Diferențe subtile în morfologia cerebrală la foști jucători de fotbal american pot indica riscul de encefalopatie traumatică cronică (CTE)

Un studiu publicat la 11 septembrie 2025 în revista Brain Communications, realizat de o echipă internațională de cercetători coordonată de NYU Langone Health, a identificat diferențe structurale subtile în șanțurile cerebrale ale foștilor jucători de fotbal american comparativ cu bărbați sănătoși care nu au practicat sporturi de contact. Rezultatele sugerează existența unor potențiali biomarkeri anatomici timpurii ai encefalopatiei traumatice cronice (CTE), o boală neurodegenerativă asociată traumatismelor repetate la nivelul capului.

Context

Encefalopatia traumatică cronică este o afecțiune neurodegenerativă progresivă, descrisă inițial la boxeri, dar ulterior recunoscută și la sportivi din fotbal american, hochei, rugby sau alte sporturi de coliziune. Boala se caracterizează prin depuneri anormale de proteina tau în jurul vaselor de sânge din zonele profunde ale șanțurilor corticale și prin atrofie cerebrală progresivă, fiind diagnosticată până în prezent doar post-mortem.

De-a lungul ultimelor două decenii, numeroase cercetări au încercat să identifice markeri imagistici sau biochimici care să permită recunoașterea CTE în viață, însă până acum nicio metodă nu a fost validată clinic. Zonele frontale ale creierului, implicate în procesele de luare a deciziilor și controlul emoțiilor, sunt printre cele mai frecvent afectate în cazurile confirmate de CTE.

Despre studiul actual

Cercetarea coordonată de dr. Hector Arciniega, profesor asistent în Departamentul de Medicină de Reabilitare la NYU Grossman School of Medicine și membru al NYU Langone Concussion Center, a inclus 169 de foști jucători de fotbal american (fie universitari cu minimum 6 ani de experiență, fie profesioniști cu cel puțin 12 ani de joc). Aceștia au fost comparați cu un grup de control de 54 de bărbați care nu au practicat sporturi de contact sau coliziune și nu aveau antecedente militare.

Grupurile au fost atent potrivite după vârstă, greutate corporală și nivel educațional. Din lotul de jucători au fost excluși quarterback-ii, deoarece aceștia prezintă o expunere mai redusă la traumatisme craniene repetate.

Folosind imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) de înaltă rezoluție, cercetătorii au analizat morfologia șanțurilor cerebrale (sulcal morphology), concentrându-se pe lățimea și adâncimea șanțurilor frontale și occipitotemporale, regiuni despre care se știe că sunt implicate în patologia CTE.

Potrivit autorilor, șanțurile corticale au dimensiuni extrem de mici – nu mai mult de 1,5 milimetri lățime și până la 15 milimetri adâncime – ceea ce face ca diferențele identificate să fie deosebit de subtile, necesitând metode avansate de analiză structurală.

Rezultate

Analiza comparativă a arătat că foștii jucători de fotbal american prezentau:

• Șanțuri frontale superioare stângi (left superior frontal sulci) mai puțin adânci, comparativ cu grupul de control. Această regiune este situată în partea anterioară superioară stângă a creierului și este frecvent afectată la persoanele diagnosticate post-mortem cu CTE.

• Lățimea crescută a șanțului occipitotemporal stâng (left occipitotemporal sulcus) la jucătorii cu un număr mai mare de ani de experiență în fotbal, ceea ce sugerează o posibilă corelație între durata expunerii la traumatisme repetate și modificările structurale cerebrale.

Interesant este că aceste diferențe morfologice au fost observate doar în emisfera stângă, fără modificări similare în partea dreaptă a creierului – un aspect pe care autorii îl consideră necesar de investigat în studii viitoare.

Pe de altă parte, nu s-au înregistrat diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește:

• performanțele la testele cognitive (memorie și învățare),

• estimările numărului de lovituri la cap,

• alte măsuri imagistice, precum acumularea de proteină tau.

Dr. Arciniega a subliniat că aceste constatări reprezintă „primele diferențe structurale detectabile care ar putea distinge creierele mai predispuse la dezvoltarea encefalopatiei traumatice cronice de cele mai puțin expuse acestui risc”, oferind totodată dovada că modificările anatomice post-mortem observate la pacienții cu CTE pot fi detectate și in vivo, prin IRM.

Concluzii și perspective

Autorii consideră că morfologia sulcală ar putea deveni un biomarker imagistic promițător pentru identificarea riscului de CTE la sportivii expuși repetat la traumatisme craniene. Acest pas este crucial pentru dezvoltarea unui test de diagnostic precoce, care să permită intervenția terapeutică înainte de apariția leziunilor ireversibile.

Deși drumul către un test clinic validat este încă lung, cercetătorii plănuiesc să extindă studiul către alte sporturi de contact (precum hochei sau box) și să exploreze alte regiuni cerebrale potențial implicate în mecanismele de neurodegenerare indusă de traumatisme repetate.

„Identificarea și stadializarea riscului pentru CTE este esențială pentru strategiile de prevenție și tratament”, afirmă dr. Arciniega, subliniind că, deși CTE nu are în prezent un tratament curativ, descoperirea biomarkerilor timpurii ar putea revoluționa modul în care este abordată această patologie.