Medicamente antidepresive?

Doar unii oameni ? Foarte multi fac copii pentru ei, sau pentru ca sa fie in randul lumii, nu se pot abtine, intrucat eu nu realizeaza ce se intampla, isi vad interesul lor, neinteresandu-i ca poat nenoroci pe altul adica pe copilul lor.
La mine nici prea mult de oferit nu au avut, de la 9 ani sunt doar cu mama si bunica, insa totusi nu m-au inteles, am fost pe lungimi de unda diferite, eu sunt mai pretentios, am fost facut pentru viata confortabila fara prea mult efort, am ramas mai copil, sunt un pic cam imatur, iar mama cand a aflat prin 2002 ca nu sunt in stare sa produc bani, si-a dat arama pe fata, s-a purtat urat cu mine, pe vremea cand eram la liceu, se purta mai frumos cu speranta ca dupa, o sa beneficieze de bani a la long, se facea ca o intereseaza electronicele, discutam impreuna, parea ca e binisor, era fals, eu nu-mi dadeam seama pe moment, nici prin cap nu-mi dadea ca e ireal comportamentul ei.
Apoi in 2009 in Iunie s-a purtat foarte urat, cam cel mai urat ca pana acum, ajungand la expresia "si daca te faci Diabet ce (ca eu mananc multe legume care-s destul de scumpe) ? E problema ta, nu e problema mea, tu imi mananci mie banii, asta conteaza, mananci mult, consumi mult", se uita cu ura la mine, orice faceam i se parea pe invers tocmai avand ura asta in substrat, asa ca BUM, dupa o luna de la faza asta am simtit cum Depresia incepe. Si de atunci tot se agraveaza. O simteam independent de ce actiune faceam.
Nu eram eu fericit nici inainte, insa nu eram cuprins de Depresie, eram mai normal sa spun asa, aveam chef de una de alta, mergea si sala.
Sa ma umflu de medicamente din cauza unor idioti ? Nu mi se pare corect. Insa ce ma uimeste, este ca tot se agraveaza, deci a startat Depresia, iar acum nu stiu de ce nu se mai opreste.
Oricum cu nerealizarile si neajunsurile de pana atunci, rezistam inca, Depresia poate oricum mocnea, dar nu era cazul sa-i dea ea startul, poate ca nu s-ar fi startat niciodata, nu stiu.
Si cel mai important lucru este ca adevarata cauza a fost sentimentul de abandon, adica cand am simtit ca nu-i mai pasa de mine, atunci s-a rupt firul. Dupa aia s-a mai reparat, nu s-a mai purtat asa, insa asta din cauza ca am gasit-o cu Prediabet avansat, iar laboratorul a confirmat asta, abia apoi a inteles ea ce e cu mancarea mai sanatoasa, insa asa mai fortat si asta din cauza ca e ea in probleme acum.
Si chestia e ca se sperie cand stie ca are Glicemii mari, altfel...nu si-ar fi schimbat deloc comportamentul.
Nici acum nu e cine stie ce, dar e putin mai bine cu comportamentul.
Si uite asa cum un parinte poate starta o Depresie ce nu mai poate fi oprita in mod natural indiferent ce faci, ca mananci sanatos, ca faci sport, ca nu te gandesti, nu merge deloc. Si stie ca-s mai senibil, nu sa spui ca nu stia, stia f bine, insa spunea pe fata ca nu o intereseaza "aaa te-ai suparat ? Si eu m-am suparat, ce ?", asa ca n-are scuza, de parca eu eram ca ea de rezistent.
Zic eu ca ma simt ceva mai binisor de cateva zile, insa nu e in ordine oricum, tot ma simt agitat psihomotor, cand fac ceva fac asa pe neutru, deci fara sa ma satisfaca ca inainte, astept seara sa ma culc.
Nu mai simt tonusul ala ca lumea cum eram.
Eu as face ceva pedepse penale pentru asemenea oameni sa stii.
Adevarat ca munceste pentru mine, dar pana la urma eu ce vina am ca nu-s in stare sa suport asa un chin care se numeste servici ?! Am incercat de 2-3-4 ori, nu am putut, ma luat nervii de nu se poate, asta e, trebuia sa inteleaga. Serviciul pentru mine era cel mai mare izvor de frustrari, gandeste-te ca acolo 8-9 ore pe zi esti la cheremul altuia, faci ce ti se spune, deci toata ziua nu poti face ce-ti place, nu poti sa-ti dai o parere contradictorie, plus ca ai mereu sentimentul de sluga, un sentiment destul de naspa pentru mine.
Si tu iti doresti servici ! Te inteleg pe deoparte ca asa doresti tu, dar aoleeeeu, mai bine liber ca pasarea cerului sa te bucuri de tot timpul ce-l ai, ca nu se mai intoarce.

Ce faceti ma, dormiti ? Sculareaaaaaaaaaaaaa !!! Io dau la bicicleta de-mi sar capacili la ora 12 noaptea pentru mentinerea in bune conditiuni a sanatatii, voi dormiti, bravoooo hihi.

_
eu sunt mai pretentios, am fost facut pentru viata confortabila fara prea mult efort,
_

Ai o problema de perceptie eronata a REALITATII. Iar realitatea care e ? ca la un moment dat o sa crapi sau o sa te imbolnavesti, murind intr-o agonoie lenta.
Ia vezi, oare ce iti perturba neurotransmisia, ce te impiedica sa culegi fructele din... POMUL VIETII ?
"Fie ca trezirea voastra (noastra), sa nu fie mai lunga decat noaptea !"

Si-am mai turnat si io un mesaj pe pagina 26 a topicului despre... Medicamente antidepresive !
Il vor citi poate 20-30 de persoane, din care poate 99% sunt deocamdata "somnabuli" pe scena vietii.

@ Auzi Mastere,

Uneori imi faci impresia ca treci printr-o ciclotimie usoara dar rapida decat printr-o depresie :-)). Auzi ? Sa dai la bicicleta la 12 noaptea... Dormim din partile Australiei. Eu de cand mi-am schimbat benzodiazepina care ma face sa atipesc ma trezesc o data pe noapte si tre sa trec la calculator ca altfel ma plictisesc.

@ Germoante, frate,

"Si-am mai turnat si io un mesaj pe pagina 26 a topicului despre... Medicamente antidepresive !
Il vor citi poate 20-30 de persoane, din care poate 99% sunt deocamdata "somnabuli" pe scena vietii."

Noroc cu tine bre ca ne mai aduci tu din cand in cand cu picioarele pe Pamant ! :-))

Multumim lui Dumnezeu ca i-a ajutat pe oamenii de stiinta sa inventeze netu asta !

Hai, va salut pe toti si aveti grija de voi.

P.S.: Eu pe pagina 26 nu vad nici un articol pus de tine.

Germont

Stai ca nu am inteles, cum adica am o perceptie eronata a realitatii ?
Ai dreptate 50 %, 50 % n-ai, intrucat toti la un moment dat o sa crapam pana la urma, iar de imbolnavit lupt sa nu se intample.
in al doilea rand tu esti facut ptr viata confortabila fara efort, intrucat nu te intereseaza sa ai si tu fibra pe tine asa ca barbatii, ca atunci cand iesi pe strada sa fi tzeapan, sa atragi numai admiratie de la ceilalti, mananci numa' regim, asa ca ar fi culmea sa ma faci si sport, ai ajunge piele si os.
La noi astia cu sportu' e mai greu putin asa, trebe sa mancam calitate si nutritiv, sa luam proteina ca sa creasca muschiu', aia e.
Iar astia care-si mai fac de cap cu mancatu', trebe sa mai arda si calorii-le nu ? Sau cum ?
Mai bine prefer sa mananc pe saturate ce vreau si sa fac sport dur decat sa stau si sa ma abtin de la mancare gustoasa.

Clara

Ai dreptate, dormim din parti, nu am adormit decat f putin, m-am trezit la 02, 35 si de atunci n-am somn deloc, acum la 04, 26 (dupa ora de vara, observ ca deja s-au dat ceasurile inapoi) scriu.
N-am dat exact la 12 noaptea ci intre 22, 28 si 23, 54, adica 83 minute, iti dai seama ce s-ar intampla cu Germont sa dea el atata la bicla si sa parcurga 48 Km in acest timp, sa-i sara Inima din piept, sa currrrga apa de pe el.
Nu stiu daca e ciclotimie, dar oricum ceva mai binisor m-am simtit de am simtit ca pot da la bicicleta.
Apropo, cum stai cu greutatea ? Ca asta nu te-am mai intrebat, medicamentele nu au facut sa iei in greutate ? Ce inaltime ai si ce greutate ?

Mastere,

Dupa cate stiu eu Germont face si efort si mai nou parca si-a luat si serviciu. Deci treaba cu viata cofortabila cade. Mai degraba o vad valabila in cazul nostru.

Va implor eu, nu va mai luati unul de altul, ca ma doare si pe mine capu. ;-) Fiti baieti cuminti, buni si sufletisti, cum va stiu eu pe amandoi !

Cu asta cu greutatea, da, sa stii ca am cam luat, din cauza medicamentelor, ca de altfel majoritatea persoanelor, dar am mai dat si jos. Nu-mi cere chiar asa detalii ca nu imi face prea mare placere. Intreba-l pe Germont pe privat daca insisti caci cu el ma cunosc. :-)

Mai glumesc si eu, nu m-am luat de el serios, doar am spus ca aici o sa ne intelegem ca oamenii.
Acum nu stiu el daca a glumit, eu nu am nimic cu el.
Ai mai dat jos din Kg renuntand la painea ce de toate zilele, lucru deloc de dorit, vezi ? Eram sigur ca ai luat Kg, de aia ma feresc ca de dracu' de ele.
In primul rand este una sa te ingrasi natural de la mancare si alta de la chimicale.
5 Kg luate curat de la alimentatie, pot fi tot asa de usor date jos cu ceva regim si sport, insa 5 Kg puse pe fond de dereglare metabolism de la medicamente, nu stiu daca le mai dai asa usor in aceleas conditii.
Plus ca te chinui mereu sa compensezi efectul medicamentelor, daca ele te ingrasa mai repede, tu reduci din alimentatie mai mult decat o faceai daca nu luai, e bine ca poti.
Ti-am spus, persoana pe care o stiu si are schizofrenie, are 1, 74 m, e femeie, a ajuns de la 57 Kg la 110 intr-un an de la Rispolept, si cam asa e si acuma chiar daca e pe Abilify, desi mananca la fel ca inainte, s-a nenorocit, are deja profilul lipidic la pamant, Glicemia este buna inca, Insulinemia este insa cam sus.
Cu germont nu am cum sa vb pe prv, intrucat nu functioneaza privatul, s-a mai incercat asta si nu s-a reusit, de aia ai dat si mail-ul lu gabriela parca.
Ar fi fost totusi bine sa spui ce si cum, intrucat este un efect cam ascuns de medici, sau daca pot vb cu Germont si altfel, spune si o sa-l intreb pe el, dar daca-l cunosti, spune-i te rog ca eu nu am nimic cu el, sa nu se mai ia de mine aiurea, asta daca n-a glumit, daca a glumit, nu este problema.

Si inca ceva, o intrebare importanta:
Ai luat in greutate direct sau indirect ? Adica ai mancat mai mult si de aia ai luat, sau ai luat pur si simplu mancand la fel ca inainte ?!

@ The Master

Te ingrasi pentru ca mananci mult.
Mediamentele iti dau o pofta de mancare teribila. Uneori. Cel putin asa era pentru mine la inceput. Unii nu se ingrasa deloc. Ba chiar slabesc.
Nu, nu am ajuns nici pe departe la 110 kg, am 1, 67.
Nici nu stiu cat e normal.
M-am ingrasat cat sa schimb hainele cu o marime, poate chiar doua. De la 56 de kg.

Dar eu a trebuit sa aleg intre a reface un episod psihotc si a ma ingrasa luand medicamentele. Stiam consecintele. It was my choice.

Nu am spus de tine ca ai atat, am spus cat a ajuns persoana aceea, tu ai 1, 67 m, am luat in considerare ca ai avea un 26 ani, greutatea ta ideala este de 57 Kg maxim, deci 56 ala era super.
Pai aia care slabesc nu mananca, le taie pofta de mancare medicamentele, deci tot napsa este.
Oricum ai da-o nu e in regula.
Pai inseamna ca de aia acum 4 luni nu ma puteam abtine de la papau bun, de la Rivotril !!!
De aia mancam zi de zi de nu se putea, aveam slaba foame, insa mai presus de toate, era o agitatie care nu ma lasa daca nu mancam, era nenorocire, dupa ce mancam bine, agitatia se potolea.
Ca dovada ca dupa ce am redus Rivotrilul, usor usor nu mai apare asa ceva, mai apare, dar rar si mai domol.
E una sa-ti fie foame si sa te abtii cand vrei, alta este sa iti fie si sa nu te poti abtine pe fondul acelei agitatii, sau chiar sa nu-ti fie foame, insa sa ai agitatia aia si sa simti ca trebuie sa mananci bine, altfel nu ai stare, nu dormi, nu poti sa-ti vezi de treburi.
Nu asa aveai si tu ?
Eu am avut marele noroc ca am tinut piept cu sala, de nu m-am ingrasat. Trageam disperat apoi 3 ore la sala, nu stiam ce sa mai fac, aveam o pofta patologica.
Se mai intampla ca sa mananc bine acum, ma umflam in stomac, apoi dupa 20 minute-1 ora si ceva, ma lua iar agitatia sa mananc din nou bine desi foame nu prea imi era decat foarte slab.
Vai ce mine, e groaznic. Si repet, era doar 1 mg de Rivotril seara, damite cu alte bazaconii.
Eram terminat de frica din cauza asta, daca nu se oprea mai repede, faceam episod psihotic si asa.
Poate tu nu stii, dar eu stiu, mancatul asta asa era un pericol pentru organism, afara ca te ingrasi, insa distrugi si organele interne, nu au timp sa se odihneasca, de aia aparea si teama aia teribila dupa mese, stiam ca ce fac e pericol, in acelas timp nu ma puteam abtine.
Nu aveam controlul. De aia vreau sa scap si de Rivotril.
Eu am muncit ptr corpul meu din greu, nu doresc sa-mi bat joc de el.

@ The Master

Deocamdata am 32 de ani.

Nu pot sa fac sport pentru ca mi se face rau. Punct. Abia ma tin pe picioare din cauza depresiei, nu din cauza ca "mi s-au terminat muschii" sau ca nu am conditie fizica. Asa se manifesta depresia la mine.

Daca as putea sa fac as face.

Iau medicamente (in cele mai mici doze) pentru ca daca nu iau, la cele mai mici semne de tulburare din exterior, imi navalesc 1.000 de ganduri pe minut in creier, ceea ce o senzatie de iad. Nu se compara cu nimic din ce am indurat pina acum.

Pricepi ?

@ The Master

P.S.: In legatura cu pofta de mancare.
Da, era patologica insotita de o senzatie ca daca nu mananc innebunesc de foame.
Deocamdata nu s-au inventat medicamente perfecte.
Mai e timp.

Cum sa nu pricep mai ? Pricep chiar foarte bine, te inteleg ca-ti e rau cand faci sport, doar am avut si eu asta, cand sunt in Depresie mai accentuata, acelas efort ma sleieste, il percep ca imposibil, tot asa, daca fortez mi-e rau, pare aparent ca nu as putea duce acel efort si ma fortez.
Tocmai de aia am si luptat sa nu ma las, intruct stiu ca organismul meu poate. Evident cat mai se poate, cand nu se mai poate, aia e, nu stiu ce voi face, oricum platesc pentru ambitia mea si anume mi-e naspa dupa efort, Depresia se accentueaza. Asa cum spui si tu nu are nici o legatura cu forta fizica, ni se taie pe fond psihic, cu cat Depresia este mai puternica, cu atat ne e mai rau cand facem un efort.
Mai bine ca mine nu te poate intelege nimeni, intrucat si eu sunt in asta, de fapt am si spus-o datile trecute.
Iar cu medicamentele pricep tot f bine, ai probleme si un mic factor perturbator, iti declanseaza problema ce o ai, oricum pacat ca este asa, dar bine ca e mai bine dacat cum erai alte dati.

Multi inainte pentru cei 32 ani ai tai, te-am socotit la 26, dar tot atat e greutatea 57 Kg. La mine era nu neaparat senzatie de foame cat o agitatie, innebuneam daca nu mancam bun si pana ma spargeam in stomac, ca apoi sa gem de durere de stomac toata noaptea. Era ca si cum ai fi dependent de tutun sau droguri, cam senzatia aia era.
Din pacate pentru mine nu mai era timp, ce faceam ? Imi paradeam organismul ?
Tu te-ai putut abtine, deci totusi pofta aia patologica nu era asa intensa, inchipuie-ti ca nu te poti abtine, ce faci ?
Deja trecuse o luna si eu mancam zi de zi in jur de 4500 Kcalorii (cand un om normal are nevoie de maxim 2000, iar cel ce face sport, un 2400-2500), greutatea urca incet dar sigur.
Pana la un moment dat ma mai abtineam, strangeam din dinti, dupa aia cucu, nu se mai putea efectiv.
Abia cand am redus de la 0, 75 mg la 0, 5, chiar de a doua zi am reusit sa postesc fara prea mari probleme, deci era clar ca de acolo era, nici acum nu sunt suta la suta bine, dar e mult mai acceptabil cu 0, 375 mg, pot posti si 3 zile la rand fara prea mari probleme, desigur mancand doar vegetale si Peste in acest timp.
Am redus Rivotril eu de la mine, pentru ca 3 medici nu au fost in stare sa-si dea seama de unde vine pofta asta patologica, desi le-am spus ce iau si cum, din contra, mi-au prescris antipsihotice ptr asta, niste idioti.
Ca sa nu mai spun ca banui tot pe Rivotril de Depresia asta ciudata, si aici cei 3 au fost fraieri.

@ The Master

Tu oricum iei frate doza pentru sugari. Ce greutate ziceai ca ai tu ?
Si de ce iei rivotril. Parca retinusem ca se intampla ceva cand stateai in fata calculatorului, dar nu mai am acum puterea sa iau mesajele la rand.

Am citi multe despre rivotril, as vrea sa-l inlocuiesc cu alprazolam, dar de moment continui si tratament natural insotit de amidon si celuloza, acum destul timp am avut o cadere psihica, cred ca au trecut 9 luni, dar cu ajutorul celui de sus incerc varianta unui specialist, Dumnezeu sa fie cu el.

Eu iau Rivotril, intrucat tot pe fond psihic (Asta spun eu, ca astia habar nu au avut), am avut senzatii de cadere in gol, mai ales cand ma uitam in monitor sau TV, au aparut brusc prin 2006, imi era si rau din creier, slaba senzatie de incoradre in maxilare, slaba senzatie de voma.
Dovada ca e pe fond psihic, atunci cand ma simteam bine psihic si binedispus, ma simteam mult mai bine si neurologic, senzatia de ameteala cobora simtitor independent de Rivotril.
Mi s-a dat pe post de anticonvulsivant, insa fraierii au uitat sa spuna ca da peste cap si psihicul, intrucat el este si Anxiolitic, chestie care eu nu aveam.
In timp asta s-a mai reparat cu ametelile, insa vreau sa scap de el, intrucat asta ma facea sa mananc ca porcul avand o pofta patologica si nu ma consoleaza cu nimic "asta e, mai e timp", nu vreau sa ma distrug fiind manipulat de o chimicala, mai ales ca pe asta il banui responsabil de Depresia majora ce am avut pana saptamana trecuta Vineri Inclusiv.
Nici acum nu-s eu chiar bine, Depresia tot mocneste in fundal, dar ceva mai bine ca atunci, chiar Joia trecuta, deci cu o zi in urma am redus Rivotril de la 0, 5 la 0, 375 mg/zi sa vad ce si cum, parca usor in seara asta iar incepe sa urce Depresia incet.

Am 33 ani, 1, 70 m si 64 Kg, maxim este 67, inca stau bine la greutate. De aia nu-mi permit sa o stric cu medicamente, am muncit si muncesc la sala ptr acest 64 ca sa-l mentin de 2 ani incoace, iar in acelas timp sa-mi permit sa mananc si ce-mi place la disrectie, eu mananc f multa paine, mi-o fac eu acasa din faina integrala, asa calda buna si cu crema de ciocolata pe ea, aoleeeu dar bun e, sau cu sos, sau Ketchup, sau Dulceata facuta tot de mine.
Azi mi-am facut de cap mancand din astea pe saturate, maine si Marti salate si Peste + antrenament daca va merge.
Pai as mai manca eu asa cu pofta daca as lua medicamente, fara sa ma ingras ? Nu cred.

Daria, toate-s tampite medicamentele astea, si ala e tot o benzodiazepina, adica ca vrei tu sa iei, dar du-te la specialist sa vezi ce spune.

@ The Master

Parerea mea neavizata e ca ti-au gresit din start tratamentul.

Eu tot postez Mastere, dar ori nu citesti ori...

Traducerea pentru filmuletzul de pe Youtube How Anxiety Affect the Body

http://www.youtube.com/watch?v=ToSNC8levLg

Tulburarile de anxietate sunt o afectiune foarte des intalnita a starii de sanatate mintala.
In Statele Unite anxietatea este chiar mai des intalnita decat depresia.
Ca si alte afectiuni psihice, anxietatea are o componenta emotionala si o componenta care afecteaza creierul ca organ (o componenta neurobiologica).
Cercetarile au aratat ca exista un numar de numar de factori ce tin de chimia creierului care contribuie la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.

Asa cum este si cazul depresiei, cercetatorii cred ca un nivel scazut de serotonina poate contribui la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.
Serotonina este un hormon care este creat in diferite parti ale corpului, incluzand creierul si intestinele.


Ea actioneaza ca un va-so-con-stric-tor, adica face ca vasele de sange sa se subtieze. In acest fel ajutand la dirijarea fluxului de sange.


Celalalt rol important al serotoninei este acela al unui neurotransmitator. Neurotransmitatorii transporta mesajele de la creier intre celulele nervoase numite neuroni.
Cand neurotransmitatorii sunt eliberati, ei ajuta sa fie controlata o larga varietate de functii vitale. Incluzand miscarea, bataile inimii, somnul, gandirea, ratiunea sau chiar starea de dispozitie.

Iata cum actioneaza neurotransmitatorii:
Fiecare neuron este compus din axon, dendrite si corpul celular.
Un impuls electric se transmite in axon de-a lungul unui tub subtire care functioneaza ca o antena. Si este trasferat prin neurotransmitatori precum serotonina sau dopamina. Neurotransmitatorii calatoresc apoi prin intermediul unei sinapse sau deschizaturi catre dendritele unui alt neuron. Care receptioneaza neurotransmitatorii si ii absorb in corpul celular. In circumstante normale exista o doza normala de neurotransmitatori transmisi prin intermediul sinapsei sa comunice cu ceilalti neuroni.

Dar la persoanele care sufera de tulburari de anxietate cateva anomalii pot aparea.

Prima este ca neurotransmitatorul serotonina este produs in cantitate insuficienta in organism, pentru a regla starea de spirit sau dispozitia.

A doua anomalie are loc cand serotonina nu se transfera la fel de usor de la un neuron la altul, rezultand o doza mai mica de serotonina in deschizatura sinaptica.

O a treia posibilitate este aceea ca o mai mica cantitate de serotonina in creier afecteaza producerea unor alti neurotransmitatori ca neuroepinefrina. Neuroepinefrina este hormonul de baza care se elibereaza in timpul certurilor, al zborului sau al fugii.Ea controleaza raspunsul organismului la stres.

Expertii in medicina nu au siguranta exacta a modului in care serotonina afecteaza starea de spirit. Dar un numar de studii medicale au aratat ca prin cresterea nivelului de serotonina in creier la persoanele care sufera de depresie sau anxietate, simptomele lor pot fi inlaturate. Exista un numar de medicamente antidepresive si anxiolitice care pot ridica nivelul de serotonina.

Studiile au aratat ca exista doua segmente principale in creier care joaca un rol in tulburarile de anxietate: hipocampusul si amigdalele cerebrale.
Exista doua hipocampusuri, fiecare localizat in loburile temporale. Una dintre functiile lor este aceea de a controla emotiile si gandirea. De asemenea hipocampusul poate influenta modul de bine sau de rau cu care ne simtim vizavi de oameni, locuri sau evenimente.
Utilizand tehnica tomograficiei computerizate, cercetatorii au descoperit ca un numar mediu dintre cei care sufera de anxietate au hipocampusuri mai mici decat oamenii sanatosi.
Celelalte parti ale creierului la cei care sufera de tulburari de anxietate sunt amigdalele cerebrale. Ele sunt niste mici grupari de neuroni, localizate adanc in interiorul fiecaruia dintre cele doua loburi temporale. Amigdalele cerebrale sunt responsabile pentru procesarea semnalelor exterioare si comunica mesaje catre alte parti ale creierului care interpreteaza aceste semnale. Cand apare o amenintare exterioara, amigdalele cerebrale sunt adeseori primele care proceseaza informatia si comunica restului creierului ca o reactie imediata este necesara.
Cercetari recente au aratat ca amigdalele cerebrale la copiii cu tulburari de anxietate sunt mai mici decat ale celor care iau tratament. Expertii nu sunt siguri care este cauza. Ei considera ca atat marimea hipocampusului, cat si a amigdalelor cerebrale, au o oarecare legatura cu anxietatea, depresia si chiar cu ADHD.
Cercetatorii in medicina continua sa caute mai multe date despre posibilele cauze biologice ale anxietatii.
Noi tratamente medicamentoase sunt dezvoltate pentru a face fata acestei boli foarte des intalnite.

P.S.: Anxietatea se poate manifesta ca o presimtire rea, uneori vaga si fara obiect, alteori clar orientata catre ceva. Ea poate fi insotita de simptome fiziologice - crampe la stomac, gura uscata, tahicardie, transpiratii, diaree sau insomnie, greata. Suferinzii de anxietate cronica se simt agitati fara sa stie de ce. Uite: si aici te regasesc, macai de nu mai puteai. Unele persoane au atacuri de panica pe neasteptate. Simptomele - senzatie de sufocare, durere in piept, furnicaturi in maini si picioare, lesin, teroare - pot fi atat de puternice, incat pacientul si cei care il privesc ar putea crede ca trece printr-o criza cardiaca.

* al patrulea rand de jos in sus: "mancai".

Nu au gresit din start tratamentul, au gresit din start abordarea, ei trebuia sa incerce sa-mi reduca incet Rivotrilul, intrucat cam asta era cauza la pofta aia nesimtita de mancare si tot asta 80 % cauza Depresii-lor alea in halul ala.
Deci fi atenta ce faza dura.
Rivotril dadea pofta necontrolata de mancare, Depresie si anxietate suspecta.
Abordarea lor, dupa ce o ora m-au ascultat si le-am spus de Rivotril, mai ales ca am testat si se vad modificari majore cand umblu la doza:
1 - Pentru pofta asta necontrolata de mancare, ia matale un antipsihotic si anume Tiapridal
2- Pentru Depresie, iei un antidepresiv si anume Zoloft sau Wellbutrin.
3- Pentru anxietate, ia tu 2 anxiolitice, Spitomin si Lexotan
Si asta pe minim 1 an de zile.

Abordare corecta:
Intrucat suspectam ca Rivotrilul poate cauza astea dupa cum ne spui, incepem sa umblam la el, incercand sa reducem doza pana ce scapi de el, abia apoi daca te simti rau vom vedea un eventual tratament, pana atunci nu este cazul.

Asa ca...asa stau lucrurile. Niste prosti. Poti sa spui ca au gresit tratamentu daca era cazul de vreunul, altfel nop.

@ The Master

Frate,

Primele mele de anxietate s-au declansat dupa ce am facut tratamentul cu rispolept in spital dupa primul episod psihotic acut. Eu dasta am si intrerupt rispoleptul. Cred sau am crezut ca din cauza lui erau acele stari. Or fi fost de la boala, or fi fost de la el... Habar n-am...

Posibil sa fie si de la el, ca are multe efecte adverse. De la boala nu se stie, poate ti-a fost teama sa nu revina acel episod.
Asa si persoana pe care o cunosc, i s-a facut Rispolept la spital cand a facut primul episod psihotic, eu nu pricep ceva, de Abilify astia n-au auzit ?! Dupa iesirea din spital a avut ceva teama, dar pe fondul cum ca sa nu revina iar in episod.
Semnele ca venea episod psihotic, era ca nu dormea cu 7 zile inainte, nu dormea deloc, nu putea sa adoarma, statea cu ochii inchisi treaza zi de zi in pat si nu facea nimic, apoi BUM.
Ea credea ca nesomnul a bagat-o in episod, nu ca episodul se pregatea sa apara si a taiat somnul.
Poate daca in spital se dadea Abilify in loc de ala, erau mai putine efecte adverse.
Bine ca ai intrerupt Rispoleptul, ca daca nu..acum aveai 100 Kg, intr-un an s-a luat 40 Kg si asa s-a ramas si dupa intreruperea lui facandu-se trecerea pe Abilify.
Si tu la fel ? Inainte de episod n-ai dormit 6-7 nopti ?

@ The Master

Dormeam dar putin din cauza supararilor prin care am trecut, nu fara motiv.
Niciodata 6, 7 nopti la rand.

Aha, deci la tine s-a manifestat diferit sosirea episodului psihotic, inseamna ca nu la toti se manifesta la fel.

@ The Master

Normal.

salutare.eu n am mai intrat ca am fost plecata .mi a fost ok in afara zilei de ieri cand m au napadit lacrimi, ziceai ca plang pt toate relele lumii.dupa amiaza mi a trecut , azi sunt mai ok.pb ca sunt remisii...asa zice a dr ca o r sa mai vina si zile de astea.


am fost la moastele Sf.Dimitrie.asa de bine m am simtit.

maine ma intalnesc cu dr sa vedem planul de bataie.nu mai stiu daca am spus(goluri de memorie)...dar sapt trecuta i am zis ca am 2 sapt de cand sunt ok dar parca am un nod in gat...ea imi zisese ca dacaa 2 sapt sunt ok trecem la scaderea tratamentului.acu a zis ca 2 sapt fara nod in gat(M am cam suparat) dar sa speram ca va fi ok

Clara...esti fff tanara

@ gabriela

Ma bucur ca ai fost la moaste si te-ai simtit bine.

Presupun ca sunt f tanara e un compliment. :-) Multumesc.

Iti doresc si tie multa sanatate si mult curaj sa depasesti cu bine aceste stari de tranzitie pina la urma.

Cu pace,

Clara

@ The Master

Nu, nu am avut nicioadata teama ca or sa-mi revina episoadele. Nici acum nu o am. In general nu cunosc senzatia asta de teama de ceva anume. La mine anxietatea se declansa dupa primul episod in fiecare dimineata, fix dupa ce ma trezeam. Era ca o senzatie de cadere in gol dar fara parasuta (intelegi ce vreau sa spun), un fel de frica din nimic deci fara sa fi avut vreun motiv sau vreo cauza care imi ajungea pina in dinti sau pina in varful degetelor. Cumplita senzatie.
Acum de exemplu declansarea hipomaniei debuteaza cu dureri in tot corpul, amestec de ganduri, imposibilitatea de a mai manca sau de a adormi. Si o tratez imediat. Nu stau asa. Imi revin cu tratament chiar dupa maxim jumatate de ora dupa ce imi iau medicamentele. Dar o fac doar la nevoie.

CLARA normal ca un compliment a fost.spune mi simptomele hipomaniei care sunt???

Ma bucur Gabriela ca te simti mai bine, insa va trebui sa ai 2 saptamani de bine fara acea senzatie de nod in gat, asa cum a spus si doctora, nu trebuie sa te superi, trebuie sa fi bine cat de cat ca sa treaca la reducerea tratamentului.

Clara, da era anxietate, insa motivul era in Subconstient, nu-l constientizai tu, insa era. Exact asa senzatie am avut eu in 2006, de fapt pentru aia am luat Rivotril, simteam ca, cad in gol puternic de tot, o senzatia groaznica, in timpul senzatiei simteam fiori de teama puternica in corp, asa ca o aprindere, incepuse sa-mi tremure mana stanga, nu insa si dreapta, insa a durat putin, au fost doua crize consecutive la 3 minute una de alta si au durat cam 5-10 secunde fiecare, era clar Anxietate, astia au banuit ca-i epilepsie, era pe dracu.
Tu te feresti de hipomanie ? Este o stare placuta stiam eu, de bunadispozitie, de confort fara parti negative, esti mai nepasatoare, sau ma insel ?! Ce descrii tu acolo suna a hipomanie ?
Inseamna ca atunci cand ma simteam binedispus si radeam si ma simteam bine, nu eram in hipomanie, nu corespunde deloc cu ce descrii tu, ma simteam bine, aveam energie, aveam pofta de sport si putere, eram nepasator, vesel, euforic, nu-mi mai trebuia nimic, nu aveam nici un simptom negativ, afara de faptul ca ma simteam putin agitat psihomotor.
Sau descrie-ne tu simptomele ei, asa cum te-a intrebat si Gabriela. Ca-mi vine greu sa cred ca ai vrea sa blochezi o stare ca cea pe care o descriu eu ca am avut-o cand o numeam hipomanie, dar poate am gresit si nu eram in ea.

@ Gabriela si The Master

Probabil ca exista un motiv in subconstient. Dar niciodata nu am stiut care a fost acela.
Sau daca de exemplu, ma gandesc la trecut si gasesc cate o trauma in viata mea care ar putea constitui o cauza a imbolnavirii, tot nu imi foloseste la nimic. Nu fac decat sa retraiesc acea trauma. Ceea ce nu mi se pare firesc. Ma tulbura acest lucru. Nu mai pot schimba nimic din trecut.

V-am mai zis. O doctora de execeptie mi-a spus odata ca cei cu TAB si cu afectiuni psihice in general simt un sentiment de 10 ori mai acut decat o persoana obisnuita. In asta consta si boala.

Uneori hipomania e cum zici tu, Mastere, e o stare de bunadispozitie, de confort, ai multa energie faci o gramada de lucruri, faci conexiunile foarte repede in contradictie cu depresia in care aproape ca e imposibil si sa mai gandesti. Si ai si o usoara agitatie psihomotorie.

Dar eu de exemplu acum ma confrunt cu stari de durere, de un fel de paralizie care incepe de la picioare (mi se inclesteaza pur si simplu) si daca nu iau cate 10 picaturi de haldol si 250 mg de depakine, se extind imediat si imi paralizeaza aproape tot corpul de un fel de durere, presiune. In plus, in afara de asta nu ma mai pot concentra sa fac alte lucruri, pentru ca mintea mea este ocupata in permanenta cu alte ganduri care nu ma lasa. Dupa ce iau dozele acestea de haldol si depakine (iar in caz de anxietate iau si cate un calmepam) imi trec si durerea si gandurile parazitare, le-as putea numi. Si dureaza numai cateva minute 10-15 sa zicem pina cand medicamentele incep sa isi faca efectul. Totul este sa am rabdare sa trec peste starile de rau si sa imi aduc aminte ca trebuie sa iau medicamentele. Uneori nici de asta nu imi aduc aminte.

The Master,

Ceea ce descrii tu se poate numi intr-un fel hipomanie. Teoretic asa s-ar manifesta hipomania. Pe mine doctorita daca ma vede asa cum zici tu imi da imediat medicamente pentru ea, adica imi mareste dozele. Ma rog, totul e sa iti pastrezi echilibrul si in starile acestea si sa ai discernamant in tot ceea ce faci. Se poate trai si cu hipomanie bine mersi fara medicamente atat timp cat respecti aceasta conditie. Daca starea se inrautateste si iti pierzi autocontrolul, atunci deja ai intrat in manie. Din care nu mai iesi decat cu tratament. Tu nu esti neaparat constient de lucrul asta dar daca cei din jur te atentioneaza de mai multe ori sa mergi la doctor, ar trebui sa ii asculti, ca stiu ei ce zic, mai ales daca sunt mai multe persoane care afirma asa ceva. Si aici nu m-am referit la voi ci la cei care deja nu mai constientizeaza starea in care se afla, de intra apoi in timp destul de scurt in episod psihotic. Deci hipomania s-a manifestat cum zici tu si la mine in unele perioade, dar in altele, cum e cea de acum, cu durere, etc. Am facut eu niste eforturi peste puterile mele in ultima vreme si probabil aceasta a fost cauza. Pe viitor trebuie sa stiu foarte bine cand trebuie sa spun stop si cand nu. Cam asta.

Cu pace,

Clara

Da, deci retraiesti trauma daca iti aduci aminte, e naspa, eu daca imi aduc aminte de asa ceva, uneori chiar ma gandesc zambind ca a trecut si ca nu se mai repeta.

Naspa starea ce o ai acum, e bine ca trece cu medicamente si ca scapi la timp, insa nu stiu daca asta se poate numi hipomanie, dupa mine hipomania caracterizeaza o stare de bine, nu de rau, iar poate mai mult ca sigur de la acel efort ai asa ceva, vorba ta, trebuie sa-ti cunosti limitele si sa nu le mai depasesti.

Nu am avut manie, doamne fereste, sunt constient de starea in care ma aflu, de aia si consider ca nu e o stare naturala. Niciodata nu a evoluat in sus, cel mult a ramas la fel 1-2 zile, apoi am recoborat in Depresie.
Acum nu stiu care mai e diferenta, cand este starea reala si normala, cand sunt in hipomanie.
Adica cum imi dau seama "acum e hipomanie", sau "acum ma simt bine, dar e starea echilibrata, normala, un bine real" ?!
Poate ca mi-am dat seama ca e hipomanie din cauza ca am acea agitatie psihomotorie fie ca era mai slaba sau mai puternica, agitatie care nu prea aparea cand eram bine pe bune si stabil in timp.
Simteam asa ca-s repezit, zapacit la cap cand am agitatie psihomotorie.
Si alt semn ca ar fi hipomanie, este ca nu e stabila starea, de exemplu chiar astazi, m-am dus la sala, eram in verva, reaparuse motivatia de a-mi mentine muschii si silueta, a mers sala ca lumea, chiar simteam ca pot sa fac mai mult, am si facut, motivatia reaparuta imi dadea putere, evident ca aveam relativa agitatie psihomotorie chiar daca nu era prea puternica, am venit acasa, iar dupa ora 18, 00 simt ca m-am pleostit putin, incepe sa se dilueze starea aia, sunt mai tacut, incep sa intru in slaba Depresie, nu ma simt ca azi a pranz.
M-am saturat de ciclurile astea, ce naiba, nu se stabilizeaza odata.
Sa raman pe hipomanie mereu macar, nu sa cobor mereu in Depresie fie ea mai slaba sau mai puternica.
Perioadele de Depresie sunt mai mari ca cele de Hipomanie.
Insa ma mir de viteza de modificare a starilor, uneori am azi hipomanie si ma simt bine, maine intru in Depresie, alteori azi pana la or 14 am hipomanie, dupa ora 15 incepe usor Depresia, e culmea.
Dar sa vezi in luna Mai cand a inceput toata treaba cum era, variau starile de la o ora la alta, ba imi era teama, ba deveneam nepasator, alterna anxietatea cu nepasarea. Deci nu Depresie cu Hipomanie.
Nu stiu cum se numeste cand din Anxietate devii nepasator si nu mai ai teama, apoi poc, iar intri in Anxietate, apoi iar iesi, tot tulburare bipolara e ?
Oricum ma enerveaza Depresia asta, in hipomanie totul este bine, faci orice, merge totul, ai chef de tot, cum intru in Depresie, parca mi se taie tot.
Si ce mai rau este ca de fiecare data am speranta ca raman in starea aia buna, cum imi fac ceva sperante, cum zdrang, chiar si dupa 2-3 zile, si tot cobor in Depresie iara de nu mai imi vine nici sa fac sport, nu mai am nici putere, etc.
E strigator la cer.
Ce nu pricep, de unde hipomania ! De ce ma scoate din Depresie.