Cercetătorii au dezvoltat anticorpi modificați pentru a combate infecția cu citomegalovirus

Imunitatea celulară este esențială în eliminarea celulelor infectate viral sau tumorale. Un rol central în această apărare îl joacă limfocitele T CD8+ citotoxice, care recunosc celulele țintă prin receptorii T (TCR) și le distrug prin mecanisme citolitice sau apoptotice. Această strategie este vitală în controlul infecției cu citomegalovirus uman (CMV), un virus larg răspândit ce poate deveni sever la persoanele imunocompromise.
Deși terapiile antivirale actuale oferă profilaxie și tratament, toxicitatea și apariția rezistenței limitează eficiența acestora. În acest context, imunoterapia devine o alternativă promițătoare. Transferul adoptiv de limfocite T anti-CMV a dovedit eficiență, dar este limitat de timpul necesar pentru expansiunea celulară. O opțiune mai rapidă este utilizarea de anticorpi bispecifici care redirecționează limfocitele T (TRBA).

Context și obiective

TRBA-urile funcționează prin legarea simultană a moleculei CD3 de pe limfocitele T și a unei proteine de suprafață de pe celulele țintă, facilitând citotoxicitatea direcționată. Primul astfel de anticorp aprobat clinic a fost blinatumomab (anti-CD3/anti-CD19), destinat tratamentului leucemiei. Cercetătorii explorează acum extinderea acestei tehnologii către infecțiile virale, inclusiv CMV.

Studiul de față descrie trei noi TRBA-uri experimentale direcționate împotriva glicoproteinei H (gH) a CMV, având ca scop evaluarea eficienței acestora în redirecționarea limfocitelor T CD8+ pentru eliminarea celulelor infectate.

Metodologie

Cercetătorii au folosit două strategii pentru a construi anticorpii bispecifici:

• Modelul CODV (crossover dual variable), în care lanțurile ușoare și grele conțin domenii variabile în ordine inversată pentru a reduce interferențele sterice;
• Modelul cu lanț unic anti-gH atașat la capătul C-terminal al unui IgG3 anti-CD3.

Toate cele trei constructe au fost exprimate și au demonstrat greutăți moleculare conforme cu așteptările (aprox. 210–222 kDa).

Rezultate

Recunoașterea celulelor CD3+ și infectate cu CMV

Toate cele trei TRBA-uri au demonstrat capacitatea de a se lega simultan de:

• limfocitele T CD8+ (exprimă CD3, dar nu sunt infectate);
• celule epiteliale infectate cu CMV (exprimă gH, dar nu CD3).

Acest rezultat confirmă păstrarea specificității antigenice a regiunilor variabile transferate.

Eliminarea celulelor infectate cu CMV

În cocultură cu celule infectate cu CMV (exprimate GFP), adăugarea TRBA-urilor a dus la reducerea semnificativă a numărului și dimensiunii celulelor infectate. Efectul a fost dependent de doză și superior față de anticorpii monospecifici anti-CD3.

Variantele CODV și cu lanț unic au avut o eficiență comparabilă, cu o ușoară superioritate observată pentru designul Coloma și Morrison (IgG3).

Inducerea eliberării de citokine

În prezența TRBA-urilor, limfocitele T CD8+ au secretat niveluri crescute de citokine proinflamatorii în cocultură cu celule infectate, sugerând activare antigen-specifică.

Recrutarea fizică a limfocitelor T

Analiza prin microscopie fluorescentă a demonstrat aglomerarea limfocitelor T CD8+ în jurul celulelor infectate în prezența TRBA-urilor, corelată cu descompunerea progresivă a celulelor țintă.

Discuții

Comparativ cu TRBA-urile anti-CMV descrise anterior, noul design propus aduce mai multe avantaje:

• Două situsuri de legare pentru fiecare antigen (CD3 și gH), ceea ce poate crește potența față de structurile cu un singur situs (BiTE sau heterodimer);
• Prezența domeniului Fc, care conferă o timp de înjumătățire semnificativ crescut (10–14 zile) comparativ cu BiTE-urile (≈2 ore);
• Potențialul de a media citotoxicitate dependentă de anticorpi prin Fc.

Deși în testele funcționale TRBA-urile dezvoltate au avut o potență mai mică (10–20 µg/ml) față de TRBA-urile raportate anterior (la nivel de ng/ml), autorii subliniază că diferențele metodologice nu permit o comparație directă între studii.

În ceea ce privește specificitatea virală, glicoproteina H (gH) – ținta noilor TRBA-uri – este la fel de conservată și expusă la suprafața celulelor infectate ca și glicoproteina B (gB), utilizată anterior. Alegerea țintei gH oferă astfel o alternativă validă din punct de vedere biologic.

Concluzii

Acest studiu oferă dovezi solide că TRBA-urile direcționate împotriva gH și CD3 pot redirecționa eficient limfocitele T CD8+ pentru a elimina celulele infectate cu CMV. Construcțiile testate au demonstrat activitate antivirală, inducerea eliberării de citokine și formarea de sinapse imune eficiente.

Deși potența acestor anticorpi este încă inferioară altor modele raportate, durata lor crescută de acțiune și potențialul de manufacturare standardizată le oferă un avantaj clinic important. Aceste descoperiri deschid calea pentru aplicații terapeutice rapide și eficiente în infecțiile severe cu CMV la pacienți imunocompromiși, înlocuind terapiile celulare costisitoare și greu de implementat.