Enzimele nu pot distinge ADN-ul artificial de cel real

Un studiu recent realizat de cercetătorii de la Școala de Farmacie și Științe Farmaceutice Skaggs a Universității California San Diego a făcut un pas important în deblocarea potențialului ADN-ului artificial. Acesta ar putea ajuta oamenii de știință să dezvolte proteine anterior imposibil de creat în laborator.

Descoperirea cheie

Cercetătorii au descoperit că polimeraza ARN, una dintre cele mai importante enzime implicate în sinteza proteinelor, a recunoscut și transcris un pereche de baze artificială exact în același mod ca și perechile de baze naturale.

Implicații

• Extinderea codului genetic: Această descoperire ar putea revoluționa modul în care abordăm proteinele proiectate ca terapeutice, extinzând codul genetic.
• Sistemul de codare biologică: Sistemul actual de codare biologică este remarcabil de eficient, ceea ce face ca greșelile grave în transcripție și traducere să fie relativ rare.
• Bazele artificiale: Prin conformarea la o structură similară cu perechile de baze standard, bazele artificiale pot fi incorporate în procesul obișnuit de transcripție.

Studiul

• Alfabetul genetic extins: Studiul utilizează o nouă versiune a alfabetului genetic standard, numit Sistemul de Informații Genetice Artificial Extins (AEGIS), care include două noi perechi de baze.
• Structura geometrică: Perechile de baze sintetice din AEGIS formează o structură geometrică care seamănă cu geometria Watson și Crick a perechilor de baze naturale.

Perspective

• Tautomerizarea: Cercetătorii sunt interesați să testeze dacă efectul observat aici este consecvent în alte combinații de perechi de baze sintetice și enzime celulare.
• Posibilități noi: Există multe alte posibilități pentru noi litere în afară de cele testate, dar este necesar mai multă muncă pentru a determina cât de departe se poate ajunge.