Cicatricea operației de cezariană și implantarea unei sarcini ectopice

Un studiu ale cărui rezultate au fost publicate la finalul anului 2025 aduce în atenție un caz rar și sever de sarcină ectopică: sarcina ectopică implantată la nivelul unei cicatrici generată de o operație de cezariană. (1) 
Intitulat Sarcina ectopică în primul trimestru implantată în defectul unei cicatrici de operație cezariană: Cercetare asupra definițiilor și diagnosticului de-a lungul timpului, studiul arată că un diagnostic pus în faza incipientă a sarcinii este esențial în reducerea mortalității materne și prezervarea fertilității femeilor. Cu toate acestea, cazurile din lumea medicală nu au fost suficient analizate în literatura de specialitate, dată fiind raritatea acestui tip de sarcină. Astfel, lipsesc elemente esențiale, cum ar fi criterii de realizare a ecografiilor, sisteme de clasificare sau definiții care pot oferi claritate asupra acestui tip de caz rar. (2) 

Studiul a inclus analiza a 22 de lucrări publicate de-a lungul anilor 1990-2024, cuprinzând un total de 1.749 de cazuri de sarcină ectopică implantată într-un defect al cicatricei de operație cezariană. 

Ecografia a fost principala modalitate de diagnostic, suplimentată ocazional de ecografia Doppler sau RMN. Cu toate acestea, în cazurile existente în literatură lipsesc parametrii cheie pentru un diagnostic corect și în stadiu incipient: localizarea sacului gestațional, grosimea miometrială reziduală, direcția de creștere a sacului și gradul de vascularizație. 

În studiile analizate au fost identificate opt sisteme de clasificare, iar în peste jumătate dintre acestea nu a existat o formă de clasificare, bazându-se doar pe terminologii descriptive și nestandardizate. 

Un element cheie identificat de cercetători în urma evaluării literaturii de specialitate constă în faptul că lipsește tocmai standardul de referință universal acceptat pentru confirmarea diagnosticului. Examinarea histopatologică a fost folosită în peste jumătate din cazuri, dar multe dintre acestea au eșuat în a arăta criteriile urmate în procedură, iar cele care au exemplificat criteriile au utilizat concepte derivate din patologia placentei accreta din trimestrul al treilea, care nu se aplică în sarcina incipientă. Mai mult, constatările intraoperatorii au fost utilizate des, cu toate că multe proceduri chirurgicale nu permit vizualizarea directă a locului de implantare. Astfel, nici histologia, nici confirmarea chirurgicală nu oferă în prezent un reper fiabil pentru validarea criteriilor imagistice de diagnostic. 

Autorii studiului subliniază și un risc crescut de supradiagnostic sau de inconsitență asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat o sarcină ectopică implantată în defectul unei cicatrici de operație cezariană. O parte dintre studiile analizate au prezentat cazuri care nu erau sarcini ectopice implantate în defectul unei operații de cezariană, ci sarcina era localizată în treimea inferioară a cavității uterine. Mai mult, inconsistența ecografiei Doppler s-a dovedit a fi un alt factor care a indus în eroare, crescând rata cazurilor fals pozitive identificate, prin limitarea evaluării corecte a vascularizației peritrofoblastice și a profunzimii implantării placentare. (3). 

Concluziile studiului arată o inconsecvență la nivel medical atunci când vine vorba de o diagnosticare corectă a sarcinii ectopice în cicatricea de cezariană în primul trimestru. Recomandarea autorilor merge către identificarea și păstrarea unor criterii uniforme de diagnostic prin ecografie, aceasta fiind metoda cu cel mai mare grad de relevanță medicală în obținerea unui diagnostic corect.