De ce vorbitul la volan afectează ceea ce vedem și cât de repede reacționăm

Un studiu realizat la Fujita Health University și publicat în PLOS One (octombrie 2025) a analizat modul în care conversația activă influențează controlul mișcărilor oculare, un element esențial al proceselor visuomotorii implicate în activități complexe precum condusul. Cercetarea arată că simplul fapt de a vorbi determină întârzieri semnificative și o scădere a preciziei comportamentului de privire.

Context

Distragerea cognitivă este recunoscută ca un factor major de degradare a performanței motorii, mai ales în situații de tip dual-task, în care două activități concurente solicită aceleași resurse atenționale. Condusul unui autovehicul reprezintă un exemplu clasic, deoarece presupune integrarea rapidă a informației vizuale, planificarea răspunsului motor și execuția acestuia. Literatura anterioară a demonstrat că vorbitul la telefon, indiferent dacă este utilizat un dispozitiv hands-free, crește semnificativ riscul de accident și întârzie reacțiile la stimuli vizuali relevanți.

Deși s-a documentat extensiv întârzierea răspunsurilor motorii sub sarcină cognitivă, rămânea neclar dacă comportamentul privirii – prima etapă a procesării vizuomotorii – este afectat în mod direct de conversație. Având în vedere că peste 90% din informația necesară condusului este de natură vizuală, orice alterare a controlului mișcărilor oculare poate avea consecințe majore asupra siguranței.

Despre studiul actual

Cercetarea a inclus 30 de participanți sănătoși (vârsta medie 22,6 ani, deviație standard 4,3; 17 femei), fără antecedente de boli neurologice sau tulburări de vedere. Participanții au fost testați între iulie 2019 și august 2020, studiul fiind aprobat de comisia de etică a universității.

Metodologie

Participanții au efectuat o sarcină de mișcare oculară de tip „center-out”, în care trebuiau să deplaseze privirea cât mai rapid și precis către o țintă vizuală apărută periferic, în una dintre opt direcții diferite (0–315 grade). Poziția privirii a fost înregistrată cu un sistem de eye-tracking cu frecvență de eșantionare de 60 Hz.

Experimentul a fost realizat în trei condiții distincte, fiecare testată în zile diferite:

• Conversație activă – participanții răspundeau verbal la întrebări structurate (bazate pe itemi din Wechsler Adult Intelligence Scale – Third Edition și întrebări de memorie episodică).

• Ascultare pasivă – participanții ascultau fragmente audio dintr-un roman japonez, fiind instruiți să urmărească conținutul.

• Condiție de control – fără sarcină suplimentară, doar mișcarea oculară.

Pentru fiecare condiție, participanții au realizat 80 de încercări, iar ordinea condițiilor a fost randomizată.

Parametri analizați

Au fost evaluate trei componente temporale ale comportamentului oculomotor:

• Timpul de reacție – intervalul dintre apariția țintei și inițierea mișcării oculare.

• Timpul de mișcare – durata deplasării privirii către țintă.

• Timpul de ajustare – intervalul necesar pentru menținerea stabilă a privirii pe țintă timp de o secundă.

Analiza statistică s-a realizat prin analiză de variație cu măsuri repetate, cu raportarea dimensiunilor efectului (eta pătrat parțial și Cohen d).

Rezultate

Rezultatele au arătat în mod consecvent că toți cei trei parametri temporali au fost semnificativ prelungiți în condiția de conversație activă, comparativ cu ascultarea și condiția de control.

Timpul de reacție

• Conversație: 279,7 ms ± 32,8

• Ascultare: 260,4 ms ± 29,7

• Control: 261,3 ms ± 32,8

Efectul condiției a fost semnificativ (ηp² = 0,39), fără interacțiune cu direcția mișcării. S-a observat însă un bias direcțional, cu reacții mai lente pentru țintele situate inferior (225–315 grade), indiferent de condiție.

Timpul de mișcare

• Conversație: 260,1 ms ± 107,6

• Ascultare: 141,5 ms ± 58,9

• Control: 160,8 ms ± 102,1

Diferențele au fost marcate, cu dimensiuni mari ale efectului (Cohen d până la 1,37), indicând o degradare substanțială a controlului mișcării oculare în timpul vorbirii.

Timpul de ajustare

• Conversație: 1226,5 ms ± 723,3

• Ascultare: 493,2 ms ± 361,5

• Control: 548,9 ms ± 461,2

Această fază, care reflectă finețea controlului și stabilitatea fixării, a fost cea mai afectată de conversație (ηp² = 0,55), sugerând dificultăți semnificative în menținerea precisă a privirii.

Concluzii

Studiul demonstrează clar că sarcina cognitivă asociată conversației interferează cu inițierea, execuția și stabilizarea mișcărilor oculare, chiar și în absența unei sarcini motorii complexe. Aceste alterări apar independent de direcția privirii și nu sunt observate în cazul ascultării pasive.

Din perspectivă clinică și de siguranță rutieră, rezultatele sugerează că întârzierile comportamentului vizual pot contribui indirect la răspunsuri motorii întârziate, cum ar fi frânarea sau evitarea obstacolelor, explicând parțial degradarea performanței la volan în timpul conversațiilor. Studiul consolidează ideea că nu manipularea telefonului, ci procesarea cognitivă a conversației reprezintă factorul critic de risc.

Aceste date oferă un argument neurofiziologic solid pentru reevaluarea siguranței conversațiilor active în contexte care necesită control visuomotor rapid și precis.