De ce ne înecăm uneori (cu mâncare sau chiar cu salivă)?

Senzația de înecare cu mâncare sau cu salivă nu este deloc plăcută, mai ales când te afli la masă cu alte persoane. Deseori pot apărea și alte simptome, precum sufocare, tuse accentuată, disfonie, etc.

Saliva este un lichid de culoare transparentă secretat la nivelul glandelor salivare, cu rol în a asigura buna desfăşurare a digestiei şi neutralizare a bacteriilor şi a virusurilor care pot ajunge în gură. Există însă şi cazuri în care te poți îneca cu salivă, fie din cauza unor greşeli în timpul alimentației, fie din cauza anumitor afecțiuni.

De ce ne înecăm uneori (cu mâncare sau chiar cu salivă)?

Principalele afecțiuni care pot determina înecarea cu salivă:

• Refluxul gastro-esofagian
• Apneea obstructivă de somn
• Leziunile sau tumorile localizate la nivelul gâtului
• Boala Parkinson
• Boala lui Lou Gehrig
• Alergiile respiratorii
• Bolile inflamatorii respiratorii
• Inflamarea amigdalelor la copii
• Intoxicația cu anumite metale grele (cupru, mercur, arsenic).

De asemenea, pot fi descrişi anumiți factori de risc care pot facilita apariția înecării cu salivă:

• Proteză dentară nepotrivită
• Consumul exagerat de alcool
• Hipersalivația apărută în timpul sarcinii
• Vorbitul excesiv şi mai ales vorbitul în timpul mesei
• Administrarea anumitor medicamente, precum ketamina, clozapina, aripiprazolul, cloratul de potasiu, pilocarpina, risperidona, etc. (pot determina hipersecreție salivară)
• Erupția dentară la copii.

Printre mecanismele care pot duce la înecarea cu salivă se numără slăbirea musculaturii implicate în procesele masticatorii sau blocarea temporară a acestora, din cauza anumitor tulburări funcționale care pot apărea în zonă.

De asemenea, în contextul unui corp străin ajuns în interiorul cavității bucale, precum proteză, alimente sau chiar apariția unui dinte la copil, secreția de salivă este stimulată de către structurile nervoase prezente la nivelul gurii. [1], [2], [3], [4]

Manifestări clinice asociate înecării cu salivă sau cu alimente

Fenomenul înecării cu salivă sau alimente poate fi însoțită de o multitudine de alte manifestări clinice, astfel:

Reflux gastro-esofagian

Înecarea cu salivă sau cu alimente din cauza bolii poate fi însoțită de dureri abdominale epigastrice cu caracter de arsură, pirozis, regurgitare, grețuri şi vărsături, durere toracică, tuse seacă, disfagie, disfonie, durere în gât, senzația de nod în gât.

Apnee obstructivă în somn

Înecarea cu salivă cu alimente poate fi însoțită episoade de apnee pe parcursul nopții (bolnavul se trezeşte frecvent din somn acuzând lipsă de aer), cefalee matinală, insomnie, somnolență diurnă, respirație pe gură, iritabilitate, creştere în greutate.

Leziuni sau tumori la nivelul gâtului

Din totalitatea afecțiunilor gâtului care pot determina înecarea frecventă cu salivă sau alimente, cancerul esofagian este cel mai frecvent incriminat. Acesta poate determina diafagie inițial pentru alimente solide, iar mai apoi pentru alimente lichide, disfonie, scădere ponderală, dispnee, eructații frecvente, odinofagie, vărsături, hematemeză, etc.

Parkinson

Înecarea cu salivă sau cu alimente poate fi însoțită de tremor al extremităților, tulburări de mers, cifoză, tulburări de echilibru, bradikinezie, dificultatea de a se ridica de pe scaun, modificarea scrisului (scris de mână mic, aglomerat), slăbiciune musculară, spasme musculare, somn agitat, confuzie, tulburări de memorie, disfagie, constipație, etc.

Boala Lou Gehrig (boala Charcot sau scleroza laterală amiotrofică)

Înecarea cu salivă sau cu alimente poate fi însoțită de slăbiciune musculară, scăderea tonusului muscular în mâini şi în picioare, spasme musculare, crampe musculare, mers rigid, nesigur, tulburări de vorbire şi de respirație, disfagie, oboseală, mişcări involuntare ale mâinilor şi a picioarelor, etc.

Alergii respiratorii

Înecarea cu salivă sau alimente este însoțită de strănut, prurit nazal, obstrucție nazală, nas înfundat, oboseală, cefalee, tuse seacă.

Boli inflamatorii respiratorii

Înecarea cu salivă sau cu alimente este însoțită de tuse persistentă, seacă sau productivă, rinoree, obstrucție nazală, durere de gât, hemoptizie, febră, frisoane, mialgii, artralgii, astenie, etc.

Inflamarea amigdalelor la copii

Printre manifestări se numără febra, umflarea şi înroşirea amigdalelor, înecarea fecventă cu salivă sau cu alimente din cauza disfagiei, apariția depozitelor purulente pe suprafața amigdalelor, febră, răguşeală, cefalee, redoare de ceafă, durere la înghițire, dispnee, inapetență, hipersalivație, iritabilitate, oboseală.

Intoxicație cu metale grele

Printre manifestările clinice specifice se numără înecarea frecventă cu salivă sau cu alimente, greţuri, vărsături, amorţeli ale membrelor, parestezii la nivelul extremităţilor, confuzie, cefalee, mialgii, artralgii, slăbiciune musculară, oboseală, etc. [1], [2], [3], [4]

Diagnosticarea afecțiunilor care duc la înecarea cu salivă sau alimente

Anamneză

Anamneza trebuie să cuprindă momentul inițial în care bolnavul a observat primul episod de înecare cu salivă, ce anume a determinat acest episod, alte manifestări clinice însoțitoare, afecțiuni de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, condiții de viață şi de muncă, dacă acesta fumează sau consumă alcool, medicamente administrate.

Examinare clinică

La examinarea clinică a medicul poate decela prezența anumitor semne clinice specifice afecțiunilor care pot duce la apariția înecării cu salivă.

Diagnostic paraclinic

Printre investigațiile paraclinice recomandate în cazul bolnavilor care prezintă frecvent episoade de înecare cu salivă amintim: endoscopia digestivă superioară (în caz de suspiciune a bolii de reflux gastro-esofagian), polisomnografie (în cazul apneei obstructive în somn), tomografia computerizată toraco-abdominală, examen citologic, puncție şi examen histopatologic, electromiografie, tomografie computerizată de craniu şi rezonanță magnetică craniană, electromiograma, biopsie musculară (recomandate frecvent în caz de suspiciune a vreunei tulburări neurologice, precum Boala Parkinson sau boala li Lou Gehrig), testul prick, determinarea nivelului seric de IgE, spirometrie, determinarea anticorpilor de alergie (în cazul alergiilor respiratorii), radiografia de torace, analiza gazelor sangvine (oxigen, dioxid de carbon), cultura din spută (în cazul bolilor respiratorii inflamatorii), hemoleucograma completă şi examinarea biochimică a sângelui. [1], [2], [3], [4]

Tratamentul înecării cu salivă sau cu alimente

Combaterea episoadelor de înecare cu salivă sau alimente se poate realiza doar prin corectarea factorilor de risc sau a afecțiunilor care determină apariția acestui fenomen.

Astfel, se recomandă evitarea medicamentelor care produc hipersalivaţie, evitarea consumului excesiv de alcool, schimbarea protezelor dentare şi a aparatelor dentare potrivite cu unele pe măsură, prescrise de către medicul stomatolog, evitare vorbirii sau efectuării altor activităţi în timpul mesei, etc.

În cazul înecării cu salivă sau cu alimente datorată unei anumite fecţiuni, se recomandă corectarea afecţiunii respective:

• Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiacide pentru reducerea acidităţii gastrice, blocanţi ai receptorilor H2 (precum Ranitidină, Famotidină, etc.) şi inhibitori ai pompei de protoni (precum Esomeprazol, Esomeprazol, etc.) pentru reducerea secreţiei acide. Tratamentul chirurgical se impune în cazul lipsei de eficienţă a tratamentului medicamentos şi presupune efectuarea fundoplicaturii Nissen.
• Combaterea apneei obstructive în somn se poate realiza prin intermediul terapiei CPAP (continuous positive airwaz pressure) sau prin intermediul aparatelor care repoziţionează mandibula.
• Tratamentul cancerului esofagian este complex şi presupune esofagectomie cu limfadenectomie regională, radioterapie şi chimioterapie, administrate succesiv sau concomitent, în funcţie de stadiul de evoluţie a bolii.
• Tratamentul alergiilor respiratorii presupune administrarea antihistaminicelor H1 (precum Aerius, Xyzal, Ketotifen, etc.) sau a corticosteroizilor.
• Tratamentul bolilor respiratorii inflamatorii poate consta în antibioterpie (în cazul unui agent etiologic bacterian implicat) sau în administrarea medicamentelor antiinflamatoare (în caz de implicare a unui agent viral).
• În cazul amigdalitei la copii se pot administra antibiotice sau se poate efectua amigdalectomia (intervenţia chirurgicală de îndepărtare a amigdalelor inflamate).
• Tratamentul bolii Parkinson presupune administrarea medicamentelor care cresc nivelul de dopamină în organism, inhibitori MAO, inhibitori ai COMBT, agonişti ai dopaminei, medicamente anticolinergice, Amantadină, etc.
  
• Tratamentul bolii lui Lou Gehrig constă în kinetoterapie şi administrarea medicamentelor pentru ameliorarea simptomatologiei specifice bolii (benzodiazepine pentru reducerea spasmelor musculare, rigidităţii musculare şi a convulsiilor, antidepresive pentru combaterea depresiei şi a insomniei, anxiolitice pentru reducerea sindromului anxios, analgezice şi chiar morfină pentru combaterea durerii, etc.).
• Tratamentul intoxicaţiilor cu metale grele presupune administrarea medicamentelor chelatoare, efectuarea aspiraţiei gastrice, administrarea de manitol, hemodializă. [1], [2], [3], [4]