Curiozitatea și interesul pentru învățare pe tot parcursul vieții ar putea proteja împotriva bolii Alzheimer

Curiozitatea este un motor esențial al învățării și explorării, jucând un rol central în educație, muncă, dezvoltare personală și chiar în menținerea sănătății cognitive. De-a lungul vieții, această dorință de a descoperi și înțelege se poate manifesta sub două forme distincte: curiozitate de tip trăsătură (dispoziția generală de a căuta informații) și curiozitate de tip stare (motivația momentană declanșată de o situație specifică). Un nou studiu desfășurat pe un eșantion extins de 1.218 adulți din SUA explorează în profunzime modul în care aceste două forme de curiozitate variază în funcție de vârstă.

Context: O trăsătură stabilă vs. o reacție de moment

Curiozitatea de tip trăsătură este asociată cu numeroase beneficii personale și profesionale: performanță academică, implicare profundă în activități, adaptabilitate și experiențe semnificative de viață. În contrast, curiozitatea de tip stare apare spontan, ca reacție la informații incomplete sau provocatoare - cum ar fi întrebările de tip trivia - și se manifestă prin dorința de a închide un „gol de cunoaștere”.

Deși cele două sunt corelate, puține cercetări au investigat direct diferențele dintre ele în funcție de vârstă. Mai ales în contextul în care unele teorii psihologice, cum este teoria selectivității socioemoționale, sugerează că prioritățile motivaționale se modifică odată cu îmbătrânirea, înclinând spre obiective emoționale și relaționale, nu spre achiziția de cunoștințe.

Obiectivul cercetării

Cercetătorii de la Universitatea din California - Los Angeles au testat ipoteza că:

•  Curiozitatea de tip trăsătură scade odată cu vârsta;
•  Curiozitatea de tip stare, în special atunci când implică materiale relevante semantic (ex. întrebări trivia), crește la vârsta adultă târzie.

Pentru a investiga aceste relații, participanții au completat:

•  Scala de Curiozitate Epistemică (pentru măsurarea trăsăturii);
•  Un task cu întrebări trivia, unde și-au evaluat curiozitatea pentru a afla răspunsul (măsurarea curiozității de tip stare);
•  Alte chestionare demografice și măsuri auxiliare.

Rezultate principale

Curiozitatea de tip trăsătură scade odată cu vârsta

Analizele statistice au arătat că:

•  Vârsta este un predictor negativ al curiozității ca trăsătură (r = -0.18; p < 0.001);
•  Educația a fost singurul covariat cu efect semnificativ pozitiv;
•  Nu s-au observat efecte semnificative pentru gen, rasă sau venit;
•  Relația nu a fost non-liniară - nu s-au găsit diferențe semnificative în funcție de intervale de vârstă.

Curiozitatea de tip stare crește odată cu vârsta

În ceea ce privește curiozitatea de moment:

•  Vârsta s-a asociat pozitiv cu dorința de a afla răspunsurile la întrebările trivia (r = 0.16; p < 0.001);
•  Rezultatele au fost robuste atât în regresii simple, cât și în modele de efecte mixte care au ținut cont de variația între întrebările trivia și participanți;
•  În mod interesant, s-a observat o relație curbiliniară: curiozitatea de stare a fost cea mai scăzută în rândul adulților de vârstă mijlocie și a crescut din nou în rândul persoanelor în vârstă;
•  Participantele și persoanele afro-americane sau de rasă mixtă au manifestat niveluri mai ridicate de curiozitate de stare.

Interpretare și implicații

Rezultatele evidențiază o dinamică complexă între curiozitate și înaintarea în vârstă: Declinul trăsăturii de curiozitate odată cu vârsta susține ipotezele teoretice conform cărora adulții mai în vârstă își redirecționează motivațiile către obiective emoționale sau relaționale, mai degrabă decât cognitive. Totuși, creșterea curiozității de moment în prezența materialelor concrete - cum ar fi întrebările trivia - sugerează că stimularea semantică și relevanța subiectivă pot activa curiozitatea chiar și la vârste mai înaintate. Astfel, în pofida unei tendințe generale de reducere a curiozității, seniorii pot deveni profund interesați de învățare dacă materialele sunt relevante pentru cunoștințele și interesele lor existente.

Acest fenomen este coerent cu ipoteza angajamentului selectiv, conform căreia persoanele în vârstă alocă resurse cognitive doar pentru activități percepute ca fiind valoroase sau semnificative.

Limitări și direcții viitoare

Studiul are o serie de limitări importante:

•  Curiozitatea de stare a fost evaluată exclusiv prin întrebări trivia - alte tipuri de conținut ar putea produce rezultate diferite;
•  Nu s-a testat dacă participanții au învățat efectiv răspunsurile (accentul a fost pe motivație, nu pe memorie);
•  Participanții în vârstă au fost, probabil, indivizi activi și cognitivi funcționali - rezultatele pot să nu se aplice celor cu declin cognitiv.

Autorii recomandă ca cercetările viitoare să analizeze alte forme de curiozitate de stare, cum ar fi reacția la noutăți vizuale, sociale sau tehnologice, și să exploreze impactul acestora asupra bunăstării și sănătății cognitive în îmbătrânire.

Concluzii

Acest studiu aduce o contribuție importantă în înțelegerea modului în care curiozitatea evoluează de-a lungul vieții adulte. Contrar ideii că vârsta reduce pur și simplu dorința de a învăța, autorii arată că tipul și contextul curiozității contează. În special:

•  Curiozitatea generală (ca trăsătură) tinde să scadă odată cu vârsta;
•  Curiozitatea de moment, stimulată de materiale relevante, poate crește la adulții în vârstă.

Aceste descoperiri sugerează că, pentru a menține implicarea cognitivă și starea de bine în rândul seniorilor, este esențial să li se ofere ocazii de învățare relevante, concrete și semnificative, care să se conecteze la cunoștințele și interesele deja existente. Astfel, curiozitatea devine nu doar un indicator al sănătății cognitive, ci și o potențială cale către îmbătrânirea activă și împlinită.