Detenția anterioară a fost legată de sănătatea precară la adulții în vârstă: dovezi dintr-un studiu reprezentativ la nivel național în Statele Unite

Generațiile vârstnice din Statele Unite au trăit cea mai mare parte a vieții lor în contextul epocii încarcerării în masă, începută în 1973. Acest fenomen, care a afectat în mod disproporționat comunitățile afro-americane, hispanice și indigene, a lăsat urme profunde asupra sănătății și bunăstării celor implicați. Se estimează că peste 70 de milioane de americani au un cazier judiciar, iar un număr semnificativ dintre aceștia sunt acum vârstnici.
Studiile anterioare au arătat că persoanele încarcerate la vârste tinere prezintă o îmbătrânire epigenetică accelerată, o prevalență crescută a bolilor cronice și o speranță de viață redusă. Totuși, puține cercetări au examinat efectele pe termen lung ale detenției asupra adulților în vârstă, deși aceștia au trăit decenii întregi în comunitate după eliberare. Studiul publicat în Journal of the American Geriatrics Society a urmărit să determine dacă istoricul de încarcerare rămâne asociat cu o sănătate fizică și mentală precară, chiar și la mulți ani după eliberare, și dacă acest efect este influențat de factori precum rasa, genul, sprijinul social și starea financiară.

Literatura existentă a evidențiat că persoanele anterior încarcerate tind să raporteze o sănătate generală mai slabă, independent de statutul socio-economic. Totuși, dovezile sunt mixte în ceea ce privește sănătatea mentală auto-raportată și influența factorilor demografici. O întrebare cheie a rămas nerezolvată: în ce măsură timpul scurs de la eliberare atenuează efectele negative asupra sănătății la vârstnici, comparativ cu impactul economic și social persistent al detenției?

În plus, vârstnicii anterior încarcerați sunt mai predispuși să trăiască cu venituri fixe și rețele sociale restrânse, factori care pot accentua vulnerabilitatea lor. Prin urmare, acest studiu a testat ipoteza că experiența anterioară de încarcerare se asociază independent cu o sănătate fizică și mentală mai slabă, iar efectele negative sunt amplificate la persoanele cu resurse financiare reduse și sprijin social limitat.

Despre studiu

Metodologie și eșantion

Studiul s-a bazat pe Family History of Incarceration Survey (FamHIS), realizat în 2018 de NORC at the University of Chicago. Acest sondaj național reprezentativ a inclus 4041 de respondenți, dintre care 1.806 aveau membri ai familiei încarcerați. Pentru analiza curentă, cercetătorii au selectat 1.318 persoane cu vârsta de peste 50 de ani, conform definiției Departamentului de Justiție al SUA pentru categoria „adulți vârstnici”.

Variabile și evaluări

• Expunerea principală: istoric de încarcerare, definit ca detenția într-o închisoare sau penitenciar pentru cel puțin o noapte.
• Rezultatele principale: autoevaluarea stării fizice și mentale pe o scală de 5 puncte (de la „excelent” la „slab”).
• Covariabile: vârstă, sex, rasă/etnie, venit, educație, statut ocupațional și marital.
• Factori de modificare: timpul scurs de la încarcerare, sprijinul social și starea financiară autoevaluată.

Analize statistice

Cercetătorii au utilizat modele de regresie logistică pentru a evalua probabilitatea raportării unei sănătăți fizice sau mentale „slabe” ori „mediocre”. Modelele au fost ajustate progresiv pentru factori demografici și socioeconomici. De asemenea, s-au analizat interacțiunile pentru a identifica posibile efecte de modificare legate de timpul scurs de la eliberare, gen, rasă, sprijin social și bunăstare financiară.

Rezultate

Profilul participanților

Vârsta medie a respondenților a fost de 64,1 ani (interval: 50–94), 52,7% fiind femei și 74,3% albi. Aproximativ 20% dintre participanți au avut un istoric de încarcerare, dintre care aproape 78% fuseseră eliberați de peste 10 ani.

Asocierea dintre încarcerare și sănătate

Persoanele cu istoric de detenție au avut de 2,53 ori mai multe șanse de a raporta o stare fizică precară (raport de șanse 2,53, 95% interval de încredere: 1,75–3,66, p < 0,001) și de 2,27 ori mai multe șanse de a raporta o stare mentală precară (raport de șanse 2,27, 95% interval de încredere: 1,43–3,63, p = 0,001), comparativ cu cei fără istoric penal.

După ajustarea pentru variabile demografice și socioeconomice, legătura dintre detenție și sănătatea fizică a rămas semnificativă (raport de șanse 1,88, 95% interval de încredere: 1,19–2,98, p = 0,007), însă asocierea cu sănătatea mentală a devenit nesemnificativă statistic. Rezultatele au arătat că venitul și ocuparea forței de muncă explicau o parte importantă a diferențelor de sănătate mentală.

Rolul factorilor financiari și sociali

Efectul negativ al detenției asupra sănătății nu a variat în funcție de timpul scurs de la eliberare, rasa, genul sau nivelul de sprijin social. Totuși, bunăstarea financiară a modificat relația dintre detenție și sănătatea mentală: la persoanele fără istoric penal, o situație financiară mai slabă era asociată cu o sănătate mentală mai precară, dar la cei anterior încarcerați, acest efect dispărea, sugerând o reziliență psihologică diferențiată.

În analizele exploratorii, durata mai lungă a detenției a fost asociată cu efecte mai pronunțate negative asupra sănătății fizice și mentale.

Interpretare

Rezultatele evidențiază că efectele negative ale detenției persistă la decenii după eliberare, în special asupra sănătății fizice. Chiar și după controlul pentru factori demografici și economici, antecedentele penale au rămas un predictor independent al sănătății precare. Prin urmare, încarcerarea ar trebui considerată un determinant social al sănătății, similar cu sărăcia sau lipsa educației.

Spre deosebire de tinerii adulți, la care efectele detenției tind să se estompeze în timp, vârstnicii anterior încarcerați rămân vulnerabili. Pierderea beneficiilor de asigurare socială și venit în timpul detenției, lipsa acumulării contribuțiilor și excluderea din unele programe publice pot contribui la menținerea riscurilor de sănătate la vârste înaintate.

Studiul sugerează că intervențiile de sănătate publică trebuie să includă măsuri de reintegrare economică și de acces la servicii medicale pentru persoanele cu antecedente penale. De asemenea, cercetările viitoare ar trebui să exploreze rolul traumei carcerale și al rezilienței psihologice în modelarea sănătății la vârstnici, precum și interacțiunile dintre sistemul de justiție și cel de sănătate.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că experiența de încarcerare lasă o amprentă de durată asupra sănătății, care persistă mult după eliberare. Vârstnicii cu istoric penal sunt mai predispuși la sărăcie, dizabilitate și o stare generală de sănătate mai slabă.

Autorii subliniază necesitatea ca profesioniștii din sănătate să recunoască experiența de încarcerare ca factor de risc major și să conecteze pacienții anterior încarcerați la servicii medicale și sociale adaptate. În paralel, îmbunătățirea bazelor de date populaționale privind istoria carcerală și sănătatea ar permite formularea de politici mai eficiente pentru îmbunătățirea calității vieții acestei populații vulnerabile.