Cordocenteza

Cordocenteza este o procedură de diagnosticare a sănătăţii fătului de tip invaziv. Aceasta constă în prelevarea unei mostre de sânge fetal, pentru analize ulterioare, prin puncţia vaselor de sânge din cordonul ombilical, cu ghidaj ultrasonografic.

Cordocenteza se recomandă în cazuri destul de rare, atunci când rezultatele amniocentezei nu sunt concludente sau când se doresc rezultate rapide, dar doar după a 17-a săptămână de sarcină, până atunci cordonul ombilical fiind foarte fragil şi riscurile mult mai mari.

Chiar şi aşa, în ciuda faptului că poate diagnostica anumite infecţii sau probleme grave în dezvoltarea fătului, riscul pierderii sarcinii este de aproximativ 2%. (1, 2)

Tehnica utilizată

Cordocenteza se face începând cu a 17 săptămână de sarcină. Se efectuează fie în ambulatoriu, fie într-un cabinet de obstetrică şi implică ghidarea prin ecografie imagistică avansată a unui ac subţire, prin pereţii abdomenului şi ai uterului, către cordonul ombilical. De acolo se preia un mic eşantion de sânge fetal, ce va fi trimis la laborator pentru analize. Rezultatele pot fi disponibile în termen de 72 de ore. Acestea vor fi interpretate de același medic care a efectuat intervenţia şi care va dispune următorii paşi în monitorizarea sarcinii.

Analiza este foarte asemănătoare amniocentezei, doar că vizează direct sângele fetal, nu lichidul amniotic. Chiar şi aşa, necesită aceleaşi măsuri de precauţie  şi, în funcţie de scop (dacă se doreşte şi transfuzie), se pot utiliza ace spinale cu un diametru mai mare. (3)

În mod normal procesul poate dura între 30 de minute şi o oră, partea cea mai solicitantă presupunând monitorizarea fătului şi stabilirea poziţiei acestuia. Gravidei i se vor administra atât o anestezie locală, cât şi medicamente pentru prevenirea infecţiilor, respectiv pentru scăderea anxietăţii.

Tehnica se poate efectua la mâna liberă sau cu ghidaj şi vizează vena ombilicală, aceasta prezentând cel mai mic risc de declanşare a bradicardiei. Acul se va introduce la cel mult 2 cm de rădăcina cordonului ombilical, de unde se va preleva o mostră de cel puţin 5 mm. În funcţie de poziţia placentei, poate fi necesară doar trecerea prin placentă sau şi prin cavitatea amniotică.

Cordocenteza se realizează prin participarea a cel puţin două persoane. Pe lângă medicul care face intervenţia vor fi necesare minimum încă o persoană pentru prelevarea mostrei de sânge şi una care să încurajeze gravida, să o ajute să rămână calmă şi să se mişte cât mai puţin posibil. După intervenţie pacientei i se va recomanda repaus total pentru 24 de ore. (2)

Indicaţii

Aşa cum am sugerat deja, cordocenteza se recomandă atunci când se doreşte un diagnostic rapid sau când diganosticarea nu este concludentă prin amniocenteză, CVS sau ultrasunete. Cel mai adesea poate fi făcută în intervalul săptămâna a 17-a – săptămâna a 24-a. Aceasta detectează anormalităţi cromozomiale precum Sindromul Down sau afecţiuni ale sângelui precum boala hemolitică fetală.

Alte afecţiuni care pot fi diagnosticate sunt:

• Malformaţii ale fătului;
• Infecţii ale fătului (rubeolă, toxoplasmoză);
• Anemie fetală;
• Izoimunizare. (4)

Contraindicaţii

Cordocenteza este contraindicată anterior celei de-a 17-a săptămâni de sarcină (din cauza riscului de pierdere a sarcinii), dar şi după cea de-a 24-a săptămână (tocmai pentru a putea lua o hotărâre despre păstrarea sarcinii în funcţie de gravitatea rezultatelor). (2)

Procedura este contraindicată şi atunci când se doreşte exclusiv măsurarea pH-ului şi a nivelului de gaze din sânge atât la fătul normal dezvoltat sau cu deficienţe de creştere dar ritm cardiac normal şi velocimetrie Doppler, cât şi la fătul prematur cu un ritm cardiac sau profil biofizic normal.

Nu în ultimul rând, se evită această procedură  şi atunci când mama este infectată cu virusul HIV sau când suferă de hepatita B, C sau D. Excepţii de la aceste situaţii se fac atunci când chiar se doreşte un diagnostic prenatal al fătului pentru aceste infecţii sau când beneficiile sunt mai numeroase decât riscurile. (5)

Beneficii

În ciuda riscurilor pe care le poate implica cordoncenteza, faptul că oferă rezultate într-un timp foarte scurt (cel mult trei zile, faţă de până la 14 zile în cazul amniocentezei) reprezintă un avantaj major.

Cordocenteza devine cu atât mai importantă o dată cu înaintarea în sarcină, când se va dori să se ştie cu exactitate starea fătului, dar şi dacă sarcina va fi sau nu dusă la termen şi, în cazul în care răspunsul este pozitiv, care va fi cea mai recomandată modalitate de a naşte. (2)

Nu în ultimul rând, procedura prezintă şi avantajul de a ajuta viitorii părinţi să se pregătească pentru eventuala naştere a unui copil cu probleme, dar şi de a ajuta doctorii să exploreze necesitatea altor intervenţii medicale ce ar putea ameliora starea fătului. (4)

Riscuri

Din păcate, cordocenteza este o procedură invazivă, al cărei principal risc major asociat este pierderea sarcinii. Pe lângă acesta, alte complicaţii care pot apărea constau în:

• Sângerări la locul puncţiei;
• Infecţii;
• Scăderea ritmului cardiac al fătului;
• Ruperea prematură a unor membrane.

De asemenea, la gravidă pot apărea simptome precum frisoane, febră sau pierderi ale lichidului amniotic, crampe abdominale sau sângerări. Oricare dintre acestea ar apărea, este necesară contactarea medicului care a efectuat intervenţia în cel mai scurt timp. (3, 6)