Grup de suport pentru TOC-CAP 15

va salut cu respect
eu o duc mai bine si cu obsesiile si cu compulsiile, adica sau mai diminuat, simplificat au mai scazut
Am gasit o carte buna probabil, ii zice PUTEREA PREZENTULUI de Eckart Tolle, este cum sa scapam de ginduri cred ca este buna pentru aici, nu prea stiu ce sa zic, mie imi place
mai este pe youtube Eckart Tolle - renuntarea la gind-este titrat, este un documentar frumos si interesant
la revedere

Catherine, de exemplu eu sunt o persoana care poate dezgropa tot fara sa-mi faca rau, din contra, ma simt naspa daca ma ascund de mine sau daca nu spun ce simt si cum, pot pune pe masa tot, mai ales ca si sunt constient de cam tot ce s-a intamplat, asa ca la persoane ca mine ar fi mers probabil pshoterapia direct fara medicatie care sa ma pregateasca sa pot vorbi.
Chiar, observ ca multi se feresc sa spuna ce simt, poate ca ar fi o idee sa se faca schimb de experienta ca sa invatam unul de la altul, vorbim de orice, dar nu spunem ce simtim, ce ganduri avem, ce trairi avem, de ex sa fi putut spune si tu ce si cum simti, de ce ai avut starile alea si asa mai departe.
Vorba ta, un AD nu rezolva problema te-o pregati sa poti spune la psiholog ce trebuie, dar la cei ce nu au nevoie de aceasta pregatire, de ce sa ia asa ceva daca pot merge direct pe mana unui bun terapeut sau sa-si faca singuri terapia daca ii duce capul ?! Nu prea se discuta asta pe aici din pacate.
Recaderile sunt normale atat timp cat dintii de fierastrau arata cum trebuie, adica fiecare racadere sa fie mai mica de fiecare data.

Termina, faza cu diplomatul era doar un exemplu si anume daca Depresie e puternica, poti avea tot si sa nu simti nici o emotie, aici e prost, de fapt abia atunci poti spune ca nu exista cauza-efect, cand ai mediul bun si te bucurai de o viata linistita si indestulata, dar apoi nu te mai bucura nimic desi ai.
Pana atunci discutabil totul. De fapt cam asa se verifica cum sta treaba, daca e endogen sau daca are loc relatie cauza-efect, Daca e cauza-efect se poaet umbla la cauze inainte de a lua medicatie, daca e endogen e naspa rau, atunci chiar trebuie musai tratament ca tocmai sa te bucuri de mediul bun pe care-l vezi prost din cauza problemei.

Ion, puterea sta in general in noi.

The Master, te am inteles foarte bine, si totusi ceva sume de bani ridica moralul, nu stiu cat il poate tine ridicat.banuiesc pana intervine plictiseala

Helau gashka, am fost si am stat de vba cu doctorul meu psihiatru, cel care mi-a dat initial tratamentul, care este profesor in psihiatrie si avem o relatie speciala si mi-a facut ffff bine. Sunt pe val. Ceea ce va doresc si voua. O zi buna, fara exceptie si indiferent de vremea de afara.

Buna tuturor!!! pregatiti pentru weekend?:)
Vreau sa incep prin a-l intreba pe Dl doctor Valentin Matei ceva ce ma framanta de mult timp. Stiu ca nu se cunoaste exact ce duce la aparitia acestei tulburari si ca sunt speculate multe cauze printre care si loviturile la cap. Eu una am suferit destule lovituri la cap dar nu stiu daca acestea pot fi legate cumva de aceasta afectiune.
Totusi, altceva ma framanta. Ceva ce nu i-am mentionat medicului la care am fost, si care inca imi ridica multe semne de intrebare.

Cu mai putin de 2 zile de cand au aparut toate acele ganduri persistente am trait o experienta destul de ciudata si ingrijoratoare. Era intr-o zi dupa-masa, vara trecuta, cand ma uitam la un film la tv. Deodata am observat anumite lumini albe pe ecranul televizorului...m-am frecat la ochi crezand ca sunt poate obosita. Dupa cateva minute de la aparitia acelor lumini, am inceput sa am dificultati in a citi subtitrarea filmului. Anumite litere erau in ceata si nu reuseam sa citesc tot cuvantul. La scurt timp, am observat ca aproape nu mai intelegeam ce scrie, desi vedeam literele in ansamblu...subtitrarea trecea inainte sa apuc sa citesc primele cuvinte din rand...ma simteam ca si cum as fi fost.analfabeta.

M-am speriat groaznic...am mutat canalele la tv, in speranta ca este de vina doar postul respectiv. Peste tot era la fel, nu mai puteam deslusi scrisul. Atunci mi-a incoltit in minte ideea ca ar putea fi vorba de un atac cerebral. Ma speriasem foarte tare...am inceput sa incerc sa citesc tot ce imi cadea in mana, de la reviste la etichete.si cu greu descifram ce scrie. Apoi capul a inceput sa ma doara, eram putin ametita si aveam o stare generala de rau. M-am pus in pat si am inchis ochii pentru cateva minute sa ma calmez...iar apoi am inceput sa-mi revin...am incercat sa citesc ceva si reuseam, cu toate ca la inceput vedeam oarecum in ceata cu un ochi...

Toata aceasta experienta a durat cam 20-30 de minute dupa care m-am simtit din nou normal si de atunci nu a mai aparut. De aceea nu am fost nici la un doctor si nici nu i-am spus medicului psihiatru despre asta. Dar cum v-am zis, la nici 2 zile au inceput gandurile, depresia, anxietatea.intrebarea mea acum este daca ce v-am povestit ca mi s-a intamplat poate avea vreo legatura in aparitia TOC? Si daca considerati ca ar trebui totusi sa ma adresez unui medic cu toate ca trecut cu mult peste jumatate de an de atunci si nu s-a mai repetat. Va multumesc mult!

O zi buna tuturor si un sfarsit de saptamana asa cum vi-l doriti!

Offff Bittersweet, chiar ca destul de terifianta experienta. Sper sa vina dl doctor cu o indrumare.

Eu ma pregatesc sa merg acasa de la munca si imi dau ghes maricica si cu gigeii ei, duca-s-ar pe pustii. Am avut o dimineata extraordinara asa ca ii scuz. :)

Va urez tuturor fara exceptie (adica si mie :) ) un weekend insorit, in special pe dinauntru.

Termina

Pai da, banii pot ridica moralul si plictiseala nu apare cu una cu doua, nu uita ca nu e rau sa fi rasfatat, sunt atatea lucruri de schimbat si de trait de nu-ti inchipui, insa in cazuri foarte grave NU ridica nimica, adica abia atunci poti spune ca ai fi praf, pana atunci sunt sanse de revenire.

Catherine ma bucur ca esti in zile bune, si eu de ieri ma simt mai binisor.

Bitter

Problema psihica a aparut in urma sperieturii ce ai avut-o cu experienta asta, asta e clar, te-a dat peste cap.
TOC apare pe fond Anxios, deci iar este clar de ce apar ganduri-le.
Insa problematic este experienta prin care ai trecut, zici ca ai avut multe lovituri la cap, deci poate fi ceva neurologic, ti-as recomanda sa faci un RMN si o encefalograma cu Mapping, ultima se face la spitalul Colentina daca esti in Bucuresti.
Asa la RMN afli daca cumva ai probleme neurologice adica leziuni cerebrale, iar ultima iti arata daca anumite zone din creier nu functioneaza bine din punct de vedere electric, pot fi hiperactive sau hipoactive, cu alte cuvinte vezi daca nu cumva ai ceva in legatura cu epilepsia.
Oricum in prima faza du-te la un neurolog si spune-i ce ai patit, dar si ca ai avut multe lovituri la cap (chiar daca nu au fost puternice, nu e de nebagat in seama uneori), iar el poate o sa-ti recomande un RMN, chiar daca e mai scump decat Tomografia, merita, pentru ca e mai precis si nu te iradiaza deloc.

Insa te intreb, de ce n-ai spus la psihiatru ce ai patit ? Ca asa de unde sa-si dea seama omul de unde.
Asa ca vezi ce faci, chiar daca nu s-a mai repetat, se poate repeta oricand sau nu, deci nu te juca.
Daca ai mare noroc si te linistesti, s-ar putea ca dereglearea psihica sa se duca si incet sa-ti revii, dar asta inseamna sa fi convinsa ca nu se mai repeta faza aia.
Dar mai poate fi si pe fond psihic, chiar si ce ai patit sa fie de acolo, stres mult, griji care s-au adunat si a dat asta.

Master, iti multumesc pentru sfaturi. Ma gandesc si eu sa consult un medic neurolog, asa pentru linistea mea, stiu ca nu ar trebui sa mai astept pana la urmatoarea experienta de acest gen, dar pe deoparte aman sa merg pentru ca nu am mai avut astfel de probleme.

Iar psihiatrului nu i-am zis despre asta pentru ca atunci am legat aparitia TOC-ului cu alte 2 evenimente tulburatoare care s-au petrecut tot in acea perioada, asa ca acel incident aproape ca il uitasem...eram prea afundata in gandurile acelea si nu stiam de ce sa le leg mai repede. Iar medicul a gasit o explicatie cu care nu prea am fost de accord.Spunea ca trec printr-o criza existentiala, tocmai terminasem facultatea si nu stiam pe ce drum sa o apuc. Asa mi-a spus ea, dar eu nu am fost de accord, nu simteam ca asta era cauza, nu asta ma speria...Eu aveam in minte 2 evenimente recente care ma bulversasera si si eram convinsa ca ele sunt responsabile pentru aparitia bolii.

Asa ca eu cu parerea mea, medicul cu parerea lui, chiar nu ma mai gandisem la acea experienta care se intamplase cu o luna inainte. Dupa un timp m-am gandit daca ar putea avea legatura, dar deja incepusem sa ma simt mai bine dupa tratament asa ca nu am mai dat importanta.doar ca nu pot sa nu ma gandesc, ce s-a intamplat atunci? nu e ceva ce patesti in fiecare zi...Raspunsul mi-l poate da doar un medic neurolog cum ai spus si tu, ramane doar sa ma simt pregatita sa merg sa consult unul. Deocamdata am o perioada de liniste si nu vreau sa imi rascolesc psihicul...astept doar sa vad ce urmeaza.

Eu... nitel sub val, poate sunt obosita, imi mentin speranta pentru un weekend bun. Noapte buna tuturor.

Daca tu nu simteai ca aia e cauza cu criza existentiala, s-ar putea sa nu fi fost desi nu stii precis care din evenimente a declansat boala psihica, nu trebuie musai sa simti ca aia e cauza, dar sa fie tocmai aia, pana la urma pe psihiatra nici NU o intereseaza cum a aparut, ci o intereseaza sa-ti dea tratament ca sa te simti mai bine, ca pana la urma asta conteaza.
Insa...sincer sa fiu si eu am stat pe ganduri azi pana acuma la ora 23, 00 dupa ce am citit ce ai patit !
Nu de alta dar asa am patit eu in 2006 in Iulie, stateam la TV si deodata am simtit o senzatie de prabusire, m-am sculat repede in picioare, tremura fin mana stanga, in timpul senzatiei aleia simteam si fior puternic de teama, apoi ma plimbam prin casa speriat sa nu se mai repete, apoi s-a repetat dupa 3 minute, de fapt de aia am si inceput sa iau Rivotril, in urma acelui eveniment.
Ma speriasem ca si tine sa nu cumva sa fi paralizat, pe naiba, era atac de panica cred ca, fondul Anxios mocnea si a facut BUM atunci, dar nu-s sigur totusi.
Am fost, mi-am facut RMN si tot, nimic leziune cerebrala.
La encefalograma m-au gasit cu lobii Temporali excitati, s-ar fi presupus ca de acolo ma simteam asa, o nebunie, nimeni nu stia mare lucru in final.
Dar tu stii ca real eu nici acuma nu stiu ce a fost aia cu adevarat ? Si la mine se poate repeta oricand.
Mai ales ca de atunci cand ma uit in TV ma simt mai naspa, deci TV si monitorul cam accelereaza treaba.
Diferenta intre noi este ca tu inca nu ai fost pe la medici, eu da.
Insa eu mizez pe fundal Anxios, teama din fundal a dat criza aia, tot teama facea sa am ameteli, neliniste, rau din creier, ca dovada ca atunci cand teama cam dispare, ma simt okey cu toate !

Buna ziua, acu ca a iesit soarele ma simt nitel mai bine dar dimineata m-am trezit f anxioasa de pe la 5 jumate (na, obiceiurile nu se strica in weekend) si pana acum (15) am tot facut una si alta. Am terminat treaba deci cica relaxare, sper sa pot... ufff. Ce faza, unii ar face orice pt momente libere in care sa se odihneasca si mie mi-e frica de ele ce faza!

Buna seara.Ieri fost o zi ok dar azi am avut ceva ganduri de vinovatie si multe analize si toate astea mi-au lasat o urma de tristete.Sper sa treaca si sa depasesc momentu cu bine.In rest ce sa zic la noi nu a ajuns inca primavara cu toate ca o astept cu nerabdare.Ma simt putin obosita si apatica dar incerc sa dau vina pe astenia de primavara.Nici cu somnu nu stau prea bine cu toate ca de doua saptamani iau capsule cu valeriana si MagneB6.Va doresc tuturor multa sanatate si putere sa treceti peste toate problemele.

PUP PE TOTI,
Am citit postarile voastre si observ din pacate ca situatia e asa cum e la mine cam tot la fel nici rau nici bine f. greu de exprimat in cuvinte. Miine fac 6 saptaminin de cind am ridicat doza la 40mg/zi si inca tot e... e indragostita de mine ca ;;marca de scrisoare vb cintecului"" prin prejur cei drept\ MULTE DINTRE STARILE COLATERALE AU MAI DISPARUT CUM AR FI DEPRESIA si parerea de rau si interesul de a lua initiativa in viata de zi cu zi Gindurile i-mi mai dau tircoale din senin si asta ma cam da inapoi.. dar, dar, da,. sa speram ca voi fi din nou TOC -FREE
Olandezul
PS Ce crede-ti dr.Matei sunt pe drumul cel bun dupa postarea aceasta ???

De 3 zile Anxietatea s-a mai potolit si a ramas cam asa pe minim, am dormit bine noaptea, insa sunt asa ciudat deci demotivat total, nepasator, asta ce naiba mai e ?
Deci nu ma mai bucura nici rezultate-le de la sala, nici mai nimic, casc, imi e cam somn, imi vine sa lenevesc asa aiurea, nici la activitatile distractive nu simt cine stie ce ca m-ar bucura.
Optimismul este blocat, ce-i drept real chiar nu exista ceva care sa ma bucure si nici speranta de asta, optimismul care era de-mi tinea tonusul sus, era alimentat de fantasmare, fantasmare care acuma este blocata (Dr Matei stie ce inseamna fantasmare, adica mecanismul viselor, sperantelor bazate aiurea pe baloane de sapun).
Asa ca nu stiu ce sa spun, nu ajuta la nimic starea asta, intrucat ma incurajeaza sa nu mai fac nimic, fara motivatie nu am putere de facut anume lucru, iar opunerea costa in sensul ca dupa aia apare Depresie.
Dr Matei, ati mai intalnit asa ceva ? Pana la urma care este normalul, cand vad realitatea asa cum este si ce am eu in cap erau gargauni si nu avea cum sa se intample, sau cand visaam asa aiurea si totul era sustinut de fantasmare, fantasmare care banui ca ea insasi era ruda cu psihoza hipomaniacala ? Adica imi imaginam eu scenarii in care s-ar fi intamplat ce doream eu, speram asa desart sa se intample lucruri care ma bucurau.
Ca daca starea de acum este cea reala, sa zic ca macar asta e, daca tonusul bun si optimismul sustinut doar de fantasmare era normalul, macar sa stiu.

S.O.S.
mi i gandul numai la mancare
voi cum ati infruntat bulimia?Va rog, niste tehnici.daca nu mi ar fi foame, m ar durea capul sau orice altceva.tot timpul simt un ghimpe pregatit sa intepe.De ce?????
Eu va doresc sanatate multa, dar oricum nu depinde de mine, cred ca stiti!!!!

Normal ca nu depinde de tine, si eu sunt in aceias situatie, am un somn aiurea ce suna a fi pe un fond depresiv sau anxios, desi nu mi-e foame, mi-as dori sa mananc ceva bun pentru ca nu e in regula cu mine, nu am bunadispozitie sus ca sa nu mai doresc asta.
Iti e gandul la mancare ca probabil organismul nu mai suporta disconfortul si incearca sa compenseze cumva cu ceva placut, asa ca-ti da pofta de mancare buna.
Nu poti face altceva decat sa mananci daca iti vine ! Insa daca poti, fa macar o zi pauza in sensul ca mananca foarte usor in ziua aia ca sa nu pui pe tine, altfel...ori rezolvi problema care iti da starea de disconfort psihic si care da aceasta tendinta de a manca, ori mananci, pe mine m-a scos de multe ori de la necaz o masa buna, pana la urma nu vad nimic rau in asta atat timp cat nu e zilnic si nu se depune.
Mi se pare normal ca organismul sa se apere cumva de disconfortul psihic, nu e de mirare. Asta daca la tine de acolo e, ca daca e de la tratament, este cu totul altceva.

Seara buna gashca!

Termina, fa-ti un bol mare cu salata verde, castravete, ceapa verde, ridichi si de cate ori ti-e foame te repezi in bolul ala. Avantaje: are vitamine si putine calorii, banuiesc ca vrei sa renunti la cateva kg.
Dezavantaje, iti ia timp sa speli toata adunatura-la mine asta e durerea, dar imi place de mor rezultatul final:))

Evita junk-food-urile sau macar dulciurile.

Eu una sunt gurmanda rau si de obicei ma apuca pofte d'astea periculoase in cele mai nepotrivite momente. E drept ca am urmat n diete, toate au functionat pentru un nr de kg apoi am stagnat.

Olandezule, ma bucur ca ai revenit chiar ma gandeam pe unde "umbli":))

Cata, te pup.

Mari, Vivi, Bitteersweet, Armina Carmynna voi pe unde umblati?
Baietii, haideti la un raport mic.
Dl dr va salut!
Va doresc o saptamana frumoasa si linistita!

Prozac

Metoda cu salate e buna, insa banuiesc ca nu e o foame pe bune si ca daca mananca salata s-ar putea sa simta mai departe nevoia de a manca pentru ca de fapt se cere exact ce nu trebuie adica dulciuri sau altceva de genul.
Cel putin la mine asa este, nu merge cu salate, am mancat odata un castron cu 1, 5 Kg salata in care erau cam 200 g peste si 400 g piept pui fript, pot spune ca dupa 1 ora iar a urcat agitatia si deci cererea de mancare buna.
Dar daca are foame curata, poate fi potolita cu multe legume, insa ma cam indoiesc, cred ca are pofta pe fond Anxios sau chiar foamea sa fie pe fond Anxios.

Auzi, foame curata, de unde?am pofta numai de carbohidrati.gogosi, clatite, multa paine, cartofi si carne grasa.
Multumesc The Master, multumesc Prozac.Am mai incercat eu cu salata dar am hiperaciditate si tre s o mananc cu multa paine.Atat de bine a fost in ianuarie si februarie cand mancam de toate si detineam controlul asupra cantitatilor fara efort.Nu am slabit in aceasta perioada dar eram pregatita s o fac, simteam cum se pregateste grasimea sa plece cand dintr o data apare pofta mare de dulciuri, pofta de care n am mai scapat nici acum dupa o luna si ceva.
Am sa mai incerc cu lapte praf, cand apare foamea, de fapt acum e tot timpul sa i dau cate o lingura, si multa vointa si rabdare, si calm, si, si.
Vreau sa incep o viata noua, chiar de maine, viata in care cumpatarea sa fie in toate.
De m ar ajuta si Dumnezeu ca n am pretentii mari in cerinte
Va doresc o saptamana in care sa bifati numai realizari,

Termina

Prozac ai uitat s o mentionezi si pe Donna, chiar mi i dor de toti

Neata, eu sunt mai bine, privind retrospectiv pana la urma nici weekend-ul nu a fost asa rau cum ma temeam. Si chiar am dormit noaptea ca busteanul. Uraaa!

Termina incearca cu mere. Chiar daca tu ai pofta de gogosi. E o lupta na...

O saptamana buna buna tuturor!

buna dragi mei, uite eu sunt asa si asa, mi-am mai revenit nitel, nu cum eram dar tot e ceva, ce sa va mai zic sper sa fie mai bine pt toti, am fost la psiho sapt.trecuta si mi-a zis sa nu mai citesc carti de psihologie ca nu-mi fac bine mai ales ultima tehnici de terapie cognitiv comportamentala de irina holdevici, in schimb a zis ca de acum vom face expunerea in cabinetul ei pana ma obisnuiesc cu chestia asta apoi asa incet cu cele mai mici ganduri anxioase pana la cele mai mari, chiar a zis sa fac si o lista, am emotii pt ora viitoare cand voi merge, ma gandesc ca o sa fie ok, cel putin asa sper, dragi mei va doresc o primavara frumoasa plina de fluturi colorati, gaze, flori si soare, a si fara toc, asta e cel mai important, si pt d-l dc la fel, pt care am si o intrebare, este o pb daca nu iau prozacul dimineata ci cateodata il mai iau si dupa masa, cand uit sau ceva?!, ganditiva numai la ce oameni puternici suntem noi iar asta spune tot, va pup pa pa o saptamana faina

Vivi, subscriu la ce ti-a spus doctora. Trebuie sa incepem sa ne cunoastem bine reactiile si sa avem grija ce si cand citim. Iti doresc multa sanatate si tarie. Ca tuturor de altfel.

Daca nu va este cu suparare, daca sunteti in tara, dati un sms la 874 - veti dona astfel 2 euro pentru reamenajarea sectiei pediatrie din spitalul Fundeni Bucuresti. Garantez pentru veridicitatea acestei campanii.

Buna ziua stimata gasca, va salut pe toti de aici de pe meleagurile Deltei.Eu sunt bine si va doresc si voua sa fiti la fel.Citesc cu drag postarile voastre si la fel ca Vivi ma gandesc si ma minunez de cat de puternici suntem si asta trebuie sa ne dea asa o nota de optimism.Va salut pe toti si va imbratisez iar acum va las ca trebuie sa merg sa-mi felicit mama care azi implineste 67 de ani. Va pupa cu drag Danelia

Sa iti traiasca mama Danelia, sa fie sanatoasa. Si tie, tine-o tot asa!

Ziua buna tuturor! sa aveti o saptamana frumoasa!
Venind vorba de mancare, ca tot a-ti deschis subiectul...si eu sunt o gurmanda. Dar cum s-a instalat prima oara TOC-ul si depresia, mi-a disparut pofta de mancare complet...si chiar si atunci cand mancam, ma consumam atat de tare apoi incat nu se punea nimic. Asa ca intr-o luna si ceva slabisem vreo 10 kg..ajunsesem de la 63 la 53.


Cum am inceput tratamentul si am simtit o oarecare ameliorare, mi-a revenit si pofta de mancare, dar incercam sa mananc ponderat sa nu pun din nou kg pierdute. Si am reusit asa o vreme...m-am mentinut la 55kg, dar pe masura ce continuam tratamentul si ma simteam mai bine, cu atat mi-a crescut pofta de mancare. Si uite ca acum am ajuns pe la 59kg.
Intr-un fel zic ca e bine, pentru ca e un semn ca sunt cat de cat ok psihic, dar stiu ca e nevoie doar de o criza de cateva zile sa dau jos 2-3 kg...si asta nu stiu daca imi doresc...

OK, am postat si vaz ca nu apare. Repet.

Bittersweet, si eu am aceeasi reactie la boala prin care trecem. Sotul meu face misto de mine cu o gluma "buna" - ca sa imi iau o garderoba de bine si una de rau. Ce sa zic, ma tavalesc de ras... ;)

Acu am scazut de la 60 si ceva la 50 si ceva, nu stiu, nu m-am cantarit, prefer o grija in minus. E adevarat ca nici nu imi place mancarea de post si atunci prefer sa nu mananc. Va veni Pastele cand sigur o sa fiu si eu mai stabilizata si atunci sa vezi... se pun la loc. :)