depresie sau paranoia?

nu mai stiu cum si ce sa fac sa ma adaptez lumii asteia.
unii zic ca mi s a urat cu binele, ma invidiaza dar eu sunt trista agresiva si vesnic nemultumita.
de vreo cativa ani ma simt din ce in ce mai rau, in timp ce viata mea devine din ce in ce mai realizata si mai infloritoare...
va sa zica, in timp ce toate dorintele mi se implinesc eu o iau razna.
am o situatie buna, dar la numai doua luni dupa ce am obtinut jobul pentru care am muncit 10 ani mi am dat demisia fiindca nu puteam suporta stresul de la serviciu.
mi am facut o casa la tara fiindca asta era visul meu, insa acum cand ma vad singura acolo ma apuca plansul sau zac in pat cu zilele fara sa pot face nimic.
am un copil adolescent pe care nu l inteleg si nu l mai pot controla, desi e o fata care invata foarte bine e destul de naiva si mie frica sa o las singura sa iasa cu prietenii.
am momente cand imi revine pofta de viata, dar nu stiu de ce nu mai suport oamenii, nici la doctor nu ma duc din cauza asta...

Daca ai deschis acest subiect, este deja primul pas facut. Este probabil o depresie sau poate o criza existentiala, nu am de unde sa stiu.
Dar de ce sa o lasi sa-ti "manance" viata, mergi la un doctor sau un psiholog.
Descopera bucuria de a trai, e pacat sa lasi tristetea sa te copleseasca, gaseste unb dr bun, spune-i care e buba si cautati impreuna un plan de atac.
Pe bune, viata e tare frumoasa, e pacat sa o lasi umbrita de depresie.
Numai de bine
Prozac

hello there!

Cu siguranta sunt si cauze biochimice pe de o parte. Prin acelasi lucru am trecut si eu, doar ca la mine a durat ani.

Imi permit sa va recomand topicurile deschise de mine, cu dieta si axa HPA. Ideea este ca stilul nmostru de viata este mult deviat de la un normal cel putin relativ, iar o dieta pe cat posibil paleo ajuta foarte mult.

cateva detalii
http://forum.romedic.ro/prod/BOLI_DE_PIELE_02466.html
http://forum.romedic.ro/prod/sindrom_anxios_depresiv_044941.html
-

Apoi... societatea exercita o presiune continua asupra individului: TREBUIE sa faci scoala, sa cumperi ditamai casa, utilitati.
Totul incepe chiar la nastere, cand parintii te introduc intr-un adevarat soap-opera si incep sa-ti bage in subconstient tot felul de prescriptii bizare: TREBUIE sa ajungi obligator doctor, comandant de grupa, sef de scara, sa iei bulina rosie la gradinita etc.
Cautati pe google dupa "MUSTerbator"
Dar de fapt astea nu ajuta cu nimic cresterea ta ca om, doar genereaza frustrare. In cazul meu, multe din toate acestea au devenit la fel de simplu ca atunci cand ti-e foame si intinzi mana sa iei fructe dinitr-un copac. Am incercat cu oarecare succes solutia optimizarii dietei.

Sanatate!

Daca ai accepta si ca medicii au utilitatea lor(intr-un sistem normal, nu ca cel sanitar romanesc), Germont, chiar ai fi de mare folos pe forum(daca ti neaparat la asta).Abordarea sociologica pare interesanta.Trebuie insa mai mare deschidere spre mai multe domenii..

@ics igrec: de cat timp esti asa?... pare sa fie mai mult o distimie decat o depresie, dar cel mai indicat e sa mergi la medicul psihiatru.

pulberedestele a scris:
_
Daca ai accepta si ca medicii au utilitatea lor(intr-un sistem normal, nu ca cel sanitar romanesc), Germont, chiar ai fi de mare folos pe forum(daca ti neaparat la asta)
_
Cu siguranta este foarte important...
Dar "Statuia lui Dabija-Voda" (googleste pe tema asta), este pe primul loc.

Despre medici:
_
Medicii se bucura in continuare de o incredere falsa, provenita din frica de boala si de moarte a tuturor.
_

multumesc pt interes.
acum sunt mai bine, in general cand este lume in casa mea mi e bine. cum raman singura ma apuca toate cele. dar nici aglomeratia nu ma incanta.

ca sa raspund celor de mai sus, starile astea ciclice le am avut in adolescenta si pare ca acum un an s au intensificat. am patruzeci de ani, si am avut probleme si in timpul sarcinii la 23 ani, atunci a fost ultima oara cand am fost intr un spital si de atunci mi am spus ca nu o sa mai calc pe acolo. probabil ca exista si doctori delicati si umani eu insa nu am cunoscut decat aroganti si insensibili, sau ma rog asa mi s au parut mie, cert este ca o sa incerc sa traiesc cu proprii mei monstri. am citit undeva ca munca fizica si aerul liber elibereaza tensiunile nervoase. nu iau medicamente ca mi e frica, dar ma tratez cu ceaiuri si cu munca prin gradina de zarzavat.
mi a spus cineva ca s ar putea sa fiu in premenopauza... o fi si asta.
anyway, daca stiti vreun doctor in stare sa priveasca bolnavii ca si cum ar fi oameni, astept sugestiile voastre. pt copilul meu poate as fi dispusa sa mai sufar un pic.

Exista si posibilitatea sa fie ceva inainte de menopauza, insa as fi vrut sa stiu de cat timp va simtit asa.
Ganduri despre moarte, sinucidere, sa va faceti rau in vreun fel ati avut?