Diabetul de tip 5: O recunoaștere oficială a unei forme ignorate de diabet legată de malnutriție

În cadrul Congresului Mondial al Diabetului organizat de Federația Internațională a Diabetului (IDF) la Bangkok, a fost luată o decizie istorică: recunoașterea oficială a unei forme distincte de Diabet, asociată cu malnutriția, sub denumirea de diabet de tip 5. Această decizie marchează o etapă importantă în înțelegerea globală a diversității mecanismelor care stau la baza hiperglicemiei și deschide calea pentru ghiduri specifice de diagnostic și tratament.
Diabetul asociat malnutriției a fost descris pentru prima dată în Jamaica, în 1955, fiind întâlnit predominant în rândul bărbaților tineri cu greutate corporală foarte mică, din țări cu venituri mici și medii. Deși în 1985 a fost inclus de Organizația Mondială a Sănătății ca un subtip distinct („diabet asociat cu malnutriția”), categoria a fost ulterior eliminată în 1999 din lipsă de dovezi concludente privind cauzalitatea nutrițională.

Începând cu anii 2000, interesul pentru această entitate a crescut, mai ales datorită activității Dr. Meredith Hawkins și a echipei sale de la Albert Einstein College of Medicine, care a dedicat cercetări sistematice acestui subtip prin intermediul Global Diabetes Institute. Eforturile au culminat cu recunoașterea oficială a „diabetului de tip 5” în 2025.

Particularități clinice și metabolice

Această formă de diabet se deosebește atât de tipul 1, cât și de tipul 2. Se manifestă prin:

•  Indivizi cu indice de masă corporală < 19, adesea foarte slabi și subnutriți,
•  Hiperglicemie severă, dar fără cetoză (absența cetonuriei),
•  Necesități mari de insulină, dar cu secreție endogenă redusă,
•  Lipsa anticorpilor specifici diabetului de tip 1, ceea ce exclude mecanismul autoimun,
•  Răspunsuri metabolice distincte față de diabetul de tip 2, în special în ceea ce privește producția hepatică de glucoză și țesutul adipos visceral.

Aceste constatări provin dintr-un studiu publicat în 2022, care a implicat teste metabolice avansate la 73 de bărbați indieni asiatici, dintre care 20 aveau această formă de diabet, confirmată prin excluderea celorlalte tipuri prin analize imunogenetice. Comparativ cu pacienții cu diabet de tip 2, cei cu tipul 5 prezentau o secreție de insulină mai redusă, producție hepatică de glucoză mai scăzută și o absorbție periferică a glucozei mai eficientă. De asemenea, aceștia aveau mai puțin țesut adipos visceral și niveluri mai mici de lipide hepatice.

Implicații fiziopatologice și mecanisme potențiale

Contrar ipotezei anterioare conform căreia malnutriția ar cauza rezistență la insulină, datele recente sugerează un mecanism opus: un deficit profund al secreției de insulină. Se consideră că acest lucru provine dintr-o dezvoltare insuficientă a pancreasului în copilărie sau adolescență, ca urmare a unei diete sărace în proteine și micronutrienți esențiali.

Studiile pe animale susțin această ipoteză, arătând că dietele materne cu conținut scăzut de proteine duc la dezvoltarea incompletă a pancreasului fetal. Astfel, indivizii care dezvoltă diabet de tip 5 au probabil un volum pancreatic redus, cu rezerve limitate de celule beta funcționale.

Importanța diferențierii diagnostice

Recunoașterea corectă a diabetului de tip 5 este crucială pentru evitarea unor tratamente potențial periculoase. Acești pacienți sunt adesea diagnosticați greșit cu diabet de tip 1 și primesc doze standard de insulină, care pot fi excesive în lipsa cetozelor și pot duce la hipoglicemie severă sau chiar deces.

Deși nu există încă protocoale oficiale, datele clinice sugerează că doze foarte mici de insulină combinate cu agenți orali pot fi mai sigure și mai eficiente. De asemenea, intervențiile nutriționale axate pe aportul crescut de proteine și micronutrienți (și posibil restricționarea glucidelor) ar putea fi benefice, dar necesită studii suplimentare.

Relevanță globală și direcții viitoare

Se estimează că diabetul de tip 5 afectează între 20 și 25 de milioane de persoane la nivel mondial, majoritatea în țările cu resurse limitate. Deși frecvent întâlnit în practică în aceste regiuni, această formă de diabet a fost neglijată în literatura medicală occidentală și absența sa din manualele de specialitate a contribuit la subdiagnosticare cronică.

Recunoașterea oficială de către IDF creează cadrul necesar pentru:

•  Elaborarea de ghiduri internaționale de diagnostic și tratament (planificate pentru următorii 2 ani),
•  Creșterea conștientizării globale în rândul profesioniștilor din sănătate,
•  Promovarea studiilor epidemiologice, fiziopatologice și nutriționale,
•  Integrarea acestei forme de diabet în strategiile de sănătate publică din regiunile vulnerabile.

Concluzii

Diabetul de tip 5 este o formă distinctă, subdiagnosticată și complexă, cu implicații clinice și terapeutice importante. Recunoașterea sa oficială de către comunitatea internațională reprezintă un moment de cotitură în diabetologie. Prin diferențierea față de alte forme de diabet și prin explorarea mecanismelor sale unice, această entitate patologică are potențialul de a genera noi paradigme în tratamentul diabetului, în special în contextul inechităților globale de sănătate.