Creșterea în primii doi ani de viață prezice înălțimea la maturitate, nu și momentul pubertății

©

Autor:

Creșterea în primii doi ani de viață prezice înălțimea la maturitate, nu și momentul pubertății
Un studiu publicat recent de cercetători suedezi, utilizând cohortele longitudinale GrowUp 1974 și 1990 din Göteborg, a analizat modul în care creșterea în lungime din perioada fetală și infantilă influențează dezvoltarea pubertară și înălțimea adultă. Studiul, bazat pe modelul matematic QEPS, a fost prezentat la primul Congres comun între Societatea Europeană de Endocrinologie Pediatrică (ESPE) și Societatea Europeană de Endocrinologie (ESE) și oferă perspective detaliate asupra relației dintre creșterea timpurie și traiectoria de creștere ulterioară.
Creșterea umană este un proces complex, influențat de factori genetici și de mediu, care se desfășoară în etape distincte: viața timpurie (fetală și infantilă), copilăria prepubertară și pubertatea. Studiile anterioare au arătat că nutriția și stresul din perioada timpurie a vieții pot afecta ulterior înălțimea adultă și momentul debutului pubertății. Cu toate acestea, modul în care creșterea timpurie influențează amplitudinea creșterii pubertare și înălțimea adultă nu era pe deplin clarificat. Modelul QEPS (Quadratic–Exponential–Pubertal–Stop) permite cuantificarea separată a creșterii specifice din fiecare etapă și a fost utilizat în acest studiu pentru a înțelege în detaliu aceste relații.

Despre studiul actual

Populația studiată

Au fost incluși 4700 de participanți (50% băieți) din două cohorte suedeze (GrowUp 1974 și GrowUp 1990), cu date longitudinale de înălțime de la naștere până la vârsta adultă (18–19 ani). Participanții erau de origine nordică, fără boli cronice majore (cu excepția astmului/alergiilor fără tratament).

Date colectate

Pentru fiecare participant, s-au înregistrat:
  •  greutatea și lungimea la naștere;
  •  vârsta gestațională;
  •  înălțimea părinților;
  •  curbele de creștere individuale obținute din fișe medicale;
  •  măsurători exacte ale înălțimii la vârsta adultă.

Modelul QEPS

Acest model descrie creșterea ca suma a patru funcții:
  •  Q: creștere continuă de bază;
  •  E: creștere specifică perioadei fetale și infantile;
  •  P: creștere specifică pubertății;
  •  S: funcție de oprire a creșterii.

Analiza a inclus regresii liniare univariate și multivariate, separate pe sexe, pentru a explora legătura dintre:
  •  creșterea timpurie (funcția E),
  •  creșterea pubertară (funcția P),
  •  momentul debutului pubertății,
  •  înălțimea adultă (variabila AH SDS).

Rezultate

Creșterea pubertară (Pmax SDS)

  •  Creșterea timpurie (funcția E) a fost puternic corelată cu creșterea pubertară.
  •  În modelele multivariate, dimensiunea la naștere a explicat 28–33% din variabilitatea PmaxSDS.
  •  Creșterea timpurie a explicat 37% (băieți) și 40% (fete) din variabilitatea creșterii pubertare.
  •  Creșterea în copilărie a contribuit cu 21%, iar diferențele de creștere în familie (Diff SDS) cu doar 3–4%.
  •  Înălțimea părinților și vârsta gestațională nu au avut un impact semnificativ asupra PmaxSDS.

Momentul debutului pubertății (AgeP5, AgeTPHV)

  •  Modelele au explicat doar 5–9% din variabilitatea momentului debutului pubertății.
  •  Cea mai mare parte din această variabilitate a fost explicată de diferențele față de înălțimea medie familială (Diff SDS).
  •  Nu s-au identificat diferențe semnificative între sexe și nu s-au găsit asocieri cu greutatea la naștere sau cu vârsta gestațională.

Înălțimea adultă (AH SDS)

  •  Creșterea de bază (funcția Q) și creșterea timpurie (funcția E) au explicat 67% din variabilitatea înălțimii adulte la băieți și 66% la fete.
  •  Creșterea în copilărie a explicat 69% (băieți) și 65% (fete).
  •  Înălțimea părinților a contribuit doar cu 35–39%, dominată de înălțimea tatălui.
  •  Creșterea pubertară specifică a avut un aport foarte mic (0–1%) la explicarea înălțimii adulte.

Concluzii

Acest studiu detaliat susține ideea că creșterea în viața timpurie este un predictor robust al creșterii pubertare și al înălțimii adulte. Principalele concluzii sunt:
  •  Creșterea în primele 2 ani de viață influențează puternic amplitudinea creșterii din pubertate și înălțimea finală.
  •  Momentul debutului pubertății nu este influențat semnificativ de parametrii de creștere timpurie.
  •  Înălțimea adultă depinde în primul rând de creșterea prepubertară, nu de creșterea din adolescență sau de momentul debutului pubertății.
  •  Diferențele genetice și factorii nutriționali timpurii au un rol important în determinarea traiectoriei de creștere.

Perspective viitoare

  •  Ar fi necesare studii suplimentare pentru a înțelege cum modelele genetice de creștere se corelează cu riscurile de boli cronice.
  •  Este importantă integrarea creșterii în greutate și compunerii corporale în analize viitoare.
  •  Evaluarea cohortelor moderne de prematuri ar putea aduce noi perspective asupra relației dintre creștere și sănătatea pe termen lung.

Data actualizare: 12-05-2025 | creare: 12-05-2025 | Vizite: 195
Bibliografie
Skogastierna, C., Holmgren, A., Niklasson, A., Nierop, A. F., Pivodic, A., & Elfvin, A. (2025). Early life growth is related to pubertal growth and adult height – a QEPS-model analysis. Pediatric Research, 1-19. DOI: 10.1038/s41390-025-03939-9, https://www.nature.com/articles/s41390-025-03939-9

Image by freepik on Freepik
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Evaluarea copilului de 1 an
  • Evaluarea copilului de 18 luni
  • Evaluarea copilului de 3 ani
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum