Depresia - tabloul clinic şi tratament

Câți dintre noi nu s-au simțit ocazional „deprimați”. Stări de descurajare, demoralizare sau mâhnire sunt normale și apar cu oarecare frecvenţa în viața majorității oamenilor. Dar dacă astfel de stări sunt trecătoare de cele mai multe ori, se poate și că ele să dobândească un caracter recurent, urmat de o permanentizare, acestea apărând în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi. Dispoziția depresivă şi/sau pierderea interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile sunt simptomele care indica clar diagnosticul. Alături de acestea, scăderea sau creșterea ponderală cu diminuarea respectiv creșterea consistentă a apetitului, insomnia sau dimpotrivă somnolenta crescută, agitația sau lentoarea psihomotorie, oboseala permanenta, diminuarea capacității de concentrare, sentimente de inutilitate, vinovăție și gânduri recurente de moarte compun tabloul clinic al depresiei. Deasemenea senzaţia de slăbiciune, oboseala şi chiar diferite senzaţii dureroase, moderate ca intensitate dar persistente, resimţite pe o perioadă mai îndelungată, pot fi simptome ale unei tulburări depresive.

Frica de confirmarea unui diagnostic de tulburare depresivă, așa cum se întâmplă în cazul celor mai multe tulburări din sfera psiho-emotionala, reprezintă o importantă descurajare pentru cei aflați în această situație în a cere ajutorul unui specialist, persoana afectată încercând să minimalizeze importanţa suferinţei resimţite. De aceea o astfel de tulburare poate trece neobservată de persoanele din anturajul individului multă vreme, acesta depunând eforturi în a păstra o aparență a normalității cu costul unui efort psihic epuizant.

Incapacitatea  de a te bucura de activitățile și lucrurile care altădată îţi produceau plăcere provoacă sentimente de zădărnicie a propriei existente și deschid calea ruminaţiilor și ideilor obsedante de care pare că nu te poți debarasa. Folosirea din ce în ce mai frecvenţă a acestor circuite mentale de gânduri negative, determină ca acestea să capete încet un caracter automat și fac dificilă ieșirea din sfera lor de influenţa, asemenea unui hamster prins în rotita să.

Ceea ce trebuie știut este ca lucrurile nu trebuie să rămână așa și că există soluții pentru ca viața să reintre pe un făgaș normal. Chiar dacă în formele severe tulburarea depresivă presupune și tratament medicamentos, acesta trebuie întotdeauna însoțit de ședințe de psihoterapie, care au rolul de a realiza restructurarea cognitivă şi de a permite persoanei să își recapete funcționalitatea.

Psihoterapia cognitiv-comportamentala este cea care s-a dovedit științific că oferă cele mai bune rezultate. Acest tip de terapie se desfășoară în trei mari etape care presupun:

• 1. înțelegerea modului în care depresia funcționează;
• 2. tratamentul comportamental -sau pregătirea pentru schimbare;
• 3. tratamentul cognitiv - sau restructurarea cognitivă.

Alături de stresul cronic și anxietate, depresia este una dintre cele mai frecvente tulburări psiho-emoționale, estimându-se că afectează 5% din populația adultă a planetei. Cercetările ultimelor decenii asupra metodelor de intervenție și tratament plasează aceasta tulburare în rândul celor care pot fi remise, psihoterapia cognitiv comportamentala fiind un instrument important atât în tratament cât și în prevenirea recidivei.