Medicamentele orale, mai puțin eficiente decât insulina în prevenirea macrosomiei la sarcinile cu diabet gestațional

Un studiu recent publicat în JAMA a evaluat eficacitatea agenților orali pentru scăderea glicemiei, metformin și gliburid, în comparație cu insulina, pentru prevenirea macrosomiei fetale (bebeluși mari pentru vârsta gestațională) la persoanele însărcinate cu diabet gestațional.

Context

Insulina este tratamentul farmacologic principal pentru diabetul gestațional, având beneficii clare asupra rezultatelor perinatale atunci când măsurile dietetice nu sunt suficiente. Totuși, agenții orali, precum metforminul și gliburidul, au câștigat popularitate datorită ușurinței administrării, costurilor reduse și acceptabilității crescute pentru pacient.

Cu toate acestea, utilizarea acestor medicamente rămâne controversată din cauza transferului lor placentar și a incertitudinilor legate de siguranța pe termen lung a descendenților.

Desfășurarea studiului

Designul studiului:

• Studiu randomizat, deschis, desfășurat în 25 de centre din Olanda între aprilie 2017 și noiembrie 2022.
• Participanții au fost persoane însărcinate cu vârste de peste 18 ani, sarcini unice între 16 și 34 de săptămâni, care nu au reușit să-și controleze glicemia după două săptămâni de intervenție dietetică.

Criterii de includere:

• Glicemie a jeun peste 95 mg/dL, glicemie postprandială la o oră peste 140 mg/dL sau la două ore peste 120 mg/dL.

Intervenții:

• Grupul de tratament oral a primit metformin inițiat la 500 mg/zi, ajustat până la 1000 mg de două ori pe zi.
• Gliburidul a fost adăugat în caz de control glicemic inadecvat, iar insulina a fost introdusă dacă era necesar.
• Grupul de control a primit insulină conform practicilor locale.

Rezultatele studiului

Caracteristici ale participanților:

• Din cei 820 de participanți înscriși, 406 au primit tratament oral, iar 398 au primit insulină.
• Caracteristicile de bază au fost similare între grupuri, cu o vârstă medie de 33,2 ani și un IMC mediu pre-sarcină de 30,4.

Rezultatele primare:

• Procentul de nou-născuți mari pentru vârsta gestațională (LGA) a fost de 23,9% în grupul cu tratament oral și 19,9% în grupul cu insulină.
• Diferența absolută de risc a fost de 4,0% (95% CI, −1,7% până la 9,8%), nereușind să demonstreze non-inferioritatea agenților orali (P=0,09).

Rezultatele secundare:

• Hipoglicemia maternă a fost semnificativ mai frecventă în grupul tratat cu agenți orali (20,9% vs. 10,9%; diferență absolută de risc, 10,0%).
• Rata hipoglicemiei neonatale a fost similară între grupuri.
• Efectele adverse, inclusiv greața și diareea, au fost mai frecvente la mamele tratate cu agenți orali.

Satisfacția pacientelor:

• Deși nivelurile de satisfacție au fost comparabile între grupuri, participantele tratate cu agenți orali au recomandat mai frecvent tratamentul.

Concluzii

• Eficacitatea tratamentului:

  • Medicamentele orale nu au demonstrat non-inferioritate față de insulină în prevenirea macrosomiei fetale.
  • Adăugarea gliburidului la metformin a redus necesitatea insulinei, dar nu a compensat complet riscurile.

• Siguranța și efectele adverse:

  • Hipoglicemia maternă și efectele adverse gastrointestinale au fost mai frecvente în grupul tratat cu agenți orali.

• Implicarea clinică:

  • Insulina rămâne standardul de aur pentru gestionarea diabetului gestațional, în timp ce agenții orali pot fi considerați în situații selectate, cu monitorizare atentă.