Moartea este iminentă: un nou studiu oferă noi dovezi cu privire „rata invariantă a ipotezei îmbătrânirii”

Moartea umană este inevitabilă. Indiferent de câte vitamine luăm, cât de sănătos este mediul în care trăim sau cât de multe exerciții fizice facem, în cele din urmă vom îmbătrâni și vom muri.
Un nou studiu, condus de Fernando Colchero de la Universitatea de Sud din Danemarca și Susan Albert, profesor la Universitatea Duke, la care au luat parte cercetători din 42 de instituții de la nivel global, oferă noi perspective asupra teoriei îmbătrânirii „rata invariantă a ipotezei îmbătrânirii”, care afirmă că fiecare specie are o rată de îmbătrânire relativ fixă.

Filosofii, artiștii și oamenii de știință, dar și toți ceilalți dintre noi, suntem nevoiți să murim. Chiar dacă evităm bolile sau accidentele mortale, cu toții ne confruntăm cu o deteriorare biologică mortală. În timp ce dezbaterea longevității umane a împărțit comunitatea științifică de secole, un nou studiu găsește dovezi noi pentru moartea noastră inevitabilă. Prin combinarea tiparelor de nașteri și decese pe nouă populații umane cu informații de la 30 de populații de primate, inclusiv gorile, cimpanzeii și babuinii care trăiesc în sălbaticie și în grădinile zoologice, cercetătorii au reușit să ofere noi perspective cu privire la rata in variabilă a ipotezei îmbătrânirii.

Cercetătorii au analizat relația dintre speranța de viață și egalitatea duratei de viață, care măsoară cât de concentrate sunt decesele în jurul vârstelor înaintate (oferă informații despre incertitudinea cu privire la vârsta la moarte). Rezultatele arată că, pe măsură ce speranța de viață crește, crește și egalitatea duratei de viață. „Speranța de viață a crescut dramatic și încă crește în multe părți ale lumii. Dar acest lucru nu se datorează faptului că am încetinit rata de îmbătrânire. Motivul este că tot mai mulți sugari, copii și tineri supraviețuiesc și acest lucru crește speranța de viață medie”, a spus Fernando Colchero. Cercetările anterioare au dezvăluit regularitatea izbitoare dintre speranța de viață și egalitatea duratei de viață în rândul populațiilor umane, de la țările europene preindustriale până la țările moderne industrializate.

Cu toate acestea, explorând aceste tipare printre rudele noastre cele mai apropiate, acest studiu arată că acest tipar ar putea fi universal printre primate. „Observăm că nu numai oamenii, ci și alte specii de primate expuse la medii diferite reușesc să trăiască mai mult prin reducerea mortalității infantile și juvenile. Cu toate acestea, această relație se menține numai dacă reducem mortalitatea precoce și nu prin reducerea ratei îmbătrânirii" a spus Fernando Colchero. Folosind modele statistice, autorii au arătat că modificările ratei îmbătrânirii, indiferent cât de mici ar fi, ar face ca o populație de primate, de exemplu, să se comporte demografic ca o populație de oameni.

sursa: Science Daily