Alergia la proteinele din laptele de vacă la sugarii alăptați: mecanisme imune, rolul microbiotei și dieta de eliminare

Un articol publicat în mai 2025 în revista Nutrients, semnat de Caffarelli și colaboratorii, oferă o analiză comprehensivă a alergiei la proteinele din laptele de vacă (CMA) la sugarii alăptați natural. Lucrarea evaluează mecanismele imunologice implicate, rolul disbiozei intestinale și eficiența dietei de eliminare ca strategie terapeutică. Într-un context în care alăptarea este recomandată exclusiv în primele luni de viață, aceste date sunt esențiale pentru înțelegerea reacțiilor alergice care pot apărea în ciuda excluderii laptelui de vacă din dieta copilului.

Context

Alergia la laptele de vacă este una dintre cele mai frecvente alergii alimentare ale copilăriei timpurii, afectând aproximativ 2,2% dintre sugari în primul an de viață. În rândul sugarilor alăptați exclusiv, prevalența este semnificativ mai mică, de aproximativ 0,5%. Riscul de a dezvolta CMA este influențat de vârstă, durata alăptării și localizarea geografică. În majoritatea cazurilor, copiii dobândesc toleranță imunologică până la vârsta de cinci ani.

Laptele de vacă conține între 30–35 g de proteine pe litru, din care 80% sunt cazeine și 20% proteine din zer, incluzând β-lactoglobulina (β-LG) – un alergen absent în mod natural din laptele matern. Totuși, β-LG poate fi detectată în laptele matern după consumul de lactate de către mamă, în concentrații de până la 800 µg/L, cu un vârf între 4–6 ore după ingestie. Deși prezența sa în laptele matern a fost confirmată, nu există dovezi clare că aceasta crește riscul de alergie la sugari.

Despre mecanismele imunologice

Tipuri de reacții alergice în CMA

Alergia la laptele de vacă este clasificată în:

• CMA IgE-mediate: reacții de hipersensibilitate imediată;

• CMA non-IgE-mediate: reacții întârziate, predominant intestinale;

• Forme mixte: cu implicarea simultană a IgE și a mecanismelor celulare.

CMA IgE-mediată

Aproximativ 60% dintre pacienții cu CMA prezintă forme IgE-mediate. Aceste reacții apar rapid (în primele 2 ore) și includ:

• Erupții cutanate, edem angioneurotic, rinită, tuse, wheezing;

• Vărsături, dureri abdominale, diaree;

• Rar, anafilaxie.

Acest tip de CMA este rar la sugarii alăptați exclusiv, dar a fost documentat în prezența proteinelor din laptele de vacă transferate prin laptele matern.

CMA non-IgE-mediată

Este frecvent întâlnită la sugarii alăptați și se manifestă prin:

• Simptome gastrointestinale nespecifice: vărsături, diaree, inflamație intestinală.

Cele mai frecvente forme clinice sunt:

• Proctocolita indusă de proteine alimentare (FPIP): declanșată de proteinele din laptele de vacă, soia, ou și grâu. Afectează până la 18% dintre sugarii alăptați, fiind caracterizată prin scaune cu sânge, mucus și diaree, de obicei autolimitată până la vârsta de un an.

• Enteropatia indusă de proteine alimentare (FPE): asociată cu diaree cronică, hipoalbuminemie, edeme periferice, stagnarea creșterii și vărsături recurente.

Alte entități clinice posibile, dar mai puțin studiate în populația alăptată, includ:

• Esofagita, gastroenterita și colita eozinofilică;

• Sindromul Heiner și alte reacții mediate non-IgE.

Dieta de eliminare și limitele sale

În unele cazuri, simptomele de CMA persistă chiar și atunci când mama urmează o dietă strictă fără proteine din laptele de vacă, ceea ce sugerează:

• Există alte mecanisme imune implicate;

• Eliminarea lactatelor materne nu este întotdeauna suficientă pentru prevenirea reacțiilor alergice;

• Trebuie evitată supradiagnosticarea și impunerea inutilă a restricțiilor dietetice la mamă.

Transferul alergenilor prin laptele matern

• β-LG și alte proteine alimentare pot ajunge în circulația copilului după alăptare;

• Concentrațiile de β-LG sunt influențate de absorbția individuală maternă și de timpul scurs după ingestie;

• Prezența alergenilor în laptele matern nu este în mod clar corelată cu riscul crescut de CMA.

Concluzii

„Diagnosticul corect și planurile de tratament personalizate sunt esențiale pentru a preveni supradiagnosticarea și pentru a asigura dezvoltarea optimă a copilului, menținând alăptarea ca standard de aur.”

• Sunt necesare studii suplimentare pentru standardizarea instrumentelor de diagnostic și pentru definirea clară a simptomelor CMA;

• Viitoarele cercetări trebuie să clarifice:

  • Rolul dietei de eliminare la mamă;

  • Mecanismele transferului alergenilor prin laptele matern;

  • Interacțiunea cu microbiota intestinală în dezvoltarea sau prevenția CMA.