De ce vaccinurile antistafilococice nu funcționează la oameni?

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din California San Diego arată că unul dintre motivele pentru care testele clinice ale vaccinurilor antistafilococice umane eșuează este reprezentat de faptul că bacteriile s-au adaptat la mecanismele de apărare ale organismului.
Conform oamenilor de știință, domeniul infecțiilor stafilococice reprezintă o provocare pentru specialiștii care doresc obținerea unui vaccin împotriva acestor microorganisme, întrucât în ultimii 30 de ani peste 15 studii preclinice au propus opțiuni viabile, în ciuda faptului că testele clinice asupra oamenilor au eșuat.

Caracterul urgent al studiului este dat de răspândirea Stafilococilor aureus rezistenți la meticilină, ceea ce determină o îngreunare a tratamentelor pacienților ce prezintă infecții cu astfel de agenți patogeni. Aspectul este cel mai vizibil în instituții precum azilurile pentru persoane în vârstă sau spitale, în care MRSA este sursa principală de apariție a infecțiilor dobândite în aceste locuri, afectând astfel zeci de milioane de persoane și determinând decesele a 1,2 milioane de oameni la nivel global. George Liu, profesor de pediatrie la universitatea americană, afirmă că cea mai eficientă metodă de combatere a pericolului pe care stafilococii rezistenți la antibiotice îl prezintă este imunizarea prin vaccinare împotriva acestora, prin care se poate obține și o scădere a rezistenței microorganismelor și o reducere a poverii pe care o aduc asupra sistemului de sănătate.

Chih-Ming Tsai, prim-autor al studiului, afirmă că vaccinurile prezintă o eficiență superioară la șoarecii de laborator deoarece aceștia nu contactează de la naștere stafilococii rezistenți la antibiotice, aceștia răspunzând bine la infecțiile ulterioare imunizării. Limitarea pe care vaccinurile o au în cazul oamenilor, însă, este dată de faptul că expunerea la aceste microorganisme începe încă din primele săptămâni de viață, ceea ce oferă stafilococilor timp să dezvolte strategii de supraviețuire care le conferă rezistență la terapiile preexistente. Ipoteza a fost testată de oamenii de știință printr-o serie de experimente în care un grup de șoareci de laborator au fost expuși la MRSA încă de la naștere, urmărind astfel comparativ caracterul imunizării față de cel al rozătoarelor al căror prim contact cu agentul patogen a fost ulterior vaccinării. Rezultatele au certificat o funcționalitate nealterată a stafilococilor în cazul primului grup de animale, în timp ce vaccinul a funcționat pe deplin la cel de-al doilea.

sursa: Science Daily
foto: National Institute of Allergy and Infectious Diseases