Cu mici modificări, dieta japoneză arată promițătoare în scăderea tensiunii arteriale

Un nou studiu publicat în British Journal of Nutrition susține că o versiune modificată a dietei tradiționale japoneze ar putea contribui la scăderea riscului de hipertensiune arterială. Această abordare „modernizată” pune accent pe consumul de cereale integrale, legume și fructe crude, alături de lactate, și reduce aportul de produse sărate precum murăturile și sosul de soia, păstrând în același timp elemente culturale caracteristice bucătăriei japoneze.
Hipertensiunea afectează peste 1,28 miliarde de adulți la nivel mondial, fiind un factor major de risc pentru boli cardiovasculare. Numeroase ghiduri internaționale, inclusiv cele ale World Health Organization (WHO) și International Society of Hypertension, recomandă aport crescut de fructe și legume și reducerea consumului de sare în vederea controlului tensiunii arteriale. Multe dintre dietele cu dovezi solide în prevenirea hipertensiunii, precum DASH și Mediteraneana, pun accentul pe alimente bogate în potasiu și fibre, cu un conținut scăzut de sodiu.

Dieta tradițională japoneză, în ciuda unor beneficii bine cunoscute (de exemplu, un aport ridicat de pește, soia fermentată și ceai verde), este și bogată în sare, prin alimente precum miso, sos de soia și orez alb frecvent condimentat. În ultimele decenii, consumul de sare în Japonia a scăzut, iar preferințele alimentare s-au diversificat, incluzând mai multe produse occidentale (fructe, lactate etc.). Cercetătorii și-au propus să afle în ce măsură aceste modificări „moderne” pot influența riscul de hipertensiune.

Despre studiu

Studiul s-a bazat pe datele colectate între 2018 și 2020 în cadrul inițiativei Japan Epidemiology Collaboration on Occupational Health (J-ECOH), cu un eșantion de 12.213 lucrători (predominant bărbați, în proporție de 88,1%, cu o vârstă medie de aproximativ 42 de ani). Au fost excluse persoanele cu date incomplete și cele diagnosticate cu boli cardiovasculare sau cancer înainte de începerea studiului.

Participanților li s-au măsurat tensiunea arterială în timpul controalelor medicale, fiind considerați hipertensivi fie dacă aveau valori sistolice ≥140 mmHg ori diastolice ≥90 mmHg, fie dacă urmau deja tratament antihipertensiv. Dieta a fost investigată printr-un chestionar alimentar cu 28 de itemi, iar rezultatele au fost sintetizate în două scoruri:  

• Dieta tradițională japoneză, bazată pe consumul de ceai verde, pește, supă miso, orez alb, legume, soia și produse sărate, precum murături și sos de soia.  
• Dieta japoneză „modificată”, care pune accent pe mai multe fructe, lactate, legume crude și cereale integrale, acordând puncte „negative” pentru preparatele foarte sărate.

Pentru a evalua asocierea cu hipertensiunea, s-a folosit un model de regresie Poisson ajustat pentru variabile precum fumatul, consumul de alcool, activitatea fizică, statutul ocupațional și indicele de masă corporală (IMC).

Rezultate

• Dieta tradițională japoneză nu a arătat, după ajustarea factorilor de confuzie, o asociere statistic semnificativă cu reducerea hipertensiunii. Deși există elemente benefice (legume, pește, soia), aportul mare de sare ar putea anula parțial aceste avantaje.  
• Dieta japoneză „modificată” a prezentat o asociere inversă „sugestivă” cu hipertensiunea (raport de prevalență 0,94 pentru cea mai mare față de cea mai mică aderență, cu interval de încredere de 95% între 0,87–1,01). Cu alte cuvinte, o alimentație cu accent pe cereale integrale, mai puține murături și mai multe fructe/legume crude tinde să scadă riscul de hipertensiune.  
• Efectul protector al dietei modificate a fost mai pronunțat la persoanele cu nivel mai scăzut de educație (< 13 ani de studii).  
• În rândul celor cu un IMC < 23 kg/m² (așadar o greutate normală sau chiar subponderală), dieta tradițională a fost asociată pozitiv cu hipertensiunea, indicând posibil că aceste persoane pot fi mai sensibile la aportul ridicat de sodiu.

Concluzii

Dieta japoneză „modernizată”, care susține un aport crescut de potasiu, fibre și produse lactate, pare să aducă beneficii în controlul tensiunii arteriale, probabil prin mecanisme ce includ eliminarea mai eficientă a sodiului și îmbunătățirea echilibrului nutrițional. În schimb, echipa de cercetare nu a găsit o legătură clară între hipertensiune și vechea dietă japoneză, cel mai probabil din cauza unui echilibru între alimente cu efect benefic (pește, alge, legume) și cele bogate în sare.

Totuși, studiul are limite importante. Fiind transversal, nu poate stabili o relație cauză-efect, iar datele alimentare provin din auto-raportări, putând exista factori confuzori neinvestigați și sub- sau supra-raportări alimentare. De asemenea, eșantionul a cuprins preponderent bărbați tineri, cu ocupații stabile, ceea ce limitează posibilitatea de a extinde concluziile la alte segmente populaționale.

Pentru a confirma rolul acestei diete „moderne” japoneze în prevenirea hipertensiunii, sunt necesare studii longitudinale mai ample, care să urmărească participanții pe termen lung. Totuși, rezultatele actuale sugerează că ajustarea practicilor culinare – folosind mai puțină sare și mai multe cereale integrale, fructe și legume – poate menține caracterul cultural al bucătăriei japoneze, contribuind în același timp la reducerea riscului de hipertensiune.