Diskinezia

©

Autor:

Diskinezia

Diskinezia este un termen medical care descrie o mișcare anormală a corpului sau o tulburare a controlului motor, apărută în general pe fondul unei tulburări neurologice sau ca efect secundar al anumitor medicamente. Diskinezia poate fi uneori confundată cu mioclonia, o contracție musculară involuntară, scurtă și rapidă, sau cu tremurul, care este o mișcare ritmică oscilatorie a unei părți a corpului. (1, 2, 3)

Tipuri de diskinezie

Există mai multe tipuri de diskinezie, fiecare cu caracteristici și cauze specifice. Câteva dintre cele mai comune tipuri de diskinezie sunt:

  • diskinezia tardivă (apare ca un efect secundar al unor medicamente neuroleptice, cum ar fi antipsihoticele și se caracterizează prin mișcări involuntare ale feței, gurii, limbii și corpului, care pot interfera cu activitățile de zi cu zi);
  • diskinezia orofacială (asociată în general cu boala Parkinson sau cu anumite afecțiuni neuropsihiatrice, se caracterizează prin mișcări involuntare ale feței, gurii și limbii);
  • diskinezia mioclonică (formă de diskinezie care se caracterizează prin spasme musculare localizate sau generalizate, rapide și involuntare);
  • diskinezia paroxistică (declanșată de anumite activități sau situații, diskinezia paroxistică este o formă de diskinezie care se caracterizează prin episoade scurte de mișcări involuntare și spasme musculare);
  • diskinezia primară (formă rară de diskinezie care poate fi moștenită genetic și care se caracterizează prin mișcări involuntare ale membrelor și feței). (1, 2, 5)


Cauzele diskineziei

În general, diskinezia este cauzată de o perturbare în controlul motor, care poate fi influențat de o varietate de factori. Câteva dintre cauzele comune ale diskineziei:

  • unele medicamente (pot duce la apariția diskineziei, ca efect secundar);
  • boli neurologice (anumite afecțiuni neurologice, cum ar fi boala Parkinson, boala Huntington sau distonia, pot duce la apariția diskineziei);
  • leziuni cerebrale (pot afecta controlul motor și pot duce la apariția diskineziei);
  • boli metabolice (cum ar fi hipotiroidismul, boala Wilson sau hiperglicemia).


Alte cauze posibile ale diskineziei includ abuzul de droguri sau alcool, infecții, cât și tulburările de sănătate mintală, precum anxietatea sau depresia. De asemenea, unele tipuri de diskinezie sunt cauzate de anomalii genetice care afectează dezvoltarea controlului motor. (1, 2, 3)

Diagnostic

Diagnosticul diskineziei poate fi realizat de un medic neurolog sau psihiatru, prin evaluarea simptomelor pacientului și prin efectuarea unor teste și proceduri specifice. Evaluarea preclinică presupune evaluarea simptomelor raportate de către pacient sau observate în timpul controlului, urmată de diferite teste fizice de evaluare a controlului motor (cum ar fi teste de abilitate motorie sau de coordonare). Unele teste de laborator, cum ar fi testele de sânge sau urină, pot fi utilizate pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor.

Alte teste de diagnostic ce pot fi necesare:

  • teste de imagistica medicală;
  • teste psihologice (anumite teste psihologice pot fi utilizate pentru a evalua nivelul de anxietate sau stres al pacientului, care poate fi asociat cu simptomele de diskinezie). (1, 2)


Tratament

Tratamentul pentru diskinezie depinde de tipul și cauza specifică a afecțiunii. Medicamentele pot fi utilizate pentru a controla simptomele diskineziei. De exemplu, anumite medicamente antipsihotice pot fi utilizate pentru a trata simptomele de diskinezie tardivă. În cazul bolii Parkinson, medicamentele care cresc nivelul de dopamină din creier pot ajuta la ameliorarea simptomelor.

Alte opțiuni de tratament care pot fi utilizate pentru a controla simptomele de diskinezie pot include:

  • terapia fizică și ocupațională (poate ajuta la îmbunătățirea coordonării motorii și la creșterea flexibilității musculare);
  • terapia de comportament (anumite forme de terapie de comportament pot fi utile pentru a ajuta pacienții să învețe să controleze mișcările involuntare și să facă față anxietății sau stresului asociate cu diskinezia). (1, 2, 4)


În cazurile severe și rezistente la tratament, chirurgia poate fi o opțiune. De exemplu, pacienții cu boala Parkinson pot fi candidați pentru o procedură chirurgicală numită stimulare cerebrală profundă (SCP), care ajută la controlul simptomelor prin stimularea anumitor zone ale creierului. (2, 6)

Prevenție

Deoarece diskinezia poate fi cauzată de o varietate de afecțiuni medicale, prevenirea poate fi dificilă. Cu toate acestea, există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a reduce riscul de a dezvolta simptome de diskinezie:

  • monitorizați efectele secundare ale medicamentelor;
  • urmați tratamentul medical pentru afecțiunile medicale existente;
  • adoptați un stil de viață sănătos (presupune o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și reducerea nivelului de stres). (1, 2, 4)


Sfaturi utile și recomandări

  • faceți exerciții fizice (exercițiile fizice regulate pot ajuta la îmbunătățirea coordonării motorii și la creșterea flexibilității musculare);
  • reduceți nivelul de stres (stresul poate agrava simptomele de diskinezie);
  • vorbiți cu un psiholog sau cu un grup de suport (diskinezia poate avea un impact semnificativ asupra stării emoționale, iar discuțiile cu un psiholog sau participarea la ședințe de terapie de grup, cu alți pacienți care trec prin aceeași situație, poate fi benefică). (2, 4, 5)

Data actualizare: 10-05-2023 | creare: 10-05-2023 | Vizite: 675
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • FDA a aprobat un nou medicament pentru boala Parkinson
  •