Enteropatie - explicații și clasificarea enteropatiilor

©

Autor:

Enteropatie - explicații și clasificarea enteropatiilor

Enteropatia este o afecțiune a intestinului subțire, de natură infecțioasă, inflamatorie, vasculară, tumorală sau imunologică.

Clasificarea enteropatiilor

  • enteropatii acute infecțioase
  • enteropatii microbiene, fungice sau parazitare
  • enteropatii prin deficiențe enzimatice și imunologice, apărute pe fond ereditar
  • enteropatii cronice de etiologie complexă
  • enteropatia alcoolică. [1], [2], [3]

Enteropatie acută infecțioasă

Enteropatiile acute infecțioase definesc infecțiile intestinului subțire determinate de diferite bacterii, precum Shigella, Campylobacter fetus, Salmonella, Clostridium perfringens, Clostridium botulinium, Staphylococcus, Escherichia coli, Vibrio cholerae și Vibrio parahaemolyticus, Proteus, Yersinia enterocolitica, Pseudomonas, Klebsiella, Aeromonas, Streptococcus faecalis, virsuri precum parvovirusurile sau rotavirusurile și paraziți precum Actinomyces.

Simptome

Enteropatiile acute infecțioase sunt mai frecvent înregistrate în copilărie și sunt reprezentate din punct de vedere clinic de diareea acută infecțioasă, precedată de un tablou clinic specific alcătuit din grețuri, vărsături, febră, frisoane, stare generală alterată, cefalee, indispoziție și caracterizată prin scaune moi și frecvente, însoțite de dureri abdominale. În funcție de agentul patogen incriminat, pe lângă manifestările clinice prezentate anterior, mai pot apărea și altele, precum falsa senzație de defecare urmată de emisia de mucus, puroi și sânge, deshidratare, defecare imperioasă (nevoia imperioasă de defecație), tenesme rectale, crampe abdominale, splenomegalie, hepatomegalie, etc.

Diagnostic

Diagnosticul enteropatiilor acute infecțioase se pune pe baza tabloului clinic coroborat cu datele obținute în urma efectuării analizelor de laborator (hemoleucogramă și biochimie, corpocultură, examenul coprocitologic) și datele obținute în urma efectuării unor investigații imagistice (precum rectosigmoidoscopia).

Tratament

Tratamentul enteropatiilor acute infecțioase presupune respectarea unor măsuri igieno-dietetice, combaterea deshidratării, administrarea medicației antibacteriene pentru combaterea agentului etiologic incriminat și combaterea diareei.

Măsurile igieno-dietetice presupune respectarea igienei mâinilor de fiecare dată înainte de așezarea la masă (evitarea consumării mesei cu mâinile murdare), repaus la pat și o dietă alimentară predominant lichidiană. Combaterea deshidratării se poate realiza prin administrarea unor doze mari de lichide pe cale orală sau perfuzabilă sau prin administrarea sărurilor de rehidratare. Tratamentul antibacterian constă în administrarea de Ampicilină, Tetraciclină, Cloramfenicol, Cotrimoxazol sau Furazolidonă, în funcție de agentul patogen implicat. Medicația diareică constă în administrarea medicamentelor antidiareice, precum Subsalicilatul de bismut (care acționează prin blocarea secreției intestinale de apă și electroliți), etc.

Formele ușoare de enteropatii acute infecțioase se remit de regulă spontan, la câteva zile de la apariție. În acest context, cea mai frecventă complicație înregistrată este deshidratarea. Formele severe de enteropatii acute infecțioase, caracterizate pin episoade diareice repetate, duc la atrofia mucoasei intestinale, întârzieri ale creșterii la copii și malnutriție protein-calorică. [1], [2], [3]

Enteropatie microbană, fungică şi parazitară

Enteropatiile microbiene, fungice şi parazitare sunt caracterizate prin perturbarea florei intestinale normale a tractului digestiv de către anumite bacterii (precum stafilococul, bacteriile enterice gram negative, etc.), fungi (Candida albicans) sau paraziți (precum Giardia Lamblia).

Simptome

Din punct de vedere clinic, enteropatiile microbiene pot fi caracterizate prin unul din următoarele trei sindroame clinice:

  • sindromul dizenteriform, caracterizat prin diaree muco-purulentă (scaune în cantitate mică dar numeroase), febră, durere abdominală şi alte semne specifice procesului inflamator apărut la nivelul ileonului sau intestinului gros.
  • sindromul holeriform, caracterizat prin diaree abundentă care produce dezechilibre hidroelectrolitice în organism, datorată hipersecreției existente la nivelintestinal
  • sindromul de malabsorbție, caracterizat prin diaree abundentă, steatoree, balonare şi scădere ponderală.


Tabloul clinic care însoțeşte enteropatiile fungice variază în funcție de localizarea acestora, bucală, perianală, esofagiană, intestinală sau cu invadarea întregului tract gastrointestinal.

Candidoza bucală se caracterizează prin apariția unor pete la nivelul mucoasei bucale, însoțite de durere. Candidoza perianală este caracterizată prin prurit anal intens. Candidoza esofagiană se manifestă prin disfagie, durere retrosternală, vărsături şi sângerări. Candidoza cu interesarea întregului tract digestiv se caracterizează prin diaree apoasă, abundentă, febră şi dureri abdominale.

Manifestările clinice specifice enteropatiilor parazitare sunt reprezentate de diaree continuă sau intermitentă, scădere ponderală, anorexie, durere abdominală colicativă, steatoree.

Diagnostic

Diagnosticul enteropatiilor microbiene, fungice sau parazitare, se pune pe baza anamnezei, a examenului clinic și investigațiilor paraclinice, precum coprocultura, hemocultura și biopsia de mucoasă intestinală.

Tratament

Tratamentul enteropatiilor microbiene constă în administrarea medicamentelor antibiotice, precum Cotrimoxazol sau Tetraciclină, iar în formele mai severe Cotrimoxazol asociat cu Ampicilină. Tratamentul enteropatiilor fungice constă în administrarea medicamentelor antifungice, precum Amfotericină sau Nistatin. Tratamentul enteropatiilor parazitare constă în administrarea de Metronidazol, Quinacrină, Tinidazol sau Ornidazol. [1], [2], [3]

Enteropatie prin deficiențe enzimatice și imunologice, apărută pe fond ereditar

Enteropatiile prin deficiențe enzimatice și imunologice, apărute pe fond ereditar, sunt reprezentate de enteropatia glutenică, cunoscută și sub denumirea de intoleranța la gluten sau boala celiacă, enmteropatia asociată deficitului de imunoglobuline și enteropatia exudativă.

Enteropatia glutenică apare pe fond genetic (în serul bolnavilor diagnosticați cu enteropatie glutenică s-a constatat prezența antigenelor de histocompatibilitate HLA-8). Printre mecanismele etiopatogenice ale enteropatiei glutenice se numără exudația intestinală, tranzitul intestinal accelerat, denutriția, poluarea microbiană și parazitară a lumenului intestinal și malabsorbția globală.

Simptome

Printre manifestările clinice specifice enteropatiei glutenice se numără diareea apărută la aproximativ una sau două ore de la consumarea făinoaselor de grâu, însoțită de inapetență, grețuri, borborisme, disconfort și chiar durere abdominală, scădere în greutate, steatoree. În evoluție, enteropatia lutenică poate duce la apariția tulburărilor endocrine, oculare, osoase, cutanate și a anemiei.

Diagnostic

Diagnosticul enteropatiei glutenice se pune pe baza anamnezei, a examinării clinice și a investigațiilor paraclinice, precum examenul microscopic al scaunului, radiografia abdominală, hemoleucograma, examenul bioptic și cel histoenzimatic, teste de absorbție intestinală cu acizi grași marcați, d-xiloză, vitamină B12 sau lactoză.

Tratament

Tratamentul administrat în contextul enteropatiei glutenice presupune înlăturarea glutenului din alimentație, corectarea deficitelor apărute în organism (a deficitului hidroelectrolitic, a anemiei, a hipoalbuminemiei, a deficiențelor minerale și a tulburărilor hemoragipare, etc.) și ameliorarea simptomelor specifice bolii (combaterea tulburărilor de tranzit intestinal și a durerilor abdominale prin administrarea de anticolinergice și calciu carbonic, corectarea tulburărilor digestive prin administrarea de enzime intestinale și pancreatice, combaterea tulburărilor psihice prin administrarea de sedative).

În urma respectării tratamentului medicamentos și dietetic corespunzător, prognosticul bolii este favorabil. În formele avansate de boală există riscul apariției complicațiilor precum ulcerații intestinale, perforații intestinale, cancere ale tubului digestiv, dermatite, limfoame intestinale, adenopatii mezenterice, fracturi patologice, psihopatii severe, etc.

Enteropatia asociată cu deficitul de imunoglobuline (în mod special deficitul de IgA și gamaglobuline) se caracterizează din punct de vedere clinic prin diaree și atrofie a mucoasei intestinale.

Enteropatia exudativă se caracterizează prin pierderea exagerată a proteinelor și a altor substanțe din organism, pe cale digestivă, cu prezența lor la nivelul sângelui, a lichidului intestinal și a limfei. [1], [2], [3]

Enteropatie cronică de etiologie complexă

Enteropatiile cronice de etiologie complexă reprezintă un grup heterogen de afecțiuni enterale asociate manifestărilor clinice specifice afectării mucoasei colonice, determinate cel mai frecvent de agenți enzimatici, microbieni, alergici, toxici, medicamentoși și neurovasculari.

Simptome

Tabloul clinic al enteropatiilor cronice de etiologie complexă este reprezentat de diaree episodică, prezentă între una și trei săptămâni, alternând cu scaune de aspect normal sau cu constipație, dureri periombilicale sub formă de crampe, balonări postprandiale, borborisme, flatulență, grețuri, hipotensiune aterială, palpitații, amețeli, agitație, insomnie, astenie, anxietate, transpirații în urma efectuării eforturilor fizice minime, etc.

Diagnostic

Diagnosticul enteropatiilor cronice de etiologie complexă se pune coroborând datee clinic ecu datele obținute în urma efectuării unor investigații de laborator și imagistic, precum hemoleucograma, electroforeza, examenul coprologic, testele de solicitare intestinală, probele de respirpometrie, radiografia abdominală, etc.

Tratament

Tratamentul enteropatiilor cronice de etiologie complexă presupune administrarea medicației patogenice pentru încetinirea progresiei bolii și a medicațeii simptomatice, pentru ameliorarea simptomatologiei specifice. [1], [2], [3]

Enteropatie alcoolică

Enteropatia alcoolică este o afecțiune intestinală difuză apărută pe fondul tulburărilor din organism induse de consumul de etanol, caracterizată prin apariția unor modificări patologice la nivel metabolic, histologic, funcțional și enzimatic.

Simptome

Manifestările clinice specifice enteropatiei induse de alcool sunt reprezentate de diaree, malnutriție și steatoree.

Ttratament

Tratamentul enteropatiei alcoolice presupune întreruperea permanentă a consumului de alcool și corectarea deficitelor nutriționale apărute prin respectarea unui regim alimentar echilibrat, bogat în vitamine și săruri minerale. [1], [2], [3]


Data actualizare: 14-07-2020 | creare: 14-07-2020 | Vizite: 136
Bibliografie
1. Radu Păun, Benedict Gheorghescu, TRATAT DE MEDICINĂ INTERNĂ, Editura Medicală, București, 1984
2. Fauci, Braunwald, Isselbacher, Wilson, Martin, Kasper, Hauser, Longo, HARRISON Principiile Medicinei Interne vol.I și II, Editura Teora, București, 2003
3. Enteropathies in the Developing World: Neglected Effects on Global Health, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3335677/
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.