Cercetătorii dezmint credințele comune despre „sincronizarea menstruală” și musculatură

Un număr considerabil de studii din fiziologia efortului a evitat includerea femeilor tinere cu ciclu menstrual regulat, pe motivul presupus că fluctuațiile hormonilor sexuali (în special estrogen și progesteron) ar complica analiza rezultatelor - de la performanță musculară, până la procese metabolice. Totuși, dovezile care susțin această ipoteză sunt, în mare parte, indirecte sau extrapolate din experimente pe animale ovariectomizate (ceea ce nu reproduce fidel condițiile unui ciclu menstrual normal). Ca răspuns, autorii studiului Universității McMaster și-au propus să evalueze direct efectele fazelor ciclului menstrual asupra sintezei proteice musculare (MPS) și proteolizei miofibrilare la femeile tinere sănătoase și să verifice astfel dacă există un real avantaj anabolic într-o fază anume.

Metodologie și design de studiu

• Participante: 12 femei cu vârste 18-30 ani, având ciclu menstrual regulat (fără contraceptive hormonale).
• Perioade investigate: Au fost testate două faze ale ciclului menstrual:

• Faza foliculară târzie (aproape de ovulație, cu nivel de estrogen mai ridicat),
• Faza luteală medie (aprox. la 5 zile după ovulație, cu progesteron mai ridicat).

• Abordare experimentală:

• Fiecare participantă a repetat un protocol de exerciții de rezistență (extensii unilaterale ale genunchiului) într-una din cele două faze, iar piciorul exercițiat a fost diferit între faze, într-un design contrabalansat.
• S-au colectat biopsii musculare și probe de sânge pentru a măsura direct sinteza proteică (folosind apă marcată cu deuteriu, D2O) pe parcursul a 5 zile.
• Proteoliza miofibrilară a fost estimată printr-o abordare cu marcare D3-3-metilhistidină.
• De asemenea, s-a efectuat metabolomică extinsă pentru a explora eventuale semnături metabolice distincte între faze.

Rezultate principale

1. Evoluția hormonală

• A fost confirmată faza menstruală prin metode riguroase (urmărirea zilnică a ovulației, măsurarea multiplelor hormoni).
• Valorile de estrogen (E2) și progesteron (P4) s-au modificat conform așteptărilor între fazele foliculară și luteală, însă s-a constatat o variabilitate individuală semnificativă.

2. Sinteza proteică musculară

• Fie în faza foliculară, fie în faza luteală, MPS a crescut semnificativ după exercițiu față de piciorul control (sedentar), dar nu s-a găsit nicio diferență statistică între cele două faze.
• Măsurătorile integrate (peste 5 zile) indică faptul că faza menstruală nu modifică răspunsul anabolic global la antrenament de rezistență.

3. Proteoliza miofibrilară

• Estimată prin D3-3-metilhistidină, nu a prezentat diferențe semnificative între fazele foliculară și luteală.
• Astfel, nici catabolismul muscular la nivel global nu pare influențat de fluctuațiile hormonale lunare.

4. Analiza metabolomică

• Profilul a peste 1000 de metaboliți în plasmă nu a relevat pattern-uri distincte specifice unei faze anume.
• Cu alte cuvinte, nicio semnătură metabolică particulară nu a apărut pentru faza foliculară ori luteală, care să sugereze un status anabolic/catabolic diferit.

Interpretări și implicații

1. Nicio dovadă pentru un avantaj anabolic al unei faze

• Rezultatele contrazic ipoteza conform căreia faza foliculară (cu estrogen mai mare, progesteron scăzut) ar fi mai favorabilă pentru creșterea musculară, sau că faza luteală (progesteron ridicat) ar spori catabolismul.
• Astfel, planificarea exercițiilor de rezistență pentru a maximiza hipertrofia într-o fază menstruală nu pare justificată.

2. Discordanța cu modelele ovariectomizate

• Datele din studiile pe șobolani ovariectomizați (OVX) care sugerau că estrogenul are rol anabolic direct nu se transpun fidel la femei cu ciclu menstrual normal.
• Mai mult, modul în care estrogenul și progesteronul interacționează (și variaza) la om complică simpla extrapolare a concluziilor pe animale OVX.

3. Semnal pentru includerea femeilor în studiile de fiziologie

• Studiul demonstrează că, cel puțin în contextul răspunsului anabolic muscular la exerciții de forță, fluctuațiile hormonale nu constituie o sursă majoră de variabilitate.
• Prin urmare, excluderea femeilor pe baza „complicațiilor hormonale” ar putea fi nejustificată în majoritatea studiilor de fiziologie musculară.

4. Direcții viitoare

• Ar fi util să se realizeze studii longitudinale, cu antrenamente pe termen lung, pentru a vedea dacă schimbările acute în MPS și MPB se traduc sau nu în diferențe de hipertrofie.
• Investigații ale femeilor pe contraceptive hormonale ar putea oferi un contrast suplimentar pentru a înțelege mai bine importanța (sau lipsa importanței) acestor hormoni în adaptările musculare.

Concluzii

Pe baza acestui studiu detaliat - ce a folosit metode de vârf (măsurarea integrată a sintezei proteice cu D2O, măsurarea proteolizei prin D3-3MH, analiza metabolomică și confirmarea riguroasă a fazei ciclului menstrual) - nu au fost găsite diferențe semnificative între faza foliculară și cea luteală privind răspunsul anabolic al mușchiului la antrenament de forță ori catabolismul miofibrilar total. Astfel, menstruația (și fluctuațiile hormonale inerente) nu pare să reprezinte un factor determinant pentru sinteza sau catabolismul proteic muscular post-exercițiu, iar planificarea antrenamentului bazată strict pe faza menstruală nu este susținută de aceste date.