Nivelurile scăzute de testosteron și vârsta înaintată sunt asociate cu litiaza renală la bărbați (studiu observațional de amploare)

Litiaza renală (nefrolitiaza) reprezintă o problemă de sănătate în creștere la nivel global, cu o rată de recurență de până la 50% și un impact semnificativ asupra calității vieții și resurselor sanitare. Identificarea factorilor de risc pentru formarea calculilor renali este esențială pentru prevenirea acestei patologii. Deși s-a presupus că testosteronul ar putea favoriza litogeneza, datele disponibile sunt contradictorii și marcate de limitări metodologice. Studiul publicat în International Journal of Impotence Research își propune să clarifice această relație, utilizând o cohortă extinsă și ajustări riguroase pentru factori de confuzie.
Unele studii clinice mici și cercetări pe animale au sugerat o legătură între nivelurile crescute de testosteron și formarea calculilor urinari. De exemplu, s-au observat expresii crescute ale receptorilor de testosteron în rinichii pacienților cu litiază și formare crescută de oxalat de calciu la șobolani tratați cu finasterid. În schimb, alte cercetări, inclusiv analize pe cohorte mari precum NHANES, nu au identificat o asociere clară sau au sugerat chiar o relație inversă. Astfel, necesitatea unui studiu de mare amploare, bine controlat, era evidentă.

Despre studiu

Design și participanți

Studiul a inclus 3.234 de bărbați care au efectuat controale medicale între 2010 și 2020 într-un centru universitar din Seul, Coreea de Sud. Toți participanții au beneficiat de:

•  Analize biochimice (inclusiv testosteron, HbA1c, CRP, acid uric, profil lipidic)
•  Măsurători antropometrice și tensiune arterială
•  Radiografie KUB și ecografie abdominală în aceeași zi
•  Excluderea cazurilor cu tratamente hormonale, anomalii renale congenitale sau utilizatori de diuretice

Detecția litiazei a fost realizată prin combinarea KUB cu ecografia, o metodă cu sensibilitate și specificitate ridicate pentru calculi relevanți clinic (excluzând formațiunile sub 3 mm fără umbră acustică).

Variabile analizate

Pentru a evalua asocierea testosteronului cu litiaza renală, au fost analizate multiple variabile biologice și clinice, printre care:

•  Vârsta
•  Indicele de masă corporală (IMC)
•  Tensiunea arterială
•  LDL, HDL, trigliceride
•  Creatinină, BUN, calciu seric
•  Markeri hepatici (AST, ALT) și inflamație (hs-CRP)
•  Albumină (ca marker al aportului proteic)

Analize statistice

S-a utilizat regresia logistică binară pentru evaluarea asocierilor brute și ajustate. Valoarea de tăiere pentru testosteron a fost stabilită prin curba ROC: 3,33 ng/mL, cu o specificitate de 80,6% și sensibilitate de 24,7% în discriminarea cazurilor cu litiază renală.

Rezultate

Caracteristici ale participanților

•  Vârsta mediană: 53 ani (IQR: 45–62)
•  Nivelul median al testosteronului: 4,7 ng/mL (IQR: 3,6–5,9)
•  Prevalența litiazei renale: 178 cazuri (5,5%)

Asocieri statistice

În modelul neajustat, doar vârsta și LDL s-au asociat semnificativ cu litiaza. După ajustarea pentru toți factorii de confuzie, doar vârsta și testosteronul <3,33 ng/mL au rămas semnificative:

•    Testosteron <3,33 ng/mL: OR = 1,655 (IC 95%: 1,071–2,556)
•    Vârsta: OR = 1,029 per an (IC 95%: 1,010–1,048)

LDL și ceilalți markeri biologici nu au mai fost semnificativi în modelul multivariat, sugerând influența unor variabile intermediare.

Interpretare

Confirmări și contradicții în literatura actuală

Studiile mici de tip caz-control (China, Iran, India) au sugerat o asociere pozitivă între niveluri ridicate de testosteron și litiază, dar sunt limitate de dimensiunea redusă a eșantionului. Alte cercetări mai ample (Turcia) au raportat o asociere inversă, în linie cu rezultatele actualului studiu. Datele din NHANES sunt inconsecvente, probabil din cauza definirii litiazei pe baza auto-raportării și a criteriilor variabile pentru clasificarea testosteronului.

Posibile mecanisme explicative

Deși un studiu transversal nu permite inferențe cauzale, există comportamente comune pentru hipogonadism și litiază:

•  Aport hidric insuficient
•  Activitate fizică redusă
•  Dietă hiperproteică

Aceste comportamente pot explica parțial asocierea observată. În plus, osmolaritatea plasmatică scăzută și inflamația cronică (reflecție prin hs-CRP) au fost asociate anterior cu niveluri scăzute de testosteron și risc litiazic crescut.

Relevanța pragului de 3,33 ng/mL

Nivelul de 3,33 ng/mL s-a dovedit a fi cel mai puternic discriminator pentru prezența calculilor, depășind ca putere predictivă chiar și vârsta. Acest prag este comparabil cu alte praguri clinice propuse pentru diagnosticul hipogonadismului simptomatic.

Limitări

•  Date provenite dintr-un singur centru regional
•  Lipsa informațiilor despre estrogeni
•  Studiu observațional, deci imposibil de stabilit relații cauzale

Cu toate acestea, utilizarea imaginilor pentru diagnostic (fără bias de amintire) și ajustarea riguroasă pentru factori de confuzie conferă robustețe concluziilor.

Concluzii

Acest studiu arată că nivelurile scăzute de testosteron (<3,33 ng/mL) și vârsta înaintată sunt asociate independent cu o prevalență crescută a litiazei renale la bărbați. Rezultatele subliniază necesitatea unor studii prospective pentru a determina dacă testosteronul scăzut contribuie cauzal la litogeneză și dacă terapia de substituție hormonală poate reduce riscul litiazic în anumite populații.