Contraste tot mai mari în ceea ce privește sănătatea mentală a adolescenților

Depresia reprezintă o problemă semnificativă de sănătate la nivel global, mai ales în rândul adolescenților, unde prevalența simptomelor depresive atinge procente îngrijorătoare, de aproximativ 5-8%. Studiul publicat în Journal of Affective Disorders Reports și realizat pe două cohorte de adolescenți suedezi născuți la un interval de 15 ani și-a propus să evalueze dacă există diferențe notabile în nivelurile de simptome depresive auto-raportate între anii 2004 și 2019-2020.
Adolescența este o etapă esențială de dezvoltare, marcată de numeroase schimbări biologice, psihologice și sociale, ceea ce amplifică vulnerabilitatea la tulburări psihice, inclusiv depresia. Pe lângă faptul că depresia este o cauză principală de dizabilitate în rândul adolescenților, ideea de suicid asociat depresiei reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, fiind a patra cauză de deces în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 29 de ani.

Numeroase studii longitudinale, precum Uppsala Longitudinal Adolescent Depression Study (ULADS) și Survey of Adolescent Life in Vestmanland (SALVe), au încercat să surprindă evoluția și prevalența simptomelor depresive în populațiile de adolescenți din Suedia. Rezultatele acestora au variat, alimentând dezbateri cu privire la creșterea reală a depresiei în rândul tinerilor versus o posibilă sporire a conștientizării și raportării unor stări emoționale negative.

În practica clinică și în cercetare, evaluarea acestor simptome se face frecvent prin chestionare de auto-raportare, precum Children’s Depression Inventory (CDI), validat inclusiv în Suedia. CDI conține 27 de itemi, scorul maxim fiind de 54 de puncte, unde scorurile mai mari indică simptome depresive mai severe.  

Despre studiu

Metodologie și participanți

Studiul de față este unul de tip cohortă, comparând două grupuri de adolescenți suedezi, născuți la un interval de aproape 20 de ani.  
Cohorta 2004:

• Număr participanți: n = 80  
• Distribuție sex: 44 (55%) fete și 36 (45%) băieți  
• Vârsta: 13-16 ani  
• Metoda de colectare a datelor: formular tipărit (CDI pe hârtie), administrat în școli de către studenți la psihologie din ultimul an.  

Cohorta 2019-2020:

• Număr participanți: n = 617  
• Distribuție sex: 321 (52%) fete și 296 (48%) băieți  
• Vârsta: 13-16 ani  
• Metoda de colectare a datelor: chestionar online (aplicația Esmaker), administrat în cadrul unui program de intervenție (“Thoughts & Health”) cu sprijinul serviciilor de sănătate școlară.  

Instrument de evaluare

Pentru ambele cohorte, evaluarea simptomelor depresive s-a realizat cu Children’s Depression Inventory (CDI), același chestionar folosit și validat în alte studii suedeze. Fiecare din cei 27 de itemi este punctat de la 0 la 2, scorul total variind între 0 și 54.  
Traducerea în suedeză a fost efectuată cu atenție, sub îndrumarea autorilor originali, iar instrumentul s-a dovedit fiabil (consistență internă ridicată) în studiile precedente.

Analiza datelor

• S-au comparat scorurile CDI totale între cele două cohorte folosind test t pentru eșantioane independente.  
• S-a analizat interacțiunea între cohortă și sex prin ANOVA.  
• Pentru comparația fiecărui item CDI (diferențe de item), s-a aplicat Mann-Whitney U.  
• Au fost investigate și sub-scalele CDI în două modele: cel original cu 5 dimensiuni (Kovacs, 1985) și cel cu 6 factori de prim ordin propus de Craighead et al. (1998).  
• Un prag de semnificație de p < 0,05 a fost considerat relevant statistic.  

Rezultate

Scorul total CDI și diferențele pe sexe

La nivelul scorului total CDI, nu au fost identificate diferențe semnificative statistic între cohorta din 2004 și cea din 2019-2020.  

• Per ansamblu, fetele au obținut scoruri mai mari față de băieți, dar tiparul de diferențe pe sexe a rămas constant între 2004 și 2019-2020.  
• În cohorte combinate, băieții au avut un scor mediu de aproximativ 6,1-6,5 (în funcție de perioadă), iar fetele un scor mediu de 9,4-10,8, însă diferențele între cele două perioade nu au fost semnificative.  

Chiar dacă nu s-au observat diferențe semnificative în mediile scorurilor, există distribuții ușor diferite:  

• În 2019-2020, a apărut simultan o proporție mai mare de adolescenți care raportează scoruri foarte scăzute, dar și un mic grup care a înregistrat scoruri foarte ridicate, mai mari decât vârfurile observate în 2004.  

Diferențe la nivel de itemi specifici

Prin Mann-Whitney U, doar trei itemi din cei 27 au prezentat diferențe semnificative în favoarea cohortei mai recente (2019-2020), adolescenții raportând mai frecvent:  

• „Nimic nu mai este distractiv.” (p = 0,005)  
• „Sunt mereu o persoană rea.” (p = 0,021)  
• „Niciodată nu pot fi la fel de bun(ă) precum ceilalți.” (p = 0,034)  

Aceste aspecte indică un nivel mai pronunțat de anhedonie, autodevalorizare și lipsa stimei de sine la unii tineri din noua cohortă.

Analiza sub-scale: modelul Kovacs și modelul Craighead

• În modelul original cu 5 sub-scale (Negative Mood, Negative Self-esteem, Inefectivitate, Anhedonie și Probleme Interpersonale), nu au apărut diferențe semnificative între cele două cohorte.  
• În modelul Craighead et al. (6 factori de prim ordin), singura diferență notabilă a fost la factorul de Self-deprecation (autodevalorizare), unde adolescenții din 2019-2020 au obținut un scor semnificativ mai mare (p = 0,011).  

Interpretări și discuții

1. Stabilitatea generală a scorurilor  
Contrar ipotezei inițiale conform căreia scorurile CDI ar fi putut crește semnificativ în ultimii ani, rezultatele indică o stabilitate generală a simptomelor depresive auto-raportate în rândul tinerilor de 13-16 ani.  

2. Diferențe restrânse, dar relevante  
Deși media scorurilor nu a crescut, există o tendință de agravare la un număr mic de adolescenți (scoruri maxime mai ridicate) și o ușoară creștere în sub-domeniul Self-deprecation. Totodată, unii itemi (anhedonie, auto-stigmatizare) apar mai pronunțați la noua cohortă.

3. Factorii sociali și metodologici  

• Accesul la instrumente online și conștientizarea sporită a sănătății mintale pot duce la o raportare mai deschisă și mai onestă a simptomelor în rândul adolescenților de azi.  
• Diferența de metodă (chestionare pe hârtie vs. online) și momentul istoric (2004 vs. era rețelelor sociale) ar putea influența răspunsurile.  
• Adolescenții din 2019-2020 trăiesc într-un context în care se vorbește mai mult și mai direct despre anxietate, depresie și stres, fiind posibil să identifice mai ușor aceste stări.

4. Nevoia de resurse și monitorizare  

• Rezultatele subliniază faptul că screening-ul nu trebuie făcut fără a asigura resursele și logistica adecvată pentru a urmări și îndruma tinerii care obțin scoruri mari la CDI.  
• Este necesară monitorizarea recurentă și structurată a sănătății mintale, corelată cu factori sociali și economici, pentru a evalua cu precizie evoluțiile în timp.  

Concluzie

Studiul nu a evidențiat diferențe statistice semnificative în nivelul general al simptomelor depresive auto-raportate la adolescenți suedezi între 2004 și 2019-2020. Deși tendințele generale rămân stabile, există indicii că anumiți factori, precum autodevalorizarea și anhedonia, se manifestă mai intens la unii tineri din generația recentă. Mai mult decât atât, fetele continuă să prezinte scoruri mai ridicate decât băieții, confirmând diferențele de gen observate și în alte cercetări.  

Aceste concluzii subliniază importanța evaluărilor periodice și a contextului societal în interpretarea datelor de sănătate mintală. Pentru a înțelege mai bine evoluția sau stabilitatea depresiei la adolescenți, viitoarele studii ar trebui să implice măsurători regulate, eșantioane mai mari și includerea unor factori culturali, socio-economici și educaționali. În acest fel, intervențiile de sănătate publică pot fi adaptate prompt și în mod eficient pentru a sprijini tinerii care se confruntă cu dificultăți emoționale.