Influența persoanelor în vârstă asupra speranței de viață

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din California Santa Barbara contestă opinia conform căreia speranța de viață ar trebui să fie proporțională cu abilitatea oamenilor de a se reproduce, astfel ca această să tindă spre zero odată ce incapacitatea de perpetuare a speciei dispare. Conform oamenilor de știință, oamenii sunt una dintre puținele specii de mamifere, printre care se numără și balenele, a căror viață post-menopauzală nu influențează legătura dintre fertilitate și longevitate.
Michael Gurven, profesor de antropologie la universitatea americană, afirmă că oamenii nu au câștigat doar câțiva ani de viață în plus după vârsta la care nu mai sunt fertili, întrucât perioada ce succede această vârstă poate fi considerată o adevărată următoare etapă a vieții. Acesta critică opiniile anterioare ce sugerează faptul că speranța de viață ar trebui, din punct de vedere antropologic, să scadă la zero, explicând că viața post-menopauzală este datorată atât progreselor medicale și din domeniul sănătății, dar și mecanismelor evolutive umane din cursul istoriei.

Studiul are la bază multiple ipoteze filogenetice, printre care se numără și ipoteza bunicii. Aceasta reprezintă ideea că, prin ajutorul pe care copiii și nepoții îl acordă bunicilor, aceștia își pot îmbunătăți starea de sănătate, având astfel impact și asupra calității vieții tinerilor, ceea ce se traduce printr-o posibilitate de reproducere superioară. Astfel, autorul evidențiază felul în care persoanele în vârstă pot contribui la perpetuarea speciei în mod indirect, fără a fi nevoie de fertilitate individuală a acestora. Raziel Davison, cercetător postdoctoral și coleg de-al profesorului Gurven, afirmă că punerea în comun a resurselor are un impact foarte pronunțat asupra supraviețuirii speciilor, fiind întâlnită mai ales la mamiferele cu grade de socializare superioare, oamenii fiind reprezentanții principali ai acestei categorii.

Autorii apreciază că sunt necesare cel puțin două decenii de viață pentru ca oamenii să fie capabili să se întrețină singuri, astfel încât cantitatea de alimente pe care le produc să fie mai mare decât cea pe care o consumă. Astfel, aceștia subliniază din nou importanța adulților în procesul de reproducere atât directă, în lipsa căreia persoanele anterior menționate nu ar exista, dar și indirectă, deoarece reproducerea ulterioară a acestora nu ar fi facilă. Gurven apreciază că diferența pe care o fac persoanele în vârstă în procesul de reproducere a descendenților lor se poate traduce în câțiva copii per familie.

sursa: Science Daily
foto: UC Santa Barbara