Contaminarea cu microplastice a laptelui și produselor lactate: dovezi, mecanisme și implicații

Microplasticele reprezintă o problemă emergentă de sănătate publică, fiind detectate în multiple medii naturale și în lanțul alimentar uman. Studiile recente au demonstrat prezența lor în apă potabilă, sare, bere, miere, fructe de mare și carne. Totuși, sectorul lactatelor a fost până recent insuficient investigat în privința contaminării cu microplastice, în ciuda utilizării extinse a materialelor plastice în lanțul de producție, ambalare și distribuție.

Obiectivul studiului

Studiul publicat în npj Science of Food își propune:

• să caracterizeze cantitativ și calitativ microplasticele din lapte, brânză proaspătă și brânză maturată;
• să analizeze diferențele de contaminare între aceste produse.

Caracterizarea microplasticelor: dimensiune, formă și culoare

Au fost detectate particule cu dimensiuni între 24,0 μm și 4817 μm, media fiind de 243,7 μm. Cele mai frecvente tipuri de polimeri au fost:

• Polietilenă tereftalată (PET) – 775,8 μm
• Polipropilenă – 114,4 μm
• Polietilenă – 109,0 μm

Majoritatea particulelor (73,3%) au avut dimensiuni sub 150 μm, ceea ce indică o posibilă origine din echipamentele de procesare sau degradarea ambalajelor. Din punct de vedere morfologic, fragmentele neregulate au dominat (77,4%), urmate de fibre (22,2%) și sfere (0,38%).

Culorile predominante au fost:

• Gri – 68,4%
• Maro – 15,0%
• Negru – 9,77%

Prezența ridicată a particulelor gri sugerează o contaminare provenită din ambalaje alimentare și materiale de contact cu alimentele.

Cantitatea de microplastice în produsele lactate

Au fost analizate 28 de mostre de lapte și produse lactate, iar în 26 dintre ele au fost identificate 266 particule plastice din 20 clase de polimeri. Cele mai ridicate concentrații au fost:

• Polietilenă – 640 MP/kg
• Polipropilenă – 516,7 MP/kg
• Polietilenă tereftalată – 357,9 MP/kg

Studiile anterioare au raportat concentrații similare, dar cu o variabilitate mare în funcție de tipul produsului, procesul tehnologic și ambalaj.

Diferente între tipurile de produse lactate

Analiza statistică a evidențiat că brânza maturată conține cele mai multe microplastice (1857 MP/kg), urmată de brânza proaspătă (1280 MP/kg) și laptele lichid (350 MP/kg; p < 0,05).

Motivul acestei variații poate fi explicat prin:

• Concentrarea particulelor în coagul în timpul fabricării brânzei;
• Expunerea prelungită la suprafețe plastice în timpul maturării;
• Degradarea ambalajelor în timpul stocării îndelungate.

Studiile anterioare asupra untului și smântânii au arătat contaminări ridicate, mai ales în produsele bogate în grăsimi, susținând ipoteza că produsele intens procesate și cu conținut mare de grăsime favorizează acumularea de microplastice.

Surse posibile de contaminare

Contaminarea cu microplastice în sectorul lactatelor poate apărea în mai multe etape:

• La ferma: prin furaje, echipamente de muls sau îmbrăcăminte;
• În procesare: prin contact cu filtre, haine de protecție, mănuși, sau utilaje din plastic;
• La ambalare și depozitare: prin eliberarea particulelor din ambalaje plastice.

Complexitatea lanțului de producție lactat și utilizarea extinsă a materialelor plastice justifică necesitatea unor studii aprofundate pe întreg fluxul tehnologic.

Concluzii

Rezultatele acestui studiu indică faptul că produsele lactate sunt contaminate cu microplastice într-o măsură semnificativă, iar nivelurile de contaminare variază în funcție de tipul produsului și procesul de fabricație. Brânza maturată prezintă cel mai ridicat nivel de contaminare, urmată de brânza proaspătă și laptele lichid.

Contaminarea este determinată de multiple surse – ambalaje, echipamente, aer, aditivi – și necesită intervenții specifice de monitorizare și reducere a riscurilor. Se recomandă:

• Dezvoltarea unor protocoale standardizate de detecție și analiză a MP în produse alimentare;
• Evaluarea impactului pe termen lung asupra sănătății umane;
• Implementarea de strategii de reducere a contaminării în fabricile de lactate.

Pe viitor, sunt necesare studii cuprinzătoare desfășurate direct în unitățile de producție pentru a identifica sursele de contaminare și a propune măsuri eficiente de prevenție.