Cercetătorii cartografiază modul în care rețelele cerebrale diferă la persoanele cu risc clinic ridicat de psihoză

Cercetătorii cartografiază modul în care rețelele cerebrale diferă la persoanele cu risc clinic ridicat de psihoză

©

Autor:

Cercetătorii cartografiază modul în care rețelele cerebrale diferă la persoanele cu risc clinic ridicat de psihoză

Un studiu realizat la o colaborare internaÈ›ională din cadrul consorÈ›iului ENIGMA È™i publicat recent în Molecular Psychiatry analizează modul în care reÈ›elele structurale ale creierului se modifică la tinerii aflaÈ›i în risc clinic pentru psihoză. Cercetarea arată că această stare, asociată cu un risc de 20–30% de tranziÈ›ie către psihoză în decurs de câÈ›iva ani, se caracterizează prin abateri subtile, dar larg distribuite, în organizarea reÈ›elelor corticale È™i subcorticale. Studiul examinează atât configuraÈ›ia globală a acestor reÈ›ele, cât È™i modificările locale, pentru a înÈ›elege mai bine mecanismele care preced apariÈ›ia psihozei È™i pentru a identifica potenÈ›iali biomarkeri utili în prevenÈ›ie.
Starea de risc clinic pentru psihoză descrie un ansamblu de sub-sindroame caracterizate prin simptome pozitive atenuate, declin recent al funcÈ›ionării în context de vulnerabilitate genetică sau episoade psihotice intermitente de scurtă durată. Persoanele aflate în acest stadiu prezintă dificultăți de funcÈ›ionare socială, comorbidități È™i o calitate a vieÈ›ii redusă, consecinÈ›e care pot afecta semnificativ viaÈ›a de zi cu zi. Numeroase studii imagistice au arătat că indivizii aflaÈ›i în acest stadiu prezintă anomalii subtile ale grosimii corticale, ale suprafeÈ›ei corticale È™i ale volumelor subcorticale, asemănătoare într-o oarecare măsură cu cele întâlnite în tulburările psihotice. De asemenea, variabilitatea crescută în profilurile morfometrice sugerează o divergență de la tiparele neurodezvoltării tipice.

În neuroÈ™tiinÈ›ele reÈ›elelor, se consideră că organizarea structurală optimă a creierului are proprietăți de tip „lume mică”, adică un echilibru între integrarea globală È™i specializarea locală. Tulburările psihotice sunt asociate cu o reducere a integrării È™i o creÈ™tere a segregării reÈ›elelor, un indiciu al reorganizărilor patologice. TotuÈ™i, până acum existau puÈ›ine date solide despre modul în care aceste caracteristici se modifică înainte de debutul psihozei.

Despre studiu

Studiul a inclus un eÈ™antion foarte amplu: 1.282 persoane sănătoase È™i 1.582 indivizi aflaÈ›i în risc clinic, provenind din numeroase centre internaÈ›ionale ale reÈ›elei ENIGMA. ParticipanÈ›ii au avut vârste între aproximativ 9 È™i 40 de ani. Dintre cei aflaÈ›i în risc clinic, 229 au dezvoltat psihoză pe parcursul urmăririi, în timp ce majoritatea nu au prezentat tranziÈ›ie.

Prelucrarea datelor imagistice

Toate imaginile T1 au fost procesate utilizând un protocol standardizat ENIGMA, extrăgându-se grosimea corticală, suprafaÈ›a corticală È™i volumele subcorticale pentru 76 de regiuni cerebrale. Pentru a elimina efectele provenite din diferenÈ›ele de echipamente È™i centre, s-a aplicat o corecÈ›ie prin metoda NeuroCombat.

Construirea rețelelor de covariație structurală

Fiecărui participant i-a fost generată o matrice individuală de covariaÈ›ie structurală, bazată pe modul în care valorile morfometrice ale regiunilor se abat în mod similar de la grupul de control. Acest tip de analiză surprinde coordonarea dezvoltării structurale dintre regiuni - un aspect relevant în condiÈ›iile în care procesul de maturizare corticală diferă marcant între grosimea corticală, suprafață È™i volumele subcorticale.

Analiza topologiei rețelelor

Au fost evaluate caracteristici globale ale reÈ›elelor, cum ar fi eficienÈ›a globală, coeficientul de clustering È™i „lume mică”. De asemenea, s-au identificat nouă comunități funcÈ›ionale, corespunzătoare marilor reÈ›ele cerebrale, iar în cadrul acestora s-a estimat distinctivitatea reÈ›elelor, un indicator al diferenÈ›ei dintre covariaÈ›ia din interiorul unei reÈ›ele È™i cea dintre reÈ›ele.

Componența participanților CHR (risc clinic ridicat)

  • CHR-T: 229 participanÈ›i care au dezvoltat ulterior psihoză
  • CHR-NT: 1.102 participanÈ›i care nu au avut tranziÈ›ie
  • Sub-sindroame: 1325 APS, 235 GRD, 79 BIPS

Rezultate

1. Rețele cerebrale globale mai puțin eficiente la indivizii CHR

Comparativ cu persoanele sănătoase, indivizii aflaÈ›i în risc clinic au prezentat:

  • CovariaÈ›ie structurală globală redusă
  • Eficiență globală mai scăzută, indicând o capacitate mai redusă a reÈ›elei de a integra informaÈ›ii
  • Coeficient de clustering redus, sugerând o organizare locală mai puÈ›in robustă


Proprietatea de „lume mică” a fost păstrată, ceea ce sugerează că dezechilibrele nu duc încă la o degradare globală profundă a arhitecturii reÈ›elei.

2. DiferenÈ›ierea între CHR-T È™i CHR-NT apare doar la nivelul unor reÈ›ele frontotemporale specifice

ParticipanÈ›ii care au dezvoltat psihoză au prezentat modele divergente în două tipuri de reÈ›ele:

  • Suprafață corticală temporală È™i frontală: distinctivitate mai mare (reÈ›ele intern mai coerente)
  • Grosime corticală frontală: distinctivitate redusă (reÈ›ele intern mai dezorganizate)


Aceste rezultate au fost independente de expunerea la medicaÈ›ie È™i s-au menÈ›inut în numeroase analize de sensibilitate.

3. Legătura dintre distinctivitatea rețelelor și severitatea simptomelor

Asocierile au depins de statutul de tranziție:

  • În CHR-NT: o distinctivitate mai mare în reÈ›eaua frontală bazată pe suprafaÈ›a corticală s-a asociat cu simptome pozitive mai severe.
  • În CHR-T: o distinctivitate redusă a reÈ›elei frontale bazate pe grosimea corticală s-a asociat cu simptome negative mai severe.

4. Interpretarea în lumina ipotezei de propagare în reÈ›ea

Rezultatele susțin ipoteza conform căreia tulburările psihotice evoluează prin propagarea deficitului structural de la rețele locale către rețele mai largi. Studiul sugerează existența a trei stadii:

  • Stadiul 1: scăderea coerenÈ›ei interne - observată în reÈ›eaua frontală bazată pe grosimea corticală
  • Stadiul 2: creÈ™terea anormală a coerenÈ›ei interne - observată în reÈ›elele frontale È™i temporale bazate pe suprafaÈ›a corticală
  • Stadiul 3: propagare inter-reÈ›ea - nu a fost atins la indivizii CHR, dar caracterizează schizofrenia constituită

Data actualizare: 11-12-2025 | creare: 11-12-2025 | Vizite: 56
Bibliografie
Liu, S., et al. (2025). Structural covariance network topology in individuals at clinical high risk for psychosis: the ENIGMA-CHR Study. Molecular Psychiatry. doi: 10.1038/s41380-025-03304-6. https://www.nature.com/articles/s41380-025-03304-6

Image by freepik on Freepik
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Medicamentele antipsihotice pot să nu fie recomandate în tratarea psihozei în stadii incipiente
  • Speranță pentru pacienÈ›ii care suferă de psihoză
  • Riscul de psihoză creÈ™te semnificativ în rândul persoanelor care prezintă anxietate persistentă în copilărie
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum