histerectomie totala cu anexectomie bilaterala

@griguta sanatate multa.aceia nu ti-au fost prieteni.eu nu am crezut ca o sa fie cineva alaturi de mine si m-am inselat.
@violeta te mai asteptam cu vesti.

Ama, o apreciam pe Rrasarit de Soare pentru ca ea a continuat sa ajute si sa fie alturi de acei asa zisi prieteni care la suferinta i-au intors spatele intr-un mod atat de urat incat nici nu vreau sa mai aud (acele cuvinte urate spuse). Am regretat ca a trebuit sa trec printr-o suferinta ca sa vad care-mi sunt adevaratii prieteni. Dar asta este viata sa fim sanatoase si sa ne bucuram de ceea ce avem acum langa noi.

VIOLETA i-mi pare rau ca atrebuit si tu sa treci prin acest capitol al vietii care nu este deloc placut dar trebuie sa ne facem curaj si sa trecem prin toate ce ne ofera viata ca asa este ea.cu bune cu rele.din cite ai scris tu acolo cu exactitate nici eu nu pot spune tot medicul stie mai bine dar sa stii ca numai dupa ce te vei opera si se va face biopsia se stie sigur daca este ceva benign sau malign.si este bine totusi ca l-ai descoperit la timp.in legatura cu pastrarea ovarelor tot doctorul stie mai bine si decizia i-ti apartine ca este vorba de viata ta la mijloc si trebuie sa te gindesti foarte bine.totusi esti si tu tinara una peste alta nu este chiar asa de usor fara ovare..depinde de organism ca fiecare reactioneaza intr-un fel.eu personal nu ma simt rau fara ovare in sensul ca as avea bufeuri sau nu dorm noptile dar lipsa hormonilor in organismul unei femei i-si lasa oarecum amprenta in timp.si vorbesc de celelalte lucruri care le vad la mine acum dupa doi ani ca au inceput sa apara.pe de alta parte ai perfecta dreptate cind spui ca daca lasi ovarelel si dupa citva ani..va trebui sa te operezi iar...ca mai bine scoti tot...nici nu stii cum sa faci s afie bine.tu roaga-te la bunul DUMNEZEU si la SF NECTARIE INAINTE SA TE OPEREZI sa te indrume ei sa faci alegerea corecta pentru sanantatea ta.si bineinteles trebuie luata in calcul si parerea medicului ca el vede ce este acolo.eu i-ti doresc din toata inima sa fie totul bine sa ai curaj si sa se intimple totul cum e mai bine ptr tine.pupici GRIGUTA LA MULTI ANI!!!! multa sanatate i-ti doresc si fericire.ce coincidenta sa te operezi chiar de ziua ta...am ramas surprinsa..pupici si numai bine. Fetelor va pup pe toate si va doresc ce-mi doresc eu mie.

Va multumesc pentru incurajari. Luminita, ce inseamna urmele care se vad? La Craiova ma operez, aici cunosc un medic in care am incredere. Cred ca joi sau vineri voi face operatia. E pacat ca oamenii trebuie sa treaca prin astea pentru a se imprieteni. Sunteti minunate si ma faceti sa ma simt mult mai bine. Intreb tocmai pentru ca vreau sa stiu de la cineva patit cum e fara ovare. Oricum inclin sa le scot, sincer. Sunt casatorita, nu am copiii, dar sunt atatia copiii in lume. De ce sa fac unul si sa il las orfan?

Va imbratisez, dragele mele! LA MULTI ANI, cu multa sanatate si impliniri pentru GRIGUTA! Am gasit aici un subiect sensibil, care ma doare si pe mine de cand m-am imbolnavit. Aceea a prietenilor. Dupa ce m-am operat de aceasta boala nemiloasa cercul prietenilor s-a restrans, fara voia mea! Cred ca v-am mai spus...si astazi dupa aproape trei ani de la operatie ma mai intalnesc cu cate cineva, pe chipul careia se citeste uimirea ca inca mai exist...practic intrebarea ii sta pe buze..inca n-ai murit?? Depinde de starea mea de spirit, cum reactionez.De cele mai multe ori las sa se vada ca nu-i bag in seama..ma doare insa in adancul sufletului.Am in minte un fragment dintr-o rugaciune pe care o repet atunci.AJUTORULUI OMENESC NU MA INCREDINTA, DOAMNE! Violeta iti doresc multa putere si Dumnezeu sa te indrume in a lua o decizie. Parerea mea este sa te lasi pe mana unor medici cu experienta. Cere parerea a doi, trei medici cu experienta si roaga-l pe bunul Dumnezeu sa te ajute. Ce pot eu sa-ti spun, acest HSIL, tradeaza ceva. Eu am facut o biopsie inainte de operatie, care a confirmat diagnosticul, si in 3 saptamani eram deja in stadiul 2b. Nimeni nu a vrut sa ma opereze pana nu am facut tratamentul oncologic.Iti doresc putere si tarie sa poti depasi acest mare prag. Marea sarbatoare de azi sa va aduca sanatate si liniste. Ma gandesc cu dragoste si caldura la voi toate-LUCICA

Cred ca m-am exprimat gresit, nu este ziua mea de nastere, am vrut sa spun ca m-am operat pe 24 iunie in Ziua Nasterii Sfintului Ioan Botezatorul, Violeta sustin in continuare sa ai o discutie cu medicul sa-l intrebi ce ar fi cel mai bine pentru tine pe termen lung. Imi amintesc ca medicul meu mi-a explicat cu lux de amnunte (chiar mi-a desenat cum va extirpa si ce va extirpa) cum va fi cel mai bine pentru mine. Sunt convinsa ca dumnealui a mai operat asemenea cazuri si stie mai bine ce trebuie facut..Mai fetelor pe unde umblati? Intru ma uit si vad "casa goala" se poate???

@griguta stai linistita daca iti cereau ajutorul intr-o situatie limita ii ajutai.

Pe unde sa umblam? Eu am fost la mare. Ieri a fost o zi absolut superba. Nu batea deloc vantul, apa cred ca avea 25-27 grade si nu era niciun val. Am stat seara pana la 20.30 pe plaja. Astazi insa, batea foarte tare vantul, nu se putea sta pe plaja din cauza nisipului care te biciuia si iti intra peste tot. Pe la ora 10 a inceput sa ploua, cu tunete si fulgere, asa ca ne-am intors acasa. Ne-am relaxat si ne-a prins foarte bine iesirea.
Draga Violeta, eu cred ca decizia o va lua medicul, in momentul cand va vedea starea ovarelor. Nu depinde de ce vrei tu. Eu am avut mare noroc (doar un fibrom mare), dar doctorita mi-a spus inaintea operatiei ca decizia privin ovarele nu o poate lua nici dupa biopsie, nici dupa ecografie. Depinde ce gaseste cand deschide. Daca ovarele sunt in regula, interesul este pentru conservare, mai ales ca esti atat de tanara. Nu se pune doar problema bufeurilor si a osteoporozei. Organismul este atat de complex, fiecare organ are rolul sau si multiple legaturi cu celelalte.
Dar medicii au experienta, au vazut atatea la viata lor. Lasa ca va fi bine! Ai sa vezi. Deocamdata vad ca esti curajoasa si asta e foaaaarte bine.
Multa sanatate. Va pup.

Buna seara si bine v-am gasit !
Vad ca nu v-ati plictisit deloc si chiar imi place subiectul asta pe care l-ati dezbatut ! mie imi place sa vorbesc despre prieteniile adevarate, cele durabile toata viata ! Pt mine celelalte nu exista.
Conform ideii : "prietenul la nevoie se cunoaste", as indrazni sa vin cu urmatoarele precizari, cu mentiunea ca daca cineva nu este de acord cu mine, nu inseamna ca ma jigneste, din contra, ma poate completa.:
Prietenia este salas de bucurii minunate, dar si de tristeti coplesitoare. Nu este greu de inteles, de vreme ce ambele sunt molipsitoare.Suficient ca una dintre noi sa traga semnalul de alarma, ca in secunda doi, celelalte sa simta, sa planga, sa isi framante mainile si gandurile;sa isi exprime imediat solidaritatea lor.
De-asemenea, ajunge ca una sa rada, sa se bucure, sa aiba o implinire sau orice lucru de bine, ca imediat privelistea acestei placeri, sa ne pricinuiasca bucurie !Iata cum primim inapoi atat bucuria cat si tristetea pe care le starnim!!!! Laolalta sunt scoase la lumina comori, ca apoi sa ne spunem :purtam in noi resurse pe care nu le folosim.Pt ca nu le stim.sau nu vrem sa le stim...
Ana, draga mea, am recitit toate postarile de cand cu..adica de cateva zile incoace si nu stiu ce si cum sa iti mai spun.Nu stiu daca mai exista un locsor in inima ta in care sa mai incapa niste vorbe. Alte vorbe. Poate doar atat :
Ca nu trebuie sa il invinovatim pe D-zeu niciodata pt. ceea ce ni si intampla. Pentru ca nu putem sa luptam impotriva cerului. Nu putem rezista la zambetul ingerilor. Chiar daca totul a devenit o rana interioara, iar viata ti se pare oribila.Sunt lucruri in viata pe care nu le putem framanta singuri, altele care nu trebuie sa aiba raspuns ! Asa este facuta viata asta ! De...Ce vrei ???? Viata este un joc, Pe cat de simplu, pe atat de complicat. Iar noi trebuie sa admitem acest joc. Cu tot cu noianul de simtiri si incercari pe care le traversam, traind.Fiecare invata sigur din victorii si infrangeri sa traiasca ! Si noi trebuie sa traim !!!! Hotarat lucru..Fara compromisuri. Si cu multa speranta.
Sa invatam sa stapanim arma asta cu puteri nebanuite, care este GANDUL.
Gandul are o forta uriasa : poate schimba destine, poate ucide, poate salva !!! Nu trebuie sa lasam nici o emotie si nici o stare negativa sa se scurga prin sistemul nervos catre organele interne. Sa eliminam atat cat tine de noi stress-ul. Stiu ca este greu de realizat, Din gura este usor, asa o sa ziceti !Dar creierul trebuie sa se elibereze de tensiunile adunate si sa isi pastreze echilibrul (bravo Doinita cu dus-ul baiatului la mare ). Cum facem asta ?tipa, urla, loveste, arunca, bate din picior, nu stiu cum dar trebuie.apoi vine asa o usurareeee !
Sterge-ti lacrimile si sufleca-ti mainile, programeaza-te pt viata ! Seteaza creierul pe butonul : pornit. Cand unii cred ca lumea se apropie de sfarsit, tu sa crezi ca abia trebuie sa inceapa !
SI inca ceva foarte important ; Roaga-te, Roaga-te asa cum poti tu mai tare, din tot sufletul tau, numai cand suntem disperati ajungem sa-l cunoastem pe Dumnezeu.Iar Dumnezeu ne percepe rugaciunea dupa intensitatea si sinceritatea cu care o facem.Si apoi sa crezi.Sa crezi ca poti sa invingi.Si sa iti spui : " Toate le pot, in numele bunului nostru Iisus Hristos, Cel care ma intareste."

Fetelor, dragele mele, eu ma adresez aici in special Anei, pentru ca ea are acum nevoie de incurajari, de sustinere morala, DAR, invatamintele si argumentele sunt pentru toate, PT. NOI TOATE. Si pt.mine inclusiv. Eu ma simt o cu totul alta persoana dupa experienta asta. Sincer.. Vad totul altfel, intr-o alta lumina,...nu neaparat roz, dar.am alta gandire, alt moral, alta viziune asupra vietii...Imi fac "curatenie " in suflet inima si gand.
Am terminat cu vaicareala.Si cu tot ce este negativ si pesimist in mine si in jurul meu, Nu vreau sa ma mai las otravita de tot felul de mizerii si scarbosenii prezente la orice pas ! Imi selectez cu mai multa atentie "prietenii ", Ma autoeduc si imi impun sa depasesc URATUL, chiar daca nu reusesc de fiecare data...
Prieteni, caci despre asta discutam acum, deci prieteni nu pot fi cei care ne sug de energie precum vampirii, prieteni nu ne pot fi cei care ne pupa in fata si ne scuipa in spate, nici cei care pana mai ieri veneau la gratare in curtea noastra, ca azi sa nu isi mai aminteasca cum ne cheama, Nuuuuuu.
Prieteni sunt cei pe care ii simtim aproape atunci cand ne este greu, atunci cand ne doare, atunci cand ne simtim singuri si parasiti, atunci cand nimic nu ne poate face sufletul sa rada.Sunt cei care nu ne lasa prada deznadejdii, sunt cei care ne scot din disperare... sunt cei care nu ne lasa sa devenim niste "MARI SINGURATICI ", uneori doar prin simpla lor prezenta !
In fine, o prietenie adevarata ar putea fi definita asa de simplu : o inima in doua trupuri. dar ma rog aici as putea sa vorbesc vreo doua saptamani, cu exemple ca la scoala, dar sigur v-ati plictisi...
Eu am norocul sa am astfel de prieteni si ii multumesc mereu lui D-zeu pt ca a aranjat lucrurile ca sa fie asa cum va spun.
Si de aceea, sa nu fii surprinsa, draga Ana, ca ai gasit pe acest forum oameni minunati.Fete minunate. O familie minunata. pentru ca asa este.Am observat, in astea 4 luni de cand sunt pe-aici ca, au intat si au iesit o multime de fete,.Dar stii cum i-a spus marele Ion Creanga lui Eminescu cand l-a dus prima data la revista Junimea ?
Vine cine vrea, dar ramane cine poate !Ori pt mine asta inseamna mare lucru.Chiar foarte mare.Chiar daca nu ma pricep prea bine sa-l exprim acum. Dar asta este situatia si cu prietenia : vine cine vrea, dar ramane cine poate !!!!

Mai, mai daca v-am plictisit, va rog sa ma iertati, daca am gresit cu ceva, va rog sa ma corectati, daca nu ati inteles ceva, va rog sa ma intrebati, dar daca credeti ca ce v-am spus aici este folositor si este frumos, atunci va rog sa invatati !!!!!
Indiferent ce veti spune despre mine, eu o sa va iubesc pe toate la fel si va pupacesc cu mare drag, Ioana
(Apropo, astazi am ascultat slujba de la Patriarhie cu ocazia nasterii Sf Ioan Botezatorul Si pt o clipa am crezut ca sunt in cer, acolo langa ei, langa ingeri si langa sfintii mei dragi. innaltator, si predica la fel, Doamne, ce clipe frumoase am trait ! pacat ca nu mergem prea des ) Pup

Pt Violeta,
Te rog sa consulti mai multi medici si sa ceri mai multe pareri inainte de operatie.esti foarte tanara.Eu cred ca nu este usor de luat decizii de acest gen, dar macar sa nu regreti dupa aceea ca nu ai facut-o ! Mobilizeaza-te si mai mergi la un doctor, si apoi sa te hotarasti ! Sigur ca ceea ce vor scoate vor vedea ei doctorii numai in momentul interventiei, dar tu ar trebui sa le amintesti ca ai doar 28 de ani. Nu cred ca pe unii ii mai intereseaza asta, Citeste toate postarile Laurei Stoenescu, din urma, si o sa intelegi de ce iti spun asta. Laura are doar 24 de ani. Ar fi putut fi copilul oricareia dintre noi, cele mai vechi de pe aici, si de aceea o iubim chiar ca pe o fiica.
Laura, daca esti pe faza, te rog sa intervii.multumesc

ilenusa, tu pe unde esti? Ca tu erai din Craiova, daca mai tin eu bine minte.
Si poate ii poti da un sfat, Violetei, despre medicii din Craiova, desi vad ca Violeta spune ca are un medic de incredere.

Violeta, tare ma intristeaza sa vad ca boala asta nenorocita (careia nu-i mai gaseste nimeni leacul o data) a inceput sa faca ravagii printre generatii asa tinere, cum sunteti voi. Tu - 28 de ani, Laurica - 24 de ani si am aici la servici o alta fetita de 23 de ani.
Trebuie sa hotarasti cum este mai bine pentru tine, asa cum ti-au spus toate fetele, nu cred ca tu de una singura, poti face asta, ci cu ajutorul doctorului, care trebuie sa stie exact ce are de facut.
Tu ai dat mai sus multe informatii strict medicale, dar din pacate noi nu le putem interpreta. Intreaba mai multi doctori si abia pe urma vezi ce trebuie facut. Of, ai mare grija, nu este o bagatela sa ramai fara uter si ovare, in acelasi timp, daca iti este amenintata viata, atunci trebuie sa te salvezi.
Dar mai consulta medici, vezi si alte opinii inainte de a programa operatia.

Dupa felul in care scrii, vad ca ai psihic bun, ceea ce este foarte bine, dar hotaraste totul numai dupa ce te-ai informat bine de tot.

Ilen este din Calarasi.Pup

Si din Craiova nu era nimeni?

Acest mesaj este dedicat in totalitate Violetei si sper sa nu il considerati ca pe un sfat, ci ca pe o parere personala asupra modalitatii pe care as aborda-o acum, dupa ce am trecut si eu prin asa ceva.

Violeta, incep prin a-ti spune ca am cunoscut o doamna din Craiova care s-a operat de un fibrom iar la biopsie, rezultatul a iesit ambiguu, inspre neoplasm. Nimeni nu a stiut cum sa-i citeasca rezultatul si a venit la Bucuresti. Aici a adus cubul de parafina la Victor Babes si in 3 saptamani a avut rezultatul. Era o suspiciune de neoplazie care a fost indepartata odata cu fibromul. Pentru o siguranta mai mare i s-a recomandat o sesiune de chimioterapie de 6 sedinte foarte slabe. Le-a inceput, se simte foarte bine si in siguranta.
Ceea ce iti recomand si tie, mai ales ca esti foarte tanara. La Bucuresti sunt medici specializati si hotarati care stiu ce sa-ti spuna si cum sa te indrume.
Consider ca un medic bun nu ascunde, nu te bulverseaza si nici nu evita sa-ti dea sfaturi sau informatii suficiente astfel incat TU sa fii aceea care sa decida...ce sa scoatem si ce nu!
Anterior operatiei, nici eu nu stiam prin ce trec, ce voi face, cum este mai bine. Acum, privind in urma, observ ca toate deciziile pe care le-am luat, au fost bune si, cu siguranta, Cineva acolo sus, mi-a calauzit pasii.
Medicii nu gandesc intotdeauna cum e mai bine pentru pacient, ci cum este mai bine pentru buzunarul lor. Nu vreau sa jignesc niciun medic, credeti-ma, dar este o realitate, din ce in ce mai cruda in zilele pe care le traim. Daca e rost de bani, de ce sa nu revii si peste 3-4-5 ani? Am avut o colega care acum 7 ani s-a operat de cancer de san in gradul 2. Ce credeti? I-au extirpat sectorul afectat. Dupa 7 ani, a recidivat. De ce nu i-au scos tot sanul? Avea si o varsta la care nu se mai gandea la copii ( are deja 3 mari), sanii nu erau prea voluminosi, deci o diferenta mare nu era + ca sunt tot felul de proteze.De ce nu i-au scos sanul ca sa previna o recidiva? And a constatat asta, a mers la acelasi chirurg ca sa-i scoata si restul sanului. Oricum, cand se intampla recidive, de obinei, mergi la acelasi medic. Asta am observat-o cat am stat internata in spita. De ce se intampla asa? Va las pe voi sa trageti concluzia.
De asemenea, ovarele sunt in stransa legatura, prin niste canale, cu sanii. Asa ca, afectiuni ale ovarelor se transmit usor catre sani, sub forma bolilor ce se dezvolta tipic pe segmentul sani. Si viceversa. Odata ce treci printr-o trauma...de ce sa lasi usa deschisa, pentru o "data viitoare"? Dupa operatie, in eram la Terapie Intesiva au adus o fata, de la Constanta, in jur de 35 ani. Era complet dezbracata si ce m-a frapat a fost ca venise din sala de operatii, fara taieturi si bandaje, cu un san lipsa, dar cicatrizata de timp indelungat. Am asteptat sa pot vorbi ( pentru ca eu am suferit un soc la finalul operatiei si m-am recuperat putin mai greu) si am intrebat-o ce cauta la TI avand in vedere ca...nu prezenta nicio "taietura". Mi-a spus ca avusese cancer de san, cu 2 ani in urma, si ca venise sa faca un chiuretaj biopsic pentru ca din cauza unor probleme care aparusera la celalalt san, trebuia sa-i faca si histerectomie totala. La inceput nu am realizat. Eram si dupa anestezie. Apoi mi-am reamintit toata discutia. Si acum am imaginea ei in fata ochilor. Si nu aberez, pentru ca mi-a confirmat toata discutia mama, care era pe celalalt pat din Terapie Intensiva.
Inca un exemplu, al mamei mele. Cand a aflat despre mine a suferit un soc. La 2 saptamani i-a aparut un nodul pe san, a facut mamografie si a iesit suspiciune de neoplasm san stang. Am fost cu ea la medicul care mi-a supravegheat radioterapia pentru ca trebuia realizata o biopsie ca sa confirmam sau infirmam suspiciunea de neoplazie. Iata raspunsul unui medic extraordinar, spun eu: "Parerea mea este sa va bagam in sala de operatie si sa va scoatem sectorul afectat. Dvs veti ramane sub anestezie timp de 15 min pana va iesi analiza la rece ( la rece inseamna ca-ti spune daca este pozitiv sau negativ pentru cancer, dar nu-ti spune alte detalii de genul ce grad este, ce tip, ce stadiu, etc). Daca este pozitiv scoatem sanul, daca este negativ, va fi ok ca am indepartat chsitul. NU va recomand biopsie prin ac, deoarece, fie intepam sacul si riscam sa se imprastie celulele peste tot, in cazul in care este cancer, fie ciupim de pe alaturi, rezultatul sa fie negativ si peste cateva luni dvs sa fiti pe alta lume". Am urmat sfatul medicului, mama a intrat in operatie chiar inaintea mea...avea cancer in stadiul III. / fara niciun gaglion invadat, fara ligamente afectate. 2 tipuri de cancer in acelasi saculet, bine conturat. Nu a facut radio, nu a facut chimio. O sa ia o pastiluta pe zi toata viata, tratamentul il ia de la IOB. Este foarte bine. Intre mine si mama a fost "o mana spala pe alta" si am vazut inca odata ca NIMIC nu este la intamplare, dar asta este o alta poveste, intr-o data viitoare.
Violeta, nu stiu sigur ce exprima acei indici, si nici gradul de neoplazie, dar acel HSIL indica leziune intraepiteliala scuamoasa cu grad inalt ( High). Eu am avut LSIL ( low) - grad scazut, cu toate ca la HPV mi-au iesit cele mai oribile 2 radacini, din cele o suta si ceva ( 16;18). Si neoplazia de col a fost in grad 1, stadiul A. Si. Intr-adevar, incidenta persoanelor care descopera cancerul in prima faza, este de 1% in Romania, deci ori suntem norocoase, ori Dumnezeu ne iubeste foarte mult.
Daca as fi in locul tau, as veni cu rezultatul la Bucuresti, daca se confirma m-as opera aici, la spital de specialitate si as scoate tot!
Dar...este doar ce as face eu in locul tau.

Multa sanatate si intelepciune iti doresc.de fapt iti dorim toate!

Ce bine ca ai scris Claudia, uneori aceste experiente ale oamenilor de langa tine, sunt poate acele usi invizibile, care trebuie sa iti fie deschise pentru a alege calea cea mai buna. Eu cred ca o sa fie foarte folositor ce ai relatat tu.
Asa, cum se spune, nimic nu este intamplator.

Ii uram sa dea peste cel mai bun doctor, care sa ia cele mai bune decizii si insanatosire grabnica!

Clau, ce mi-ai pus-o pe fata asta zbarlita de vant aici?!
Ca doar nu esti tu!
Ai scos bebele ala frumos, ai scos-o pe Claudia frumoasa si ai pus o fata...trista...

Buna Rasa...bebelusa este finuta pe care am botezat-o acum 1 luna. De fatza mea...m-am saturat. Nu ajunge ca observ zi de zi in oglinda, cum imbatranesc si ma uratesc?.Sa ma mai vad si pe net? :))

Da, am scris cam mult. Conteaza acum sa nu fie mult si prost! Ca atunci e nasol. Am scris din inima si, daca eram fata in fata as fi vorbit mult. Sper ca acest forum sa ne ajute sa invatam cat mai mult una de la alta. Experienta pe care o avem in urma situatiilor prin care am trecut valoreaza destul de mult in raport cu informatiile brute si stiintifice, care, de multe ori, mai mult de baga in ceata decat sa ne limpezeasca mintea.

Fata trista?...cred ca am si eu o pasa mai putin buna, asa cum ai avut si tu saptamanile trecute...hmmm...asta e viata...or sa treaca...:)

Mersi Mirelus. Te pup!

Nu, nu ai scris mult. Ai scris concret, date medicale, din experienta ta traita si cred ca va fi de mare ajutor.

Bebelusa frumoasa de la avatar...mi-am dat eu seama ca este finuta ta! Avea niste ochisori.bebe drag!

Si cum spui ca te vezi...nu stiu cum in oglinda? Nu ai voie sa spui asta, esti atat de frumoasa.!
Sper sa treci peste pasa in care esti acum, eu nu stiu daca am trecut, ce pot spune...supravietuiesc !

buna,
Coti sunt de acord cu tine. experientele vieti te fac sa devii mai intelept.
in legatura cu violeta - din experienta am invatat ca operatia este foarte importanta. un chirurg care opereaza neoplazii cunoaste mult mai bine testul afectat si stie cat sa taie. nu trebuie sa te dai pe mina orcui. nu toti chirurgi care opereaza se pricep la asa ceva.
in legatura cu ce a spus Coragel. pentru medici de cele mai multe ori esti un aducator de venituri. daca ma mai opereaza peste catva timp este foarte bine pentru buzunaru lui.poate ca ma insel dar asa am simtit.
numai bine si nu cadeti prada tristetii. veti sa imbatriniti urat?

Neata!

Am mers la mai multi medici, adica la 3 ginecologi si un chirurg+o prietena medic la urgenta. Ultimul gincolog era clar dupa bani pentru ca doamna de dinainte mi-a spus clar ca nu se poate scoate numai colul. nu am nevoie de terapie inainte, poate dupa biopsie, dar sper ca nu. Ultima ginecoloaga mi-a zis ca depinde, poate lasa ovarele. Chirurgul cinstit mi-a zis ca normal se scoate tot, fara ganglioni ca nu este cazul la acest nivel, prietena medic mi-a zis ca ea ar scoate tot si nu e usor sa ii spui asta cuiva. Da, ele nu sunt afectate inca acum, dar pot sti ce se va intampla? ginecoloaga aia ultima era foarte amabila dar ii sclipeau ochii la bani, putea sa fie mama. Vreau sa ma operez la craiova ptr ca medicul acesta chiar si-a dat tot interesul, in sensul ca a dat analizele mele le o gramada de medici, oncologi si ginecologi si m-a trimis la 2 ginecologi, sperand ca poate nu e chiar nevoie de histerectomie cine mai face asta? Majoritatea sunt indiferenti. Mi-a spus chiar de asistente care au facut conizatie, eu nu pot si pana la urma au ajuns tot la operatie. Mi s-a parut cinstit plus ca el a zis sa avem rabdare sa ma mai vada si altii, eu as fi sarit direct pe masa. Sa te trezesti in fiecare zi si sa stii ca tot ai cancer este groaznic. Parca s-a oprit lumea in loc. In fine, voi face cum spune medicul pana la urma si sa speram ca va fi bine. Va multumesc mult pentru sustinere! Sanatate multa!

Va pup pe toate, asa la inceput de saptamana!
Era mult mai placut subiectul PRIETENIEI dar din pacate inca o persoana are nevoie de ajutor. Si ce tanara este si Violeta! Si cate fete nu or fi in situatia ei dar nu au descoperit acest forum.
Printr-o situatie asemanatoare am trecut si eu, adica faptul ca nu stii ce hatarare sa iei. Chiar si mersul la mai multi medici este o problema in sensul ca fiecare are parerea lui, si atunci pe care s-o alegi? Dar totusi aceasta este solutia cea mai buna, decat sa iti para rau ca nu ai consultat mai multi medici si ai luat hotararea doar a unuia singur.
Eu am umblat cu rezultatele analizelor pe la vreo 4 medici, toti imi spuneau ca trebuie operat, dar unul era de parere sa fac intai ERAD, altul conizatie, altul nu mai stiu ce, pana m-am decis la care sa raman si am intrebat direct:doamna doctor, daca dvs. ati fi in locul meu, ce ati face, ce ati alege? Si doctora mi-a explicat toate variantele cu avantaje si dezavantaje, ce riscuri implica aceasta operatie, si mi-a spus in fata ca ea ar alege operatia totala. Atunci m-am decis si cred ca am ales bine, cu toate ca la biopsia de dupa operatie a iesit totul bine.E adevarat ca si varsta este un factor de decizie, dar numai atunci cand diagnosticul nu iti pune viata in pericol. Intre viata si pastrarea ovarelor, mai bine alegi VIATA.
Violeta, roaga-te la BUNUL DUMNEZEU sa te indrume pe calea cea buna si sa-ti scoata in cale medicul cu decizia cea mai corecta.

P.S. Mirela, daca nu iti este cu suparare si eu simt nevoia de o asa prietena ca tine (ca, Coti), dar nu materialiceste ci mai mult spiritual, pt. suflet, ca am vazut ca esti f. credincioasa(ca de altfel noi toate).

Dragele mele, sunt intr-o pasa mai proasta, zilele astea.Astept rezultatul analizelor.
Rasarit, sunt din Calarasi. Coti ce memorie brici!

Violeta, eu am optat pentru operatie la un spital din Bucuresti, sunt mult mai bine pregatiti decat cei din provincie.
Eu, ani in urma, am avut probleme cu rinichii si am ajuns de doua ori la spital, in ani diferiti la doctori diferiti. In ambele cazuri mi s-a spus ca un rinichi nu functioneaza ca la celalalt am o tumoare..groaznic. De fiecare data am ajuns la Bucuresti disperata si de fiecare data nu erau probleme grave, inclusiv la ultima ecografie facuta miercuri.

In cazul meu, inainte de operatie, fiecare doctor in functie de specializare au venit in salon si m-au explicat pas cu pas rolul fiecaruia, in timpul operatie cat si dupa(anestezist, oncolog, chirurg, psiholog, preot). In momentul cand am intrat in sala de operatie am intrat linistita si pregatita pentru orice. La ovare nu aveam nimic, dar mi s-a explicat ca e mai bine sa eliminam orice risc pentru viitor, in schimb au avut surprize cu colul. Doctorul m-ia spus ca DD ma iubeste de am avut sangerarile si fibromul, pentru ca in 6-12 luni faceam cancer de col. Ca bonus m-au scos si apendicul.
Va amintesc ca sunt operata la un spital privat, dar oameni mai minunati ca aici inca nu am intalnit. Pacieenti care nu au bani platesc si in rate, analizele le fac gratuit prin Casa.
Nu stiu daca intelegeti ceva din ce am scris, la mine in birou este galagie mare, toate colegele au venit la mine in birou:))
Va pup cu mult drag!

Medicul pe care l-am ales a facut multe histerectomii, este cunoscut pentru asta si m-a convins tocmai cu atitudinea initial rezervata, adica initial a vrut sa se asigure ca nu este alta cale. La Bucuresti mi-ar fi greu plus ca aici am si sustinerea familiei care este foarte importanta in astfel de momente. solutia tot operatia este, oriunde as merge. Poate tratamentul ulterior sa difere, dar asta am sa vad in functie de rezultat. Am decis deja si nu ma mai razgandesc pentru ca tocmai indoiala asta ne omoara. Medicul a spus clar -complet, dar daca insist, data fiind varsta ppoate incerca sa mi le lase. Deci nu crede ca este bine asa ca mai bine nu. Sincer, mai rau decat cancerul nu are ce sa fie. Inteleg ca va fi greu dar si sa stiu ca inca as mai putea avea cancer... M-ar omori in fiecare zi. Oricum gandul ramane, da macar sa stiu ca am facut tot ce s-a putut. Initial toti au zis histerectomie, apoi cand au auzit varsta si ca nu am copiii au zis ca pot incerca altceva. Viata mea nu e pe incercate, am trecut prin prea multe si asa. Va admir sincer pentru modul in care va sustineti. Trebuie sa fim curajoase pentru ca nu exista alta cale. imi pare rau ca am ajuns in randul vostru dar ma bucur din tot sufletul ca v-am gasit. Sper sa nu ma intelegeti gresit! Va doresc tot binele din lume, sa fiti sanatoase si vesele si sa speram ca va mai fi si maine o zi!

Da ilen, stiam eu ceva care incepe cu "C"...

eliana, dar poti sa ma consideri prietena ta, sunt prietena voastra, a tuturor, pacat ca viata este asa, pe "repede-nainte" si nu ai timp prea mult, ca sa si cultivi o prietenie, la modul propriu, cu intalniri, ca intre prietene, cu taifasuri cum faceau cucoanele o data, la barfe, cafelute si dulceturi. Tare mi-ar placea.

Daca iti spun ca am pacate cu duiumul, ca nu am fost mereu asa, cum sunt acum, ma crezi?

Iti spun acum un lucru care nu imi face cinste deloc, dar eu sunt sincera, din cale-afara, cand mi-a murit copilul, cu multi, multi ani in urma, l-am dracuit pe Dumnezeu! Ceva mai oribil decat asta, nu exista. Nu cred ca vre-una dintre voi a facut ceva atat de urat, cum am facut eu. Asa incat, trebuie sa am de acum incolo o conduita exemplara in viata mea, doar-doar o sa ma ierte Dumnezeu! Si nici nu stiu daca asa ceva se mai poate ierta!

Tocmai de aceea iti spuneam Mirela ca mie mi-ar trebui o astfel de prietena ca tine, sa-mi dea un impuls, e adevarat sunt mai comoda din fire, am dorinte si idei, dar e mai greu de indeplinit si realizat. Avand o prietena ca tine, asa cum spui tu la propriu, cu intalniri, cu destainuiri, parca mai uiti de necazuri.
Da, stiam din postarile tale mai vechi, necazul tau, dar vorba pe care ai spus-o tu este de neiertat(probabil ca intr-o asemenea situatie nici nu mai gandesti omeneste, e cumplit, Doamne fereste!).
Apropo, cand e ziua ta de nastere, ca mai e un pic din iunie si se termina, sa-ti uram si noi La multi ani!

Da, e de neiertat, atunci eram o leoaica care isi pierduse copilul, care urla la Dumnezeu si isi varsa toata suferinta acuzandu-l pe EL. Acum stiu ca nu e bine, ca nu a fost bine...

Maine e. 26.06.2012.

violeta m-ai intrebat ce alte urmari sunt se resimt in timp asupra organismului cimnd lipsesc ovarele.tu daca cauti pe net vei gasi tot ce te intereseaza dar sa stii ca nu se facc toate 100% depinde de organismul fiecareia dintre noi.intradevar numai dupa ce o sa te deschida medicii vor lua decizia daca se pot pastra ovarele sau nu.poate in caz de neoplazie e mai bine optat sa se scoata tot dar eu stiu cazuri cind au fost scoase si ovarele cind nu trebuiau de fapt.adica ma refer ca nici macar nu era nici un cancer ci aveau cu totul alte probleme si medicii au mers pe premiza "scos tot"sunt multe de zis si impotriva medicilor dar ma abtin.bineinteles ca nu sunt nici toti medicii la fel, cum nici noi toti ceilalti nu suntem toti la fel.sdar daca tu spui ca acel medic este bun si ai vazut ca intradevar i-si da interesul atunci mergi cu inima deschisa si o sa faca cum e mai bine pentru tine.i-ti urez succesc sa iasa totul bine

Buna, fetelor!
Scumpa mea Rasarici, nu noi judecam cat de oribile sunt faptele noastre... toti avem pacate, mari...mici...conteaza? pacatul e pacat si-atat.
Eu cred ca ceva mai dureros si mai crud decat pierderea unui copil nu exista, iar daca nu ti-ai pierdut mintile, daca esti sanatoasa si-i poti ajuta pe cei de langa tine, inseamna ca Dumnezeu te-a iertat.
Violeta, trebuie sa faci ce simti tu ca e mai bine pentru tine si sa mergi la medicul in care ai tu incredere.
Si eu am o stare cam naspa...
Va pup...

Asa mai, sa notez la biografie. Si la ani, cred ca esti mai mare cu un an decat mine.
Sa fii sanatoasa si de acum incolo sa ai parte de mai multe bucurii !!!

Rasarit drag!

Toti avem pacate. Numai ca stii ca ai gresit si inseamna ca esti un om bun. Important este sa ne iertam noi, in primul rand. Sincer abia astept operatia asta, sa se termine ca nu mai pot. Nu este nimeni in masura sa te judece. Dumnezeu ne-a pedepsit pe toti pentru ca i-am rastignit Fiul si tu ai dreptul sa fii suparata pe El. Daca exista atunci trebuie sa ne fie cel mai bun prieten si acesta intelege si iarta. Nu stiu ce sa zic. Binele si Dumnezu este in fiecare dintre noi si cu totii putem face bine in moduri in care nici nu ne imaginam si nu e deloc greu., suntem doar prea indiferenti su prea ocupati dar un zambet nu costa mult...