Nașterile prin cezariană în timpul travaliului sunt legate de riscuri în sarcinile viitoare

Ratele nașterilor prin operație cezariană au crescut constant la nivel mondial, iar un procent semnificativ dintre acestea are loc în context de travaliu avansat, inclusiv în dilatație completă. Deși cezariana poate fi o procedură salvatoare în situații de urgență obstetricală, această tendință ridică probleme privind consecințele pe termen lung, mai ales asupra sarcinilor viitoare. O perspectivă recent publicată în PLOS Medicine atrage atenția asupra faptului că cezarienele efectuate în timpul travaliului pot cauza leziuni ale colului uterin, crescând riscul de naștere prematură spontană și pierdere de sarcină în trimestrul al doilea la sarcinile ulterioare.

Creșterea incidenței cezarienelor în travaliu

În ultimele decenii, s-a observat o creștere atât a numărului total de cezariene, cât și a proporției celor efectuate târziu, în timpul travaliului, când colul uterin este puternic dilatat. Această situație apare nu doar în anumite zone geografice, ci la nivel global. Motivele sunt complexe: modificări în formarea personalului medical, frica de litigii, presiuni culturale și sociale, dar și factori clinici. Deși în multe cazuri cezariana este justificată, amploarea fenomenului sugerează necesitatea unei mai bune înțelegeri a implicațiilor acestei abordări.

Relația dintre cezarienele în travaliu și riscul de prematuritate ulterior

Studii observaționale indică o legătură puternică între cezarienele efectuate în timpul travaliului avansat și un risc crescut de naștere prematură spontană (NPS) în sarcinile următoare. Mai mult, pericolul se amplifică atunci când cezariana are loc la dilatație completă. Chiar dacă, în cifre absolute, majoritatea femeilor nu vor avea o naștere prematură după o astfel de experiență, în cazul unui număr semnificativ de paciente care totuși nasc prematur spontan, riscul de repetare a prematurității la sarcinile ulterioare devine mult mai ridicat decât în situațiile cu alți factori de risc. Același tipar se aplică și pierderilor de sarcină în al doilea trimestru, fenomen în care rolul unei cezariene laborioase anterioare pare a fi important.

Mecanismul probabil: traumatism cervical

O explicație centrală pentru acest fenomen pare a fi afectarea țesutului cervical. Pe măsură ce dilatația progresează, capul fetal coboară și modifică anatomia pelvisului, complicând manevrele chirurgicale. Acest context crește probabilitatea de incizie sau extensie chirurgicală la nivelul colului și de traumă tisulară. Leziunile și cicatricile la nivelul colului pot slăbi integritatea cervixului, făcându-l mai vulnerabil la dilatație prematură în sarcinile viitoare și crescând riscul ca sarcina să se termine înainte de termen.

Vizualizarea și evaluarea acestor leziuni prin ecografie transvaginală aduc dovezi suplimentare despre rolul traumatismului chirurgical în perturbarea structurii cervixului. Aceste observații sprijină ipoteza conform căreia factorul esențial în creșterea riscului de naștere prematură ulterioară ar putea fi reprezentat de modificările structurale induse chirurgical.

Intervențiile standard și limitele lor

Metodele de prevenție a nașterii premature, cum ar fi cerclajul transvaginal, s-au dovedit mai puțin eficiente la femeile cu antecedente de cezariene în travaliu. Aceste paciente au șanse mult mai mari de a naște prematur, chiar și sub tratament profilactic. Analizele arată că cerclajul transvaginal nu reușește să reducă semnificativ rata nașterilor premature înainte de 30 de săptămâni la acest grup cu risc crescut, sugerând că leziunea cervicală este prea severă sau poziționată prea sus pentru a fi compensată printr-o simplă sutură transvaginală.

Alternativa transabdominală

Cerclajul transabdominal reprezintă o opțiune mai bună pentru femeile care au suferit leziuni ale colului uterin în urma unei cezariene în travaliu, deoarece acesta „ocolesc” segmentul cervical afectat. Rezultatele comparative indică faptul că cerclajul transabdominal reduce semnificativ riscul de naștere prematură înainte de 30 de săptămâni la acest grup de paciente. Prin fixarea cerclajului la nivelul istmului uterin, deasupra zonelor cicatriceale, se pot menține mai bine condițiile necesare pentru susținerea sarcinii până la un termen mai sigur.

Implicații clinice și necesitatea schimbării practicilor

Rezultatele analizate în această perspectivă atrag atenția asupra unui fenomen emergent: creșterea numărului de cezariene efectuate târziu, în dilatație avansată, este legată de o creștere a complicațiilor obstetricale în sarcinile ulterioare. Acest lucru subliniază nevoia unor strategii mai bine adaptate pentru prevenirea și gestionarea nașterii premature la aceste paciente. Îmbunătățirea formării profesionale, utilizarea mai prudentă a operațiilor cezariene în stadiile avansate ale travaliului și explorarea unor tehnici chirurgicale mai puțin traumatizante pentru cervix pot fi pași importanți.

Mai mult, înțelegerea profundă a mecanismelor de lezare cervicală și dezvoltarea unor protocoale de imagistică avansată pentru a identifica femeile cu risc crescut pot facilita o abordare mai personalizată. Acest demers, împreună cu evaluarea continue a intervențiilor cum ar fi cerclajul transabdominal, poate ajuta la definirea unor ghiduri clinice mai robuste care să reducă povara nașterilor premature și a pierderilor de sarcină asociate antecedentelor chirurgicale obstetricale.

Concluzii

Faptul că cezariana este cea mai frecventă intervenție chirurgicală din întreaga lume necesită o atentă analiză a impactului ei pe termen lung. Articolul evidențiază un aspect adesea trecut cu vederea: consecințele pe termen lung ale cezarienelor în travaliu asupra integrității cervicale și a riscului de prematuritate în sarcinile ulterioare. Printr-o abordare integrată, care combină prevenția, diagnosticul imagistic avansat, tehnicile chirurgicale conservatoare și opțiunile terapeutice adecvate, se poate reduce semnificativ impactul negativ asupra sănătății mamei și copilului în sarcinile viitoare.

sursa: News Medical