nu pot sa trec peste "fostul ei prieten"
sunt cu cineva de 5 luni, o persoana extraordinara, cum nici nu credeam ca o sa gasesc. inaintea mea a mai fost cu cineva 1 an jumate, si tot am impresia ca este inca "prietena lui" si ca pe mine ma tine asa pe post de florile marului. desi mi-a spus de "n" ori ca ce a trait cu mine in astea 5 luni nu a trait ea atatea momente frumoase toata viata, nu e zii sa nu imi spuna ca nici nu visa sa aiba un asa iubit ca mine, ca am atata grija de ea, ca ma port asa de frumos cu ea si ca ei nu ii mai trebuie alt baiat in afara de mine, ca ea cu mine vrea sa se marite.lucruri spuse de ea, simtite de mine...dar nu stiu de ce ma obsedeaza gandul asta...probabil ca e si un fel de "gelozie" sau o imaturitate specifica varstei mele, eu am 20 de ani, ea 24. ma tot obsedeaza gandul asta.dar nu stiu de ce.ce sa fac, la ce sa apelez, ca daca m-as despartii de ea acum pe motivul asta, as regreta cred ca 10 ani de aici in colo, dar gandul asta ma termina.!
3 comentarii
Gelozia este cauzata de o incredere in sine diminuata, din senzatia ca persoana respectiva (gelosul) nu are ceea ce este necesar pentru a-si mentine partenerul de cuplu interesat. Ai facut un prim pas bun: ai recunoscut ca ai o problema. Urmatorul pas ar fi sa iti dai seama ce iti genereaza aceste incredere in sine si ce poti face ca sa o recastigi. Mai poti incerca sa vorbesti cu prietena ta si sa-i spui de problema pe care o ai. Este posibil sa fi avut niste experiente in trecut, experiente de pe urma carora ai invatat ca nu poti avea incredere in oameni in genera, sau in parterea de cuplu in special. Poate ca nu exista o buna comunicare intre tine si ea, si atunci va fi necesar sa comunicati mai bine. Ar fi multe de spus dar acestea sunt doar speculatii pentru ca nu stiu mai nimic despre tine. Sfatul meu este sa cauti un specialist cu ajutorul caruia poti descoperi natura geloziei tale, care sunt factorii care o mentin, si ce poti face pentru a rezolva acesta problema.
ba da...din contra comunicam foarte bine...de la inceputul relatiei am comunicat foarte bine...amandoi suntem multumiti de relatie...sincer vorbind m-am inteles cu ea cum nu m-am inteles cu nimeni...dar eu tot am impresia asta legat de ce mi-a spus ea. spre exemplu am intrebat-o ('daca tu ai tras de relatie, de ce ai stat atat cu el 1an si 5 luni", dar ea zice ": "am tinut mult la el", "ma vedeam sotia lui", etc etc). Nu stiu ce sa zic, relatia merge ca unsa, de cand suntem o cearta nu am avut, dar eu tot am impresia asta ca "inca apartine lui", eu am impresia ca eu sunt ceea ce si-a dorit ea sa aiba in prima relatie si nu a avut ca mereu imi zice ("nu credeam nici in visele mele ca o sa am un iubit ca tine, care sa aiba atata grija de mine, sa ma protejeze atat"). Sincer de asta as vrea sa pun punct relatiei, ca nu prea pot sa trec peste gandul asta!
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 6Este nevoie de terapie de cuplu și când logodnicii se mută împreună?
- 2Logodnica mea mi-a spus că și-a scos uterul pentru a nu mai face copii. Este posibil?
- 1Casatorie toxica
- 0Cum ar trebui să arate un contract pentru prestarea servicilor psihologice?
- 1M-am indragostit de o colega de munca
- 5Abuz psihologic în cuplu
- 2Să lupt sau să renunț?
- 1Certuri si lipsa de empatie
- 1Probleme in relație de 4 ani
- 1Copilul lui din alta relatie