după mersul la toaletă sau după contactul cu pacienții care au simptome respiratorii (astfel secrețiile purtătoare de bacterii pot ajunge de la o persoană la alta), nepurtarea măștilor de unică folosință de către persoanele care prezintă manifestări respiratorii sau de către anturaj în momentul în care îi vizitează în mediul intraspitalicesc.

Greșeli ale pacienților cu patologie respiratorie importantă: îți scot canula nazală (ochelari nazali) prin intermediul căreia li se administrează oxigen, nu suportă masca de oxigen (nazală, full-face) utilizată pentru aerosoli sau folosită în cadrul ventilației non-invazive (CPAP, BiPAP) pe motiv că îi sufocă sau îi deranjează. De asemenea, cei cu patologii contagioase, inclusiv tuberculoză, nu poartă masca de protecție sau o poartă într-un mod ineficient (pe bărbie, pe o parte a feței), crescând riscul de diseminare al infecției.

Pacienții cu SAS (sindrom de apnee în somn) refuză uneori ventilația mecanică non-invazivă, nu respectă poziția de decubit lateral în timpul somnului, nu respectă indicațiile alimentare (obezitatea fiind un factor de risc important care predispune la SAS).