Fluctuațiile repetate în greutatea corporală cresc riscul de boală renală la diabetici

Un nou studiu publicat în Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism atrage atenția asupra legăturii dintre fluctuațiile repetate în greutatea corporală (efectul yo-yo) și riscul crescut de boală cronică de rinichi la persoanele cu diabet de tip 1. Acest fenomen a fost analizat indiferent de valorile IMC (indice de masă corporală) și alți factori de risc tradiționali.
Se estimează că pierderea și acumularea repetată de kilograme de-a lungul anilor apare la până la 35% dintre bărbați și 55% dintre femei. Numeroase studii au indicat asocierea acestui tipar cu riscuri cardiovasculare și exacerbarea complicațiilor metabolice, în special în populația generală și la pacienții cu diabet de tip 2. Acum însă, evidențele se extind și la diabetul de tip 1.

Cercetătorii subliniază că, deși diabetul de tip 1 a fost cândva considerat o boală predominant la persoane slabe, prevalența obezității este în creștere și la acest grup. Este pentru prima dată când se raportează o asociere certă între fluctuațiile repetate în greutatea corporală și agravarea bolii renale diabetice la persoanele cu diabet de tip 1.

Metodologia studiului

• Datele provin din cohorta DCCT/EDIC (Diabetes Control and Complications Trial / Epidemiology of Diabetes Interventions and Complications), una dintre cele mai importante și longevive studii privind diabetul de tip 1. Cercetătorii au examinat 1432 de participanți, urmăriți pe circa 6 ani pentru fluctuațiile de greutate, iar apoi 21 de ani pentru progresia bolii renale.
• Pentru a măsura tiparul „yo-yo”, au folosit un indice numit Variabilitatea independentă a mediei (VIM), care cuantifică oscilațiile în jurul greutății medii a fiecărui individ.
• Au fost urmărite șase criterii de declin al funcției renale, în principal rata de filtrare glomerulară (eGFR) și albuminuria.

Rezultate-cheie

• Asociere independentă de IMC: Participanții cu cele mai ample variații în greutate au avut un risc mult mai mare (creștere cu 25-36%) de a suferi un declin semnificativ al eGFR (ex. scădere cu 40% față de valoarea inițială).
• Creștere a albuminuriei: Cei cu fluctuații mari în greutate au prezentat mai frecvent albuminurie moderată sau severă, ceea ce indică afectare renală.
• Rezultatele se mențin după ajustarea pentru factorii de risc tradiționali (ex. tensiune arterială, durata diabetului, controlul glicemic, etc.).
• 4Mecanisme potențiale: Insulina exogenă (necesară în T1D) poate contribui la variații repetate de greutate, iar acest „yo-yo” poate impune o încărcare suplimentară asupra funcției cardiace și vasculare, favorizând deteriorarea renală.

Implicații clinice și recomandări

• Menținerea unei greutăți stabile și evitarea ciclurilor repetate de slăbit-îngrășat sunt cruciale pentru persoanele cu diabet de tip 1.  
• Strategiile de pierdere în greutate trebuie orientate spre rezultate pe termen lung, fără oscilații bruște.
• Această concluzie subliniază un nou factor de care medicii și nutriționiștii ar trebui să țină cont în managementul holistic al diabetului de tip 1 și prevenirea nefropatiei diabetice.

Concluzie

Pentru persoanele cu diabet de tip 1, fluctuațiile repetate în greutatea corporală par să fie un risc suplimentar și semnificativ în progresia bolii renale, dincolo de controlul glicemic și alți factori standard. Stabilitatea greutății corporale ar putea avea efecte benefice asupra funcției renale, evidențiind necesitatea unui management nutrițional atent, individualizat și evitarea dietelor restrictive repetate, care duc la variații mari de greutate.