Creierul îmbătrânit se adaptează pentru a interpreta expresiile faciale ambigue

Un studiu coordonat de Maryam Ziaei de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie și publicat în JNeurosci a examinat modul în care activitatea locusului coeruleus și conexiunile sale corticale se modifică odată cu vârsta pentru a susține procesarea expresiilor faciale greu de descifrat.
Odată cu înaintarea în vârstă, scăderea treptată a resurselor cognitive îngreunează recunoașterea indiciilor sociale subtile, cum sunt expresiile ambigue ale feței. Locus coeruleus, principala sursă cerebrală de norepinefrină, are un rol esențial în reglarea atenției, a stării de alertă și a răspunsului la stres. Studiile anterioare au arătat că această regiune interacționează cu cortexul prefrontal în situații cognitive solicitante. Totuși, contribuția sa la procesarea ambiguității emoționale și la menținerea echilibrului emoțional în îmbătrânirea sănătoasă nu era pe deplin înțeleasă.

Despre studiu

Echipa de cercetători a utilizat imagistica prin rezonanță magnetică de înaltă rezoluție (7 Tesla) pentru a examina activitatea cerebrală a două grupuri:

• 75 de adulți tineri, cu vârste între 21 și 29 de ani (vârstă medie 25,8 ani)
• 69 de adulți în vârstă, cu vârste între 67 și 75 de ani (vârstă medie 71,3 ani)

Participanții au vizualizat expresii faciale variind de la clar pozitive sau negative până la forme ambigue:

• Expresii neambigue: exclusiv fericire sau frică
• Ambiguitate intermediară: expresii mixte în proporții de 30-40% fericire și 60-70% frică
• Ambiguitate absolută: proporție egală 50% fericire – 50% frică

Pe lângă activitatea neuronală, au fost înregistrate timpul de reacție, nivelul de încredere în decizie și scoruri de stare mentală generală și reziliență emoțională obținute prin chestionare și analiză factorială.

Rezultate

Comportamental, expresiile ambigue au fost mai dificil de procesat:

• Timpul de reacție a fost semnificativ mai mare la condiția de ambiguitate absolută.
• Participanții au avut mai puțină încredere în răspunsurile proprii.
• Adulții în vârstă au perceput mai frecvent expresiile ambigue ca fiind fericite.

Neuroimagistic, cercetătorii au identificat două constatări principale:

• Activitatea locusului coeruleus a fost mai intensă la adulții în vârstă în timpul procesării expresiilor 50/50.
• Conectivitatea dintre locus coeruleus și cortexul prefrontal dorsolateral a fost semnificativ mai puternică la persoanele în vârstă.

Importanța acestor rezultate reiese din faptul că această conectivitate crescută s-a corelat pozitiv cu:

• Scoruri mai mari de bunăstare psihologică raportată.
• Capacitate crescută de reziliență emoțională.

Autorii au interpretat aceste date ca o dovadă a unui mecanism compensatoriu prin care creierul îmbătrânit reușește să mențină performanța cognitivă și echilibrul emoțional, în ciuda declinului general al resurselor cognitive.

În plus, cercetătorii sugerează că această cale locus coeruleus – cortex prefrontal ar putea reprezenta o țintă de intervenție terapeutică utilă pentru îmbunătățirea reglării emoționale, atât la persoanele în vârstă, cât și la adulții tineri cu tulburări afective precum anxietatea sau depresia.

Concluzie

Studiul evidențiază modul în care activitatea și conectivitatea locusului coeruleus se pot adapta odată cu înaintarea în vârstă, contribuind la gestionarea ambiguității sociale și susținerea bunăstării psihologice. Aceste descoperiri oferă perspective noi asupra mecanismelor neurobiologice ale îmbătrânirii sănătoase.