TAB 'Povestiri din starea de manie'
Prin ce cai se face ancorarea in realitate?prin suportul acordat de familie, prieteni?psihoterapie?prin medicatie?
Cum se poate opri trecerea din hipomanie in manie?intotdeauna un episod psihotic incepe cu hipomanie?
Cum se poate opri trecerea din hipomanie in manie?intotdeauna un episod psihotic incepe cu hipomanie?
Buna, nu intotdeauna hipomania este urmata de manie, ancorarea in realitate se poate face raportandu-te la ceilalti, la cum se raporteaza altii la aceeasi problema. Trecerea la o stare maniacala poate fi prevenita prin medicatie, respectare unui program, si deoarece hipomania presupune o energie crescuta, limitarea activitatilor se impune. Acestea sunt doar cateva din masurile care se pot lua.
Energia crescuta din hipomanie nu trebuie consumata?nu cumva cel in cauza nu poate sta locului tocmai pt ca este inundat de acest val de energie?inotul, alergatul o pot diminua?.
Este extrem de important daca se poate intoarce din hipomanie la starea naturala, dar si mai interesant este ce anume poate realiza asta?excluzind medicatia din ecuatie.
Este extrem de important daca se poate intoarce din hipomanie la starea naturala, dar si mai interesant este ce anume poate realiza asta?excluzind medicatia din ecuatie.
Este greu sa excluzi medicatia din ecuatie, deoarece daca vrei sa consumi tot mai mult din energie, incepi sa faci tot mai multe lucruri, creste nivelul de arousal si intr-un final e posibil sa se declanseze mania, chiar daca faci sport este nevoie de moderatie. Corpul are nevoie si de repaus, hipomania e o stare care ar fi bine sa fie tratata cu multa atentie, medicamentele pot inhiba fluxul de energie care sa-l mentina la un nivel functional. Dozele pot fi reevaluate pentru o profilaxie eficienta.
Pentru o abordare psihosociala completa a tratamentului TAB (lasand de-o parte medicatia), este nevoie de raportarea la cele trei mari interventii de acest gen, si anume, terapia cognitiv-comportamentala, interventiile psihoeducationale si terapia interpersonala si a ritmurilor sociale. Prima, incearca sa identifice riscul crescut de recadere din perioada prodormala (care se poate confunda cu hipomania) si sa se intervina la nivelul asteptarilor, al stabilirii scopurilor si al cognitiilor irationale, dar si la aderenta la tratamentul medicamentos, a doua presupune invatarea familiei si a pacientului sa anticipeze si sa inlature stresorii care contribuie la declansarea episoadelor, iar a treia se concentreaza pe respectarea ritmurilor circadiene si sociale.
Astfel, ce se poate face in mare, este stabilirea unor scopuri si asteptari precise si realiste, inlaturarea stresorilor, si stabilirea si mentinerea unui program strict.
Astfel, ce se poate face in mare, este stabilirea unor scopuri si asteptari precise si realiste, inlaturarea stresorilor, si stabilirea si mentinerea unui program strict.
@ k.v
In momentul in care virezi in hipomanie, te inunda un val de energie pe care nu poti sa il canalizezi cum te-ar putea indruma cineva din exterior.
Ci faci numai ce te taie capul sau iti canalizezi energia spre ce te impinge inceputul (mai mult sau mai putin de delir).
Unele persoane se cred doctori si ca pot vindeca lumea, altele sfinti. Hipomania este inceputul catre aceste convingeri care nu se desavarsesc decat in mania propriu-zisa.
Dar nu poti sa ii zici unui pacient, du-te si inoata 4 ore pe zi sa iti pierzi energia si sa te restabilesti fara medicamente. Dimpotriva, cu energia aceea pacientul incepe sa faca lucruri deranjante pentru cei din jur (ordine de ex, vorbeste mult, face conexiuni rapid). Lasata asa si daca nu se intervine rapid cu medicatie, hipomania se transforma in episod maniacal si apoi psihotic, trecerile pot fi facute la nivel de ore. Pacientul este extrem de sensibil in acele momente, nu mai poate dormi decat cateva ore pe noapte, nu mai poate manca, scade mult in greutate, devine foarte irascibil si nu se mai poate comunica cu el.
In momentul in care virezi in hipomanie, te inunda un val de energie pe care nu poti sa il canalizezi cum te-ar putea indruma cineva din exterior.
Ci faci numai ce te taie capul sau iti canalizezi energia spre ce te impinge inceputul (mai mult sau mai putin de delir).
Unele persoane se cred doctori si ca pot vindeca lumea, altele sfinti. Hipomania este inceputul catre aceste convingeri care nu se desavarsesc decat in mania propriu-zisa.
Dar nu poti sa ii zici unui pacient, du-te si inoata 4 ore pe zi sa iti pierzi energia si sa te restabilesti fara medicamente. Dimpotriva, cu energia aceea pacientul incepe sa faca lucruri deranjante pentru cei din jur (ordine de ex, vorbeste mult, face conexiuni rapid). Lasata asa si daca nu se intervine rapid cu medicatie, hipomania se transforma in episod maniacal si apoi psihotic, trecerile pot fi facute la nivel de ore. Pacientul este extrem de sensibil in acele momente, nu mai poate dormi decat cateva ore pe noapte, nu mai poate manca, scade mult in greutate, devine foarte irascibil si nu se mai poate comunica cu el.
Raspunsuri sablon, resemnari, convingeri unanime gen, , doar ea medicatia, , -chiar nu caut asa ceva.
Cind medicarea este singurul lucru care l-ai facut obligat sau de buna voie, nu este un subiect comun de discutii, il consider TABU para siempre..
Cind medicarea este singurul lucru care l-ai facut obligat sau de buna voie, nu este un subiect comun de discutii, il consider TABU para siempre..
@ k.v.
Astept cu viu interes sa vii cu noi inventii ale stiintei care sa inlocuiasca medicatia.
Pina atunci vorbe s-au scurs multe pe apa Dambovitei.
Astept cu viu interes sa vii cu noi inventii ale stiintei care sa inlocuiasca medicatia.
Pina atunci vorbe s-au scurs multe pe apa Dambovitei.
Apuca-te de croitorie sau de origami, poate mai dezvolti idei ca medicatia ti le-a cam tocit, dar vad ca la vorbe intoarse te pricepi.Nu mai ai dureri somatice?, ziceai sa nu te pomenesc ca te apuca, deci mergi pe drumul tau.
Eu zic sa iei publicitate.
Eu zic sa iei publicitate.
@ k.v.
Ai comentarii aiurea si lipsite de temei.
Cine te-a pacalit ca nu fac ceva deja ?
Daca omul face ceva, asta nu inseamna ca trebuie sa stie Forumul Romedic.
Minte luminata iti doresc.
P.S.: Ba da. Mai am dureri somatice care se accentueaza la suparari.
Ai comentarii aiurea si lipsite de temei.
Cine te-a pacalit ca nu fac ceva deja ?
Daca omul face ceva, asta nu inseamna ca trebuie sa stie Forumul Romedic.
Minte luminata iti doresc.
P.S.: Ba da. Mai am dureri somatice care se accentueaza la suparari.
Eliberarea de tensiuni se desfasoara periodic, sa ma supar pe un om naiv si incercat?nu!, dar sa mai incerc sa inteleg ar fi inutil si degeaba.
Fa-ti cadou un masaj, citeva sedinte de apucuntura si un sfert de ora de liniste profunda
http://www.youtube.com/watch?v=abPKtA_mU-0
Fa-ti cadou un masaj, citeva sedinte de apucuntura si un sfert de ora de liniste profunda
http://www.youtube.com/watch?v=abPKtA_mU-0
@ k.v.
Mergi si la cei cu bolnavi cu inima sa ii sfatuiesti sa nu mai ia medicamente si sa iei in deradere tratamentul lor ?
P.S.: Alte modificari organice prezente la pacientii cu tab fata de persoanele sanatoase
Extras din Protocolul Ministerului Sanatatii pentru Tulburarea Afectiva Bipolara
Vulnerabilitatea biologică
A fost pusă în evidenţă de studii post-mortem şi de neuroimagistică funcţională.
Studii post-mortem
"¢ Reducerea selectivă a numărului neuronilor extrapiramidali în regiunea CA2 a hipocampului (Benes, 1998);
"¢ Reducerea numărului şi volumului celulelor gliale în cortexul prefrontal (Drevets, 1998);
"¢ Reducerea numărului interneuronilor din cortexul cingulat anterior (Vincent, 1997);
"¢ Reducerea numărului de subpopulaţii neuronale, detectată prin imunoreactivitate (Dickmann, 1998).
Studii neuroimagistice (SPECT, PET, MRI) au evidenţiat anomalii funcţionale şi lezionale în episodul maniacal (O"™Connel, 1995; Goodwin, 1997).
Anomalii funcţionale:
"¢ creşterea perfuziei cerebrale în regiunile posterioare, mediane şi inferioare ale cortexului temporal stâng;
"¢ creşterea semnificativă a perfuziei în girusul cingulat anterior stâng şi în cortexul orbito-frontal stâng;
"¢ reducerea perfuziei corticale globale (George, 1995) şi creşterea concomitentă compensatorie în structurile subcorticale (Schneider, 1995) şi orbito-frontale (Baker, 1997).
Anomalii lezionale:
"¢ reducerea volumului nucleului accumbens stâng, putamen drept şi pallidum-ului extern bilateral (Baumann, 1999);
"¢ mărirea volumului nucleului amigdalian (Altshuler, 1998);
"¢ creşterea în volum a cortexului parahipocampal şi entorinal (Brown, 1986);
"¢ reducerea volumului lobilor temporali (Pearlson, 1997);
"¢ diminuarea lobului temporal drept (Swayze, 1993) şi alterarea structurilor prefrontale medio-ventrale (Drevets, 1997) şi hipocampice (Ali, 2000);
"¢ alterări structurale ale zonei talamice drepte (Vuilleumier, 1998) asociate cu hiperactivitatea sistemului limbic, mecanism implicat în fenomenul de kindling.
Cu toate că deficitul cognitiv nu a fost recunoscut pe parcursul evoluţiei tulburării bipolare, mai ales a episodului maniacal, datele recente de neurobiologie şi psihofarmacologie confirmă faptul că deficitul cognitiv poate fi prezent pe parcursul episodului maniacal, susţinut de următoarele aspecte:
"¢ existenţa unor modificări neuroimagistice care să susţină alterările structurale cerebrale implicatre în procesele cognitive;
"¢ tratament îndelungat cu substanţe antipsihotice din prima generaţie;
"¢ prezenţa pe parcursul tratamentului a unor fenomene de tip extrapiramidal şi a tratamentului corector anticolinergic de lungă durată;
"¢ utilizarea în tratamentul pacientului a electroconvulsoterapiei;
"¢ episoade somatice sau chirurgicale care să argumenteze o perioadă de hipoxie îndelungată (disfuncţii ventilatorii, anestezii generale de lungă durată);
"¢ utilizarea terapiei cu benzodiazepine, chiar în doze terapeutice, pe o perioadă care depăşeşte 12 luni, sau a medicaţiei cu glicocorticoizi;
"¢ numărul mare, peste 6 episoade psihotice de tip maniacal sau depresiv în ultimii 5 ani;
"¢ terapia cu medicaţie antidepresivă, triciclică, săruri de litiu, haloperidol.
Prezenţa episoadelor de manie mixtă, tulburare bipolară cu cicluri rapide sau viraj dispoziţional de tip maniacal în cadrul episodului depresiv, nu poate fi explicată în totalitate prin datele existente de neurobiologie, ceea ce ne conduce la reacţiile de tip kindling şi firing. Mecanismele "firing", "kindling" şi "gating" cunoscute şi cercetate mai mult în epilepsie, au implicaţii clinico-terapeutice în psihiatrie, în special în prezenţa lezionalităţii structurilor cerebrale.
Alături de declanşarea experimentală neuroelectrofiziologică, fenomenele de "kindling" şi "firing" au fost semnalate şi de studiile psihofarmacologice prin blocarea sau activarea unor sisteme de neuromediatori. Este cunoscut de altfel faptul că, atât substanţele antipsihotice, mai ales cele din prima generaţie, cât şi cele multireceptorale, de tip clozapină, au un potenţial înalt să declanşeze crize de epilepsie. Acest fapt confirmă că mecanismele de "kindling" descrise în epilepsie şi confirmate prin experimente electroneurofiziologice pe creierul de şoarece (Goddard, 1985) pot fi declanşate şi de substanţele antipsihotice. Repetarea periodică a stimulării (kindling), în special la nivelul sistemului limbic, amigdalei, girusului cinguli, produce modificări EEG (descărcări electrice) ce au putut fi semnalate şi pe studiile EEG efectuate la pacienţii cu tulburări bipolare sau schizofrenie aflaţi sub medicaţie antipsihotică.
Descoperirea şi recunoaşterea fenomenelor de "kindling" la nivelul sistemelor hipocampo-amigdaliene a deschis noi perspective de înţelegere a implicării structurilor temporo-limbice în tablourile de manie mixtă, a fenomenelor psihotice incongruente sau a virajului dispoziţional. Stimularea repetată în condiţii de "firing" la nivelul hipocampului declanşează mecanismele de tip neurotoxic glutamatergic, ce determină modificări de tip lezional, oferind suport explicativ pentru deficitul cognitiv din tulburarea bipolară. Observaţia că fenomenele de "kindling", duc nu numai la crize dar şi la tulburări comportamentale apărute în special în cursul unor activităţi subcritice sau intercritice, a implicat extinderea acestui model pentru stările psihotice (schizofrenia, tulburările afective).
Plasticitatea receptorului NMDA (N-metyl-D-asparat) cu hiper sau hipofuncţie, este relevantă în modelele de kindling din epilepsie dar şi în schizofrenia-like (Kraus, 2000) sau tulburarea bipolară Descărcările aberante la nivelul hipocampului ("firing"), cresc sensibilitatea la penetrări negative ale evenimentelor externe, amplificate nedorit şi ducând la modificări de neurotransmisie cu substract bio-chimic. Este susţinut chiar un "prekindling" aparţinând factorilor de risc genetic pentru boli psihice (Keneth S. Kendler apr.2000). Astfel riscul genetic creşte viteza "kindlingului", fiind alături de evenimentele externe stresogene printre factorii predictivi ai episodului depresiv major.
Hipocampul prin mecanismele de filtrare ("gating") la nivelul circuitelor cortico-striato-talamocorticale, intervine în fenomenele de "aprindere" accentuând mecanismele psihotice.
Prezentarea acestor mecanisme sugerează odată în plus că utilizarea terapiei electroconvulsivante în tratamentul tulburărilor psihotice şi mai ales a tulburării bipolare constituie un risc secundar de accentuare a mecanismelor de "firing" şi "kindling" cu perturbarea echilibrului existent între sistemele de neurotransmisie şi membrana neuronală. Agresiunea hipocampică evidentă potenţează semnificativ alterarea structurală a acestei zone, cu declinul accentuat al cogniţiei.
Mergi si la cei cu bolnavi cu inima sa ii sfatuiesti sa nu mai ia medicamente si sa iei in deradere tratamentul lor ?
P.S.: Alte modificari organice prezente la pacientii cu tab fata de persoanele sanatoase
Extras din Protocolul Ministerului Sanatatii pentru Tulburarea Afectiva Bipolara
Vulnerabilitatea biologică
A fost pusă în evidenţă de studii post-mortem şi de neuroimagistică funcţională.
Studii post-mortem
"¢ Reducerea selectivă a numărului neuronilor extrapiramidali în regiunea CA2 a hipocampului (Benes, 1998);
"¢ Reducerea numărului şi volumului celulelor gliale în cortexul prefrontal (Drevets, 1998);
"¢ Reducerea numărului interneuronilor din cortexul cingulat anterior (Vincent, 1997);
"¢ Reducerea numărului de subpopulaţii neuronale, detectată prin imunoreactivitate (Dickmann, 1998).
Studii neuroimagistice (SPECT, PET, MRI) au evidenţiat anomalii funcţionale şi lezionale în episodul maniacal (O"™Connel, 1995; Goodwin, 1997).
Anomalii funcţionale:
"¢ creşterea perfuziei cerebrale în regiunile posterioare, mediane şi inferioare ale cortexului temporal stâng;
"¢ creşterea semnificativă a perfuziei în girusul cingulat anterior stâng şi în cortexul orbito-frontal stâng;
"¢ reducerea perfuziei corticale globale (George, 1995) şi creşterea concomitentă compensatorie în structurile subcorticale (Schneider, 1995) şi orbito-frontale (Baker, 1997).
Anomalii lezionale:
"¢ reducerea volumului nucleului accumbens stâng, putamen drept şi pallidum-ului extern bilateral (Baumann, 1999);
"¢ mărirea volumului nucleului amigdalian (Altshuler, 1998);
"¢ creşterea în volum a cortexului parahipocampal şi entorinal (Brown, 1986);
"¢ reducerea volumului lobilor temporali (Pearlson, 1997);
"¢ diminuarea lobului temporal drept (Swayze, 1993) şi alterarea structurilor prefrontale medio-ventrale (Drevets, 1997) şi hipocampice (Ali, 2000);
"¢ alterări structurale ale zonei talamice drepte (Vuilleumier, 1998) asociate cu hiperactivitatea sistemului limbic, mecanism implicat în fenomenul de kindling.
Cu toate că deficitul cognitiv nu a fost recunoscut pe parcursul evoluţiei tulburării bipolare, mai ales a episodului maniacal, datele recente de neurobiologie şi psihofarmacologie confirmă faptul că deficitul cognitiv poate fi prezent pe parcursul episodului maniacal, susţinut de următoarele aspecte:
"¢ existenţa unor modificări neuroimagistice care să susţină alterările structurale cerebrale implicatre în procesele cognitive;
"¢ tratament îndelungat cu substanţe antipsihotice din prima generaţie;
"¢ prezenţa pe parcursul tratamentului a unor fenomene de tip extrapiramidal şi a tratamentului corector anticolinergic de lungă durată;
"¢ utilizarea în tratamentul pacientului a electroconvulsoterapiei;
"¢ episoade somatice sau chirurgicale care să argumenteze o perioadă de hipoxie îndelungată (disfuncţii ventilatorii, anestezii generale de lungă durată);
"¢ utilizarea terapiei cu benzodiazepine, chiar în doze terapeutice, pe o perioadă care depăşeşte 12 luni, sau a medicaţiei cu glicocorticoizi;
"¢ numărul mare, peste 6 episoade psihotice de tip maniacal sau depresiv în ultimii 5 ani;
"¢ terapia cu medicaţie antidepresivă, triciclică, săruri de litiu, haloperidol.
Prezenţa episoadelor de manie mixtă, tulburare bipolară cu cicluri rapide sau viraj dispoziţional de tip maniacal în cadrul episodului depresiv, nu poate fi explicată în totalitate prin datele existente de neurobiologie, ceea ce ne conduce la reacţiile de tip kindling şi firing. Mecanismele "firing", "kindling" şi "gating" cunoscute şi cercetate mai mult în epilepsie, au implicaţii clinico-terapeutice în psihiatrie, în special în prezenţa lezionalităţii structurilor cerebrale.
Alături de declanşarea experimentală neuroelectrofiziologică, fenomenele de "kindling" şi "firing" au fost semnalate şi de studiile psihofarmacologice prin blocarea sau activarea unor sisteme de neuromediatori. Este cunoscut de altfel faptul că, atât substanţele antipsihotice, mai ales cele din prima generaţie, cât şi cele multireceptorale, de tip clozapină, au un potenţial înalt să declanşeze crize de epilepsie. Acest fapt confirmă că mecanismele de "kindling" descrise în epilepsie şi confirmate prin experimente electroneurofiziologice pe creierul de şoarece (Goddard, 1985) pot fi declanşate şi de substanţele antipsihotice. Repetarea periodică a stimulării (kindling), în special la nivelul sistemului limbic, amigdalei, girusului cinguli, produce modificări EEG (descărcări electrice) ce au putut fi semnalate şi pe studiile EEG efectuate la pacienţii cu tulburări bipolare sau schizofrenie aflaţi sub medicaţie antipsihotică.
Descoperirea şi recunoaşterea fenomenelor de "kindling" la nivelul sistemelor hipocampo-amigdaliene a deschis noi perspective de înţelegere a implicării structurilor temporo-limbice în tablourile de manie mixtă, a fenomenelor psihotice incongruente sau a virajului dispoziţional. Stimularea repetată în condiţii de "firing" la nivelul hipocampului declanşează mecanismele de tip neurotoxic glutamatergic, ce determină modificări de tip lezional, oferind suport explicativ pentru deficitul cognitiv din tulburarea bipolară. Observaţia că fenomenele de "kindling", duc nu numai la crize dar şi la tulburări comportamentale apărute în special în cursul unor activităţi subcritice sau intercritice, a implicat extinderea acestui model pentru stările psihotice (schizofrenia, tulburările afective).
Plasticitatea receptorului NMDA (N-metyl-D-asparat) cu hiper sau hipofuncţie, este relevantă în modelele de kindling din epilepsie dar şi în schizofrenia-like (Kraus, 2000) sau tulburarea bipolară Descărcările aberante la nivelul hipocampului ("firing"), cresc sensibilitatea la penetrări negative ale evenimentelor externe, amplificate nedorit şi ducând la modificări de neurotransmisie cu substract bio-chimic. Este susţinut chiar un "prekindling" aparţinând factorilor de risc genetic pentru boli psihice (Keneth S. Kendler apr.2000). Astfel riscul genetic creşte viteza "kindlingului", fiind alături de evenimentele externe stresogene printre factorii predictivi ai episodului depresiv major.
Hipocampul prin mecanismele de filtrare ("gating") la nivelul circuitelor cortico-striato-talamocorticale, intervine în fenomenele de "aprindere" accentuând mecanismele psihotice.
Prezentarea acestor mecanisme sugerează odată în plus că utilizarea terapiei electroconvulsivante în tratamentul tulburărilor psihotice şi mai ales a tulburării bipolare constituie un risc secundar de accentuare a mecanismelor de "firing" şi "kindling" cu perturbarea echilibrului existent între sistemele de neurotransmisie şi membrana neuronală. Agresiunea hipocampică evidentă potenţează semnificativ alterarea structurală a acestei zone, cu declinul accentuat al cogniţiei.
O sa te doara degetele tastind atitea pomelnice care nu sunt de niciun folos nimanui, poate iti fac bine tie ca te amagesti si nu te lasi ca perseverenta, mergi la vale pe riuri in jos(pleonasm cu intentie)
O boala, un necaz nu trebuie amplificate, sugestionate ca incurabile, imposibil de ameliorat macar.
Sa poti sa ramai senin si calm cind totul pare pierdut.
Cineva de aici, acum multi ani de zile spunea ca, , omenirea datorita mentalitatii eronate, a alimentatiei chimizate, a uzului excesiv de medicatie si a altor factori nocivi are mari sanse sa ajunga cam in felul asta, , :
http://filmehd.net/idiocracy-2006-filme-online-subtitrate-romana.html
daca ar fi dupa mine as spune despre medicatie :
son basuras, saca-le fuera de la ley
O boala, un necaz nu trebuie amplificate, sugestionate ca incurabile, imposibil de ameliorat macar.
Sa poti sa ramai senin si calm cind totul pare pierdut.
Cineva de aici, acum multi ani de zile spunea ca, , omenirea datorita mentalitatii eronate, a alimentatiei chimizate, a uzului excesiv de medicatie si a altor factori nocivi are mari sanse sa ajunga cam in felul asta, , :
http://filmehd.net/idiocracy-2006-filme-online-subtitrate-romana.html
daca ar fi dupa mine as spune despre medicatie :
son basuras, saca-le fuera de la ley
Du-te si arunca-le medicatia /chimioterapia copiilor de la sectia oncologie, sa vad tot asa ramai senina si calma?
si aia tot medicatie e. ba nu, e otrava.
da otrava aia, damn'it costa enorm si...mai si vindeca!
da ce stiu unii...
si aia tot medicatie e. ba nu, e otrava.
da otrava aia, damn'it costa enorm si...mai si vindeca!
da ce stiu unii...
Sa lasam copilasii intr-un spatiu plin de sanatate si iubire chiar daca uneori se intimpla lucruri rele.
Ideea era sa vad pirghiile psihologiei in aceste situatii
Ideea era sa vad pirghiile psihologiei in aceste situatii
M-am referit strict la medicatie. Este otrava si una si cealalta.
Atat.
Asa cum nu poti vindeca o leucemie la un copilas decat cu otravuri, asa de cele mai multe ori nu poti scoate din episod psihotic un bolnav.
Trist, dar adevarat.
Atat.
Asa cum nu poti vindeca o leucemie la un copilas decat cu otravuri, asa de cele mai multe ori nu poti scoate din episod psihotic un bolnav.
Trist, dar adevarat.
Pana la urma sunt puncte de vedere complementare, aici sunt cateva informatii extrase dintr-un articol al lui Robin Nusslock si Lyn Y. Abramson din 2009 care pot fi de ajutor, datele sunt destul de recente si vorbesc de la sine:
World Health Organization (WHO) has consistently ranked bipolar disorder as one of the top ten leading causes of disability world-wide among adults (Ayuso-Mateos, 2006; Murray Lopez, 1996).
The quality of outpatient treatment for bipolar disorder advanced considerably with the introduction of lithium carbonate in the 1960s and the anticonvulsants in the 1980s. Whereas patients with bipolar disorder tended to follow deteriorating courses in the pre-pharmacological era (Cutler Post, 1982), lithium or anticonvulsant treated patients often remain out of the hospital for extended periods (Goodwin Jamison, 1990; Patel, DelBello, Bryan, Adler, et al., 2006). Nonetheless, there is increasing recognition that pharmacotherapy alone forestalls but does not prevent relapses of bipolar episodes (Miklowitz, Simoneau, George, Richards, et al., 2000). Despite the use of mood-stabilizing agents, data suggest relapse rates as high as 40% in 1 year, 60% in 2 years, and 73% in 5 or more years (Gitlin, Swendsen, Heller, Hammen, 1995). Moreover, the efficacy of medications is limited by the fact that poor medication compliance occurs in 50-67% of individuals with bipolar disorder within the first year of treatment (Keck, McElroy, Strakowski, West, et al., 1998).
Recognizing the limitations of pharmacotherapy alone, a 1996 report by the National Institute of Mental Health (Prien Rush, 1996) recommended developing adjunctive psychosocial interventions as a central focus for research on bipolar disorder. The importance of psychosocial interventions is also highlighted by the fact that environmental variables play an important role in determining whether an individual at risk develops bipolar disorder, and the timing, frequency, and polarity (depressive vs. hypomanic/manic) of his/her bipolar episodes (Ellicott, Hammen, Gitlin, Brown, Jamison, 1990; Nusslock, Abramson, Harmon-Jones, Alloy, Hogan, 2007)
Growing evidence highlights the efficacy of these interventions, as indicated in a recent meta-analysis (Scott, Colom, Vieta, 2007) which reported a significant reduction in relapse rates (~ 40%) for individuals with bipolar disorder engaged in psychosocial treatment. Moreover, findings from the multisite Systematic Treatment Enhancement Program for Bipolar Disorder (STEP-BD) indicate that each of the three existing psychosocial interventions for bipolar disorder enhance life functioning (Miklowitz, Otto, Frank, Reilly-Harrington, Kogan, et al., 2007) and hasten recovery from a bipolar depressive episode (Miklowitz, et al., 2007).
World Health Organization (WHO) has consistently ranked bipolar disorder as one of the top ten leading causes of disability world-wide among adults (Ayuso-Mateos, 2006; Murray Lopez, 1996).
The quality of outpatient treatment for bipolar disorder advanced considerably with the introduction of lithium carbonate in the 1960s and the anticonvulsants in the 1980s. Whereas patients with bipolar disorder tended to follow deteriorating courses in the pre-pharmacological era (Cutler Post, 1982), lithium or anticonvulsant treated patients often remain out of the hospital for extended periods (Goodwin Jamison, 1990; Patel, DelBello, Bryan, Adler, et al., 2006). Nonetheless, there is increasing recognition that pharmacotherapy alone forestalls but does not prevent relapses of bipolar episodes (Miklowitz, Simoneau, George, Richards, et al., 2000). Despite the use of mood-stabilizing agents, data suggest relapse rates as high as 40% in 1 year, 60% in 2 years, and 73% in 5 or more years (Gitlin, Swendsen, Heller, Hammen, 1995). Moreover, the efficacy of medications is limited by the fact that poor medication compliance occurs in 50-67% of individuals with bipolar disorder within the first year of treatment (Keck, McElroy, Strakowski, West, et al., 1998).
Recognizing the limitations of pharmacotherapy alone, a 1996 report by the National Institute of Mental Health (Prien Rush, 1996) recommended developing adjunctive psychosocial interventions as a central focus for research on bipolar disorder. The importance of psychosocial interventions is also highlighted by the fact that environmental variables play an important role in determining whether an individual at risk develops bipolar disorder, and the timing, frequency, and polarity (depressive vs. hypomanic/manic) of his/her bipolar episodes (Ellicott, Hammen, Gitlin, Brown, Jamison, 1990; Nusslock, Abramson, Harmon-Jones, Alloy, Hogan, 2007)
Growing evidence highlights the efficacy of these interventions, as indicated in a recent meta-analysis (Scott, Colom, Vieta, 2007) which reported a significant reduction in relapse rates (~ 40%) for individuals with bipolar disorder engaged in psychosocial treatment. Moreover, findings from the multisite Systematic Treatment Enhancement Program for Bipolar Disorder (STEP-BD) indicate that each of the three existing psychosocial interventions for bipolar disorder enhance life functioning (Miklowitz, Otto, Frank, Reilly-Harrington, Kogan, et al., 2007) and hasten recovery from a bipolar depressive episode (Miklowitz, et al., 2007).
@ k.v. si Ciorapel
A tabarat azi pe mine in autobuz un om bolnav de schizo, in plin episod psihotic si care nu isi lua medicatia. Asa dintr-odata:
"- Vrei sa fim impreuna ? Vrei sa iti dau bani ? De ce ? Ai prieten ? Da faci dragoste cu el ? Pe mine m-a lasat nevasta si nu mai vreau nimic."
"- Ce boala aveti ?"
"- Am depresie, da nu ma mai duc la Obregia ca e urat acolo."
"-Mergeti la Sfantul Stelian, in Crangasi."
"-Nu, ma duc sa ma sinucid. Vreti sa ma mangaiati pe picior (si imi arata pulpa) ?"
"- Nu, zic. Nu se poate"
"- Haideti, mangaiati-ma pe picior, ca fac pe mine".
Mi-a zis asta de vreo 5 ori si a incercat sa se si apropie de mine.
Desigur ca acestui om cu care nu te puteai intelege in nici o limba si care era agresiv sexual, nu trebuie sa ii fie administrat nici un medicament. Ii punem cateva picaturi de uleiuri frumos mirositoare pe incheietura mainii, vorbeste de 2-3 ori cu o psiholoaga, o agreseaza si pe ea si totul e ok. Ce pot sa mai spun ?
P.S.: Mentionez ca nici medicamentele de diabet nu vindeca. Trebuie luate toata viata. Si au foarte multe efecte secundare. Am avut pe cineva la serviciu careia ii era rau in fiecare zi din cauza lor. De 2-3 ori a chemat si salvarea.
Voi ati avut pe cineva in familie cu schizofrenie care lua medicamente si pentru care viata era un chin ?
Sau colegi, prieteni, cunostinte care sa vi se planga ca viata sub medicamentele care impiedica virarea in episod este chin ?
Ma bucur foarte mult, Ciorapel, ca ai atins subiectul cu "ura".
Ei bine, iti marturisesc ca am facut o scurta analiza de caz pe cateva persoane foarte apropiate care au schizofrenie, nu si-o trateaza cu absolut nimic. Au o ura in ele de nu se poate exprima in cuvinte iar asta nu este o problema de caracter. Pentru ca am cunoscut acele persoane si inainte de a fi bolnave si erau foarte normale. Comportamentul lor deci se manifesta prin aceasta ura evidenta, ranchiuna, judecarea in permanenta a altora, rautati foarte mari si mai ales delir. Inventeaza si judeca anumite lucruri de ramai traznit. Unii sunt agresivi si fizic, nu numai verbal.
La persoanele care iau tratamentul acela in care voi nu credeti, eu nu am intalnit asa ceva.
Comunic bine cu ele, fara certuri, scandaluri, enervari. Oamenii sunt perfect normali.
Din aceasta cauza, chiar zilele trecute, am luat decizia ferma de a nu ma mai lasa induiosata si a nu mai tine legatura cu persoanele care stiu clar ca au ceva (pentru ca aud voci, au halucinatii vizuale etc). Am intrerupt-o brusc. Nu vrei sa te tratezi si sa te comporti ca un om normal, fara aceasta agresivitate si violenta si judecata la fiecare pas, este exact problema "ta". Ramai cu aceste manifestari. Dar nu ma da pe mine peste cap si imi produce suparari pentru lucruri imaginare sau rautati nejustificate. Chiar daca tin de boala. Nu mai suport si nu mai admit. Am inchis legatura definitiv cu acele persoane care imi aduceau atatea suparari.
Eu personal nu urasc pe nimeni si cred ca nici @ prozac sau @ pulberedestele sau cine mai scrie pe aici.
Nu inteleg despre ce ura vorbesti @ Ciorapel.
@ Psiholog-Marius.Pentilie
Recunosc ca toate episoadele maniacale (fara exceptiei) pe care le-am avut au fost pentru ca m-am lasat de tratament. Dar ce legatura are asta cu psihoterapia ?
Cele cateva sedinte de psihoterapie pe care le-am facut mi-au facut rau, nu am invatat absolut nimic din ele. Desigur ca probabil nu le-am facut ci cine trebuia. Dar aceasta psihoterapie are costuri destul de ridicate comparativ cu veniturile si chiar nu stiu ce as putea discuta cu un psiholog. Nu simt nevoia sa ma ajute cineva. Nici nu stiu ce l-as putea intreba.
La mine depresia este o stare fizica, organica, in sensul ca simt o tristete intensa in brate, in corp. Dupa 10-15 minute de la luarea unui xanax de ex sau a unei jumatati de fevarin se risipeste treptat si imi revin.
E adevarat ca si am citit cat am putut carti de psihologie din care am invatat multe lucruri.
Dupa parerea mea foarte multe persoane (nu neaparat cu afectiuni psihice) ar trebui sa mearga la psiholog pentru ca ar invata foarte multe lucruri care le-ar ajuta sa isi formeze o gandire sanatoasa in viata.
Dar uite ca indiferent cata pledoarie se face in acest scop, mijloacele financiare isi spun cuvantul.
A tabarat azi pe mine in autobuz un om bolnav de schizo, in plin episod psihotic si care nu isi lua medicatia. Asa dintr-odata:
"- Vrei sa fim impreuna ? Vrei sa iti dau bani ? De ce ? Ai prieten ? Da faci dragoste cu el ? Pe mine m-a lasat nevasta si nu mai vreau nimic."
"- Ce boala aveti ?"
"- Am depresie, da nu ma mai duc la Obregia ca e urat acolo."
"-Mergeti la Sfantul Stelian, in Crangasi."
"-Nu, ma duc sa ma sinucid. Vreti sa ma mangaiati pe picior (si imi arata pulpa) ?"
"- Nu, zic. Nu se poate"
"- Haideti, mangaiati-ma pe picior, ca fac pe mine".
Mi-a zis asta de vreo 5 ori si a incercat sa se si apropie de mine.
Desigur ca acestui om cu care nu te puteai intelege in nici o limba si care era agresiv sexual, nu trebuie sa ii fie administrat nici un medicament. Ii punem cateva picaturi de uleiuri frumos mirositoare pe incheietura mainii, vorbeste de 2-3 ori cu o psiholoaga, o agreseaza si pe ea si totul e ok. Ce pot sa mai spun ?
P.S.: Mentionez ca nici medicamentele de diabet nu vindeca. Trebuie luate toata viata. Si au foarte multe efecte secundare. Am avut pe cineva la serviciu careia ii era rau in fiecare zi din cauza lor. De 2-3 ori a chemat si salvarea.
Voi ati avut pe cineva in familie cu schizofrenie care lua medicamente si pentru care viata era un chin ?
Sau colegi, prieteni, cunostinte care sa vi se planga ca viata sub medicamentele care impiedica virarea in episod este chin ?
Ma bucur foarte mult, Ciorapel, ca ai atins subiectul cu "ura".
Ei bine, iti marturisesc ca am facut o scurta analiza de caz pe cateva persoane foarte apropiate care au schizofrenie, nu si-o trateaza cu absolut nimic. Au o ura in ele de nu se poate exprima in cuvinte iar asta nu este o problema de caracter. Pentru ca am cunoscut acele persoane si inainte de a fi bolnave si erau foarte normale. Comportamentul lor deci se manifesta prin aceasta ura evidenta, ranchiuna, judecarea in permanenta a altora, rautati foarte mari si mai ales delir. Inventeaza si judeca anumite lucruri de ramai traznit. Unii sunt agresivi si fizic, nu numai verbal.
La persoanele care iau tratamentul acela in care voi nu credeti, eu nu am intalnit asa ceva.
Comunic bine cu ele, fara certuri, scandaluri, enervari. Oamenii sunt perfect normali.
Din aceasta cauza, chiar zilele trecute, am luat decizia ferma de a nu ma mai lasa induiosata si a nu mai tine legatura cu persoanele care stiu clar ca au ceva (pentru ca aud voci, au halucinatii vizuale etc). Am intrerupt-o brusc. Nu vrei sa te tratezi si sa te comporti ca un om normal, fara aceasta agresivitate si violenta si judecata la fiecare pas, este exact problema "ta". Ramai cu aceste manifestari. Dar nu ma da pe mine peste cap si imi produce suparari pentru lucruri imaginare sau rautati nejustificate. Chiar daca tin de boala. Nu mai suport si nu mai admit. Am inchis legatura definitiv cu acele persoane care imi aduceau atatea suparari.
Eu personal nu urasc pe nimeni si cred ca nici @ prozac sau @ pulberedestele sau cine mai scrie pe aici.
Nu inteleg despre ce ura vorbesti @ Ciorapel.
@ Psiholog-Marius.Pentilie
Recunosc ca toate episoadele maniacale (fara exceptiei) pe care le-am avut au fost pentru ca m-am lasat de tratament. Dar ce legatura are asta cu psihoterapia ?
Cele cateva sedinte de psihoterapie pe care le-am facut mi-au facut rau, nu am invatat absolut nimic din ele. Desigur ca probabil nu le-am facut ci cine trebuia. Dar aceasta psihoterapie are costuri destul de ridicate comparativ cu veniturile si chiar nu stiu ce as putea discuta cu un psiholog. Nu simt nevoia sa ma ajute cineva. Nici nu stiu ce l-as putea intreba.
La mine depresia este o stare fizica, organica, in sensul ca simt o tristete intensa in brate, in corp. Dupa 10-15 minute de la luarea unui xanax de ex sau a unei jumatati de fevarin se risipeste treptat si imi revin.
E adevarat ca si am citit cat am putut carti de psihologie din care am invatat multe lucruri.
Dupa parerea mea foarte multe persoane (nu neaparat cu afectiuni psihice) ar trebui sa mearga la psiholog pentru ca ar invata foarte multe lucruri care le-ar ajuta sa isi formeze o gandire sanatoasa in viata.
Dar uite ca indiferent cata pledoarie se face in acest scop, mijloacele financiare isi spun cuvantul.
Intrebare intrebacioasa: de unde stii diagnosticul personajului si ca era nemedicat? medicat, nemedicat psihoza se desfasoara cam in acelasi mod.
Conexiunea ta cu medicatia este una puternica, cimentata, psihologic o asimilezi cu starea de bine si fizic cu dureri de oase si altele.
Sincer n-am citit tot mesajul, dar si maine e o zi.
Conexiunea ta cu medicatia este una puternica, cimentata, psihologic o asimilezi cu starea de bine si fizic cu dureri de oase si altele.
Sincer n-am citit tot mesajul, dar si maine e o zi.
L-am intrebat.
Siuncer, exista si tulburari delirante fara halucinatii.
Tulburarea deliranta
este tulburarea in care principala si unica manifestare este un delir care nu este bizar, ciudat si care este fix si de necontenit, nestramutat. Delirul reprezinta convingerea absoluta a persoanei care nu poate fi combatuta cu argumente logice si care nu cedeaza in ciuda evidentelor.
Aspectul general al bolnavilor cu o tulburare deliranta este uneori corespunzator noii personalitati. Elementul esential este reprezentat de prezenta uneia sau mai multe idei delirante nonbizare care dureaza de cel putin o luna de zile. Mimica bolnavilor exprima seriozitate si chiar severitate sau superioritate (in functie de evolutia delirului ei isi modifica expresia).
Critica ideilor delirante prevalente este exclusa, nucleul delirului fiind de nezdruncinat, chiar daca in fata unor contraargumente puternice ei pot sa manifeste o oarecare reticenta si evita sa dea raspunsul direct (este ca o retragere strategica ca apoi la scurt timp sa reia cu aceasi intensitate in sustinerea delirului)
In limbajul acestor bolnavi se poate observa in primul rand o imbogatire a vocabularului, o crestere a fondului de cuvinte pe care il folosesc ca urmare a informarii perseverente in domeniul temei delirante. Manifesta in special o grija deosebita in folosirea unei exprimari ingrijite, folosind cuvinte abstracte, cu o circulatie redusa, mai greu de inteles, dand astfel impresia de superioritate.
Afectul se caracterizeaza prin rigiditate si tensiune, primul fiind un sentiment de anxietate, de frica care nu o poate explica, ca apoi sa fie inlocuita odata cu sistematizarea o stare de tensiune, exprimata prin capacitatea de a sustine tema deliranta. Activitatea generala a bolnavilor este in majoritatea cazurilor pastrata ceea ce le permite continuarea profesiei, insa treptat se poate modifica in sensul convingerilor delirante si capata uneori aspect grave, antisociale, mergand de la injurii la violenta, omucideri sau acte impotriva ordinii publice. La alte persoane retragerea sociala poate fi absenta, la altii apare tendinta la izolare si solitudine.
In esenta, delirurile sistematizate sunt idei delirante construind judecati si rationamente, cu aparenta logica, dar pornind de la "postulate false".
Intrucat ele evolueaza pe fondul unor personalitati cu trasaturi caracteriale specifice (orgolioase, agresive, rigide, suspicioase) isi vor adauga, din contextul realitatii, elemente care vin sa sustina constructia pseudo-logica, prin care subiectul isi construieste propria realitate.
Evolutia delirurilor tinde sa fie cronica si nu se remite la 30-50% dintre pacienti, fiind cu o evolutie foarte lenta, cuprinzand in cele mai multe cazuri toata viata acestuia. Perioada terminala interfereaza de obicei cu patologia presenila sau senila si se caracterizeaza prin scaderea intensitatii delirului, restrangerea lui, ca urmare a tulburarilor involutive. Comportarea in societate se mentine destul de adecvata. Uneori evolutia prezinta mici oscilatii, cu perioade de exacerbare variabile ca durata in care, din cauza reactiilor antisociale, este necesara internarea pacientilor. Terapia moderna cu neuroleptice a imbunatatit considerabil prognosticul acestor afectiuni, obtinandu-se ameliorari durabile cu reincadrarea in mediul social.
Tratamentul are unele caracteristici cu specificitate mai deosebita, pentru ca pacientul nu are constiinta bolii si manifesta o tendinta accentuata de a transfera ostilitate asupra persoanelor ce nu-i impartasesc convingerile. Includerea in sistemul delirant comporta riscul ostilitatii pacientului sau chiar a vatamarii corporale a medicului. De asemenea, se cere tact si rabdare din partea medicului se a familiei daca este vorba de o familie complianta.
* am aflat astazi de la spital ca schizofrenia netratata poate da dupa varsta de 60 de ani dementa senila.
Totodata am intalnit o cunstinta care avusese cancer operat si tocmai isi facuse analizele sa vada daca mai are ceva dupa cateva luni de la operatie. Tumoarea recidivase si necesita o noua operatie. Ce ar fi insemnat sa ii spun: nu-ti mai lua domnule medicamentele, ia naturiste sau diverse altele decat cele prescrise de medici, ca oricum nu se vindeca sau oricum mori...
Eh...
Chiar doctorita la care am fost astazi - cand i-am zis ca nu am luat 3 zile medicamentele mediamentele pentru ca imi fusese greata si nu am putut sa mananc nimic, iar concluzia a fost ca am virat rapid intr-un "frumos" episod maniacal soldat cu 3 saptamani de spitalizare - a zis ca ori de mananc ori de nu mananc, medicamentele sa le inghit ZILNIC. Pentru a evita virajul.
Oare chiar tampiti sa fie doctorii astia cu 10 ani de facultate in spate si altii de practica in spital ?
Siuncer, exista si tulburari delirante fara halucinatii.
Tulburarea deliranta
este tulburarea in care principala si unica manifestare este un delir care nu este bizar, ciudat si care este fix si de necontenit, nestramutat. Delirul reprezinta convingerea absoluta a persoanei care nu poate fi combatuta cu argumente logice si care nu cedeaza in ciuda evidentelor.
Aspectul general al bolnavilor cu o tulburare deliranta este uneori corespunzator noii personalitati. Elementul esential este reprezentat de prezenta uneia sau mai multe idei delirante nonbizare care dureaza de cel putin o luna de zile. Mimica bolnavilor exprima seriozitate si chiar severitate sau superioritate (in functie de evolutia delirului ei isi modifica expresia).
Critica ideilor delirante prevalente este exclusa, nucleul delirului fiind de nezdruncinat, chiar daca in fata unor contraargumente puternice ei pot sa manifeste o oarecare reticenta si evita sa dea raspunsul direct (este ca o retragere strategica ca apoi la scurt timp sa reia cu aceasi intensitate in sustinerea delirului)
In limbajul acestor bolnavi se poate observa in primul rand o imbogatire a vocabularului, o crestere a fondului de cuvinte pe care il folosesc ca urmare a informarii perseverente in domeniul temei delirante. Manifesta in special o grija deosebita in folosirea unei exprimari ingrijite, folosind cuvinte abstracte, cu o circulatie redusa, mai greu de inteles, dand astfel impresia de superioritate.
Afectul se caracterizeaza prin rigiditate si tensiune, primul fiind un sentiment de anxietate, de frica care nu o poate explica, ca apoi sa fie inlocuita odata cu sistematizarea o stare de tensiune, exprimata prin capacitatea de a sustine tema deliranta. Activitatea generala a bolnavilor este in majoritatea cazurilor pastrata ceea ce le permite continuarea profesiei, insa treptat se poate modifica in sensul convingerilor delirante si capata uneori aspect grave, antisociale, mergand de la injurii la violenta, omucideri sau acte impotriva ordinii publice. La alte persoane retragerea sociala poate fi absenta, la altii apare tendinta la izolare si solitudine.
In esenta, delirurile sistematizate sunt idei delirante construind judecati si rationamente, cu aparenta logica, dar pornind de la "postulate false".
Intrucat ele evolueaza pe fondul unor personalitati cu trasaturi caracteriale specifice (orgolioase, agresive, rigide, suspicioase) isi vor adauga, din contextul realitatii, elemente care vin sa sustina constructia pseudo-logica, prin care subiectul isi construieste propria realitate.
Evolutia delirurilor tinde sa fie cronica si nu se remite la 30-50% dintre pacienti, fiind cu o evolutie foarte lenta, cuprinzand in cele mai multe cazuri toata viata acestuia. Perioada terminala interfereaza de obicei cu patologia presenila sau senila si se caracterizeaza prin scaderea intensitatii delirului, restrangerea lui, ca urmare a tulburarilor involutive. Comportarea in societate se mentine destul de adecvata. Uneori evolutia prezinta mici oscilatii, cu perioade de exacerbare variabile ca durata in care, din cauza reactiilor antisociale, este necesara internarea pacientilor. Terapia moderna cu neuroleptice a imbunatatit considerabil prognosticul acestor afectiuni, obtinandu-se ameliorari durabile cu reincadrarea in mediul social.
Tratamentul are unele caracteristici cu specificitate mai deosebita, pentru ca pacientul nu are constiinta bolii si manifesta o tendinta accentuata de a transfera ostilitate asupra persoanelor ce nu-i impartasesc convingerile. Includerea in sistemul delirant comporta riscul ostilitatii pacientului sau chiar a vatamarii corporale a medicului. De asemenea, se cere tact si rabdare din partea medicului se a familiei daca este vorba de o familie complianta.
* am aflat astazi de la spital ca schizofrenia netratata poate da dupa varsta de 60 de ani dementa senila.
Totodata am intalnit o cunstinta care avusese cancer operat si tocmai isi facuse analizele sa vada daca mai are ceva dupa cateva luni de la operatie. Tumoarea recidivase si necesita o noua operatie. Ce ar fi insemnat sa ii spun: nu-ti mai lua domnule medicamentele, ia naturiste sau diverse altele decat cele prescrise de medici, ca oricum nu se vindeca sau oricum mori...
Eh...
Chiar doctorita la care am fost astazi - cand i-am zis ca nu am luat 3 zile medicamentele mediamentele pentru ca imi fusese greata si nu am putut sa mananc nimic, iar concluzia a fost ca am virat rapid intr-un "frumos" episod maniacal soldat cu 3 saptamani de spitalizare - a zis ca ori de mananc ori de nu mananc, medicamentele sa le inghit ZILNIC. Pentru a evita virajul.
Oare chiar tampiti sa fie doctorii astia cu 10 ani de facultate in spate si altii de practica in spital ?
E lumea ta aici, modul in care faci insinuari me da asco.
Nu se mai stie cind ti-e bine si in ce consta asta, dar sper sa ti se puna pata pe altcineva cit mai curind.
E dintr-o melodie?, , e prea tirziu la tine in suflet, ,
Nu se mai stie cind ti-e bine si in ce consta asta, dar sper sa ti se puna pata pe altcineva cit mai curind.
E dintr-o melodie?, , e prea tirziu la tine in suflet, ,
Mi-e foarte bine momentan. Multumes frumos.
Dar trebuie sa recunosc, ca toate pornirile si razvratirile astea eroice, ale tale si ale lui Ciorapel, de a ne salva de la medicamente, sunt din dorinta voastra de a face un lucru bun si "de a ne scapa".
Ceea ce inseamna ca sunteti doua doamne minunate.
Imi aduc aminte ca Ciorapel intreba cumva unde ne ascundem noi ura.
Care ura ?
Sa stii ca eu va iubesc pe amandoua, in ciuda faptului ca nu ma pot resemna sa va raspund. Va iubesc si va admir pe voi doua si pe toti cei care scriu si citesc Forumul Romedic.
"E dintr-o melodie" dedicata voua doua.
-*
(*modificat de admin)
Dar trebuie sa recunosc, ca toate pornirile si razvratirile astea eroice, ale tale si ale lui Ciorapel, de a ne salva de la medicamente, sunt din dorinta voastra de a face un lucru bun si "de a ne scapa".
Ceea ce inseamna ca sunteti doua doamne minunate.
Imi aduc aminte ca Ciorapel intreba cumva unde ne ascundem noi ura.
Care ura ?
Sa stii ca eu va iubesc pe amandoua, in ciuda faptului ca nu ma pot resemna sa va raspund. Va iubesc si va admir pe voi doua si pe toti cei care scriu si citesc Forumul Romedic.
"E dintr-o melodie" dedicata voua doua.
-*
(*modificat de admin)
Clara, hai sa nu denaturam (intentionat):
Era vorba de ura adusa in discutie de cei bolnavi, ei au scris pe forum despre sentimentul asta.
Chiar si Wip (scuze ca-l amintesc pe Wipişor, stiu ca nu e frumos sa vorbesti de cineva in lipsa sa) zicea ca anumite scheme de tratament domolesc ura pacientilor lui.
Si intrebam cum rezolva psihiatria problema asta de viata si de moarte?
Cum vindeca ura pacientilor?
Inca nu mi s-a raspuns.
Era vorba de ura adusa in discutie de cei bolnavi, ei au scris pe forum despre sentimentul asta.
Chiar si Wip (scuze ca-l amintesc pe Wipişor, stiu ca nu e frumos sa vorbesti de cineva in lipsa sa) zicea ca anumite scheme de tratament domolesc ura pacientilor lui.
Si intrebam cum rezolva psihiatria problema asta de viata si de moarte?
Cum vindeca ura pacientilor?
Inca nu mi s-a raspuns.
@ Ciorapel, consider ca ura si manifestarile ei tin tot de episodul psihotic in care in creier se produc foarte multe modificari.
In momentul in care tratezi episodul si creierul si substantele albe (cenusie) care il inconjoara revin la volumul initial, atunci ura dispare. Se petrece ceva fizic acolo care odata reglat, determina si modificari ale sentimentelor si automat ale comportamentului.
Iti pot marturisi precis despre cazul meu care, intr-unul dintre episoadele psihotice, am fost foarte violenta verbal cu mama, acuzand-o de cele 2 avorturi pe care le-a facut si considerand-o responsabila si prin asta pentru boala mea. Eu am suferit de-a lungul timpului pentru asta dar in acele momente de episod chiar am fost agresiva si am tipat la ea foarte rau.
In momentul instaurarii tratamentului aceasta "agresivitate" a trecut.
Nu iti imagina acuma ca tratamentele ne spala creierii si in masura in care le luam putem fi manipulati sau nu mai avem opinii sau suntem legume. Nu e asa. Suntem in deplinatatea facultatilor mintale, numai ca ne putem concentra mai greu (mai ales daca e zgomot puternic sau daca provine din mai multe surse) si avem mai putina energie decat oamenii bolnavi.
In stare normala eu nu tip la mama pentru aceasta problema Imi pare rau, ma rog pentru fratii mei dar nu o cert. Luam masuri impreuna ca sa le fie bine acelor sufletele, acolo unde sunt.
In momentul in care tratezi episodul si creierul si substantele albe (cenusie) care il inconjoara revin la volumul initial, atunci ura dispare. Se petrece ceva fizic acolo care odata reglat, determina si modificari ale sentimentelor si automat ale comportamentului.
Iti pot marturisi precis despre cazul meu care, intr-unul dintre episoadele psihotice, am fost foarte violenta verbal cu mama, acuzand-o de cele 2 avorturi pe care le-a facut si considerand-o responsabila si prin asta pentru boala mea. Eu am suferit de-a lungul timpului pentru asta dar in acele momente de episod chiar am fost agresiva si am tipat la ea foarte rau.
In momentul instaurarii tratamentului aceasta "agresivitate" a trecut.
Nu iti imagina acuma ca tratamentele ne spala creierii si in masura in care le luam putem fi manipulati sau nu mai avem opinii sau suntem legume. Nu e asa. Suntem in deplinatatea facultatilor mintale, numai ca ne putem concentra mai greu (mai ales daca e zgomot puternic sau daca provine din mai multe surse) si avem mai putina energie decat oamenii bolnavi.
In stare normala eu nu tip la mama pentru aceasta problema Imi pare rau, ma rog pentru fratii mei dar nu o cert. Luam masuri impreuna ca sa le fie bine acelor sufletele, acolo unde sunt.
Observ ca topicul deschis de mine are numai amintirile mele. As fi vrut sa citesc si experientele altora.
Buna dimineata!
Multumesc tuturor care mi-au dat sfaturi, acum vreau sa va mai povestesc din cele mai recenta amintiri din starea mea " de bine" prin care am trecut.
Totul decurgea conform tratamentului (300mg litiu). Am fost la un curs de vanzari la Azuga. Acolo in ultima seara, prietenindu-ne intre noi, vreo 50 de barbati si femei am facut petrecerea de banchet. Atunci nu am dormit seara aceea le-am facut cinste la baieti cu tigari si vin, desi eu nu beau alcool si nu fumez. Ma intelegeam de minune cu toti betivii, de parca erau fratii mei, ba chiar mai bine decat ma intelegeam cu sora mea. Dimineata mi-am luat pastila ca de obicei si am plecat sa il duc pe unul dintre prieteni pana la gara la ora 6, 30. Acest om m-a impresionat pentru ca are in sibiu un centru in catre creste copiii pe care parintiii lor ii abandoneaza.
In sfarsit eu am hotarat sa il duc pana la Bucuresti cu masina pentru ca din prisma mea omul acela era un exemplu pentru mine desi era crestin. Eu nu mi-am ignorat nici macar o rugaciune cat am fost plecat de acasa. L-am dus la-m lasat la bucuresti si dupa aceea m-am intors la Azuga, era vineri pe la pranz, inchipuiti-va cat de aglomerat era drumul.
Am ajuns in azuga si vad o masina de politie in fata mea. Mie de mic imi era frica de politie, probabil de cand veneau securistii in casa sa ne caute de bani, aur. De depasit nu puteam sa depasesc masina, si in pus nu stiam drumul catre hotel, atunci i-am facut flashuri pana a oprit. Am iesit din masina si m-am dus la masina lui m-am prezentat si l-am intrebat:
Cum ajung la hotel Cautis? Atunci m-a escortat pana la hotel. Pentru mine a fost infringerea unei frici, si politistii sunt oameni si nu sunt numai spagagii si rai.
La curs am plecat cu masina unei verisoare de a nevestimii cu care ma inteleg foarte bine. Ea a auzit ca nu am ramas ultima zi la curs sa dau examenul si si-a dat seama ca sunt usor maniac, atunci mi-a spus sa conduca alt baiat. Eu am ascultat-o dar de suparare pe ea i-am taiat centura de siguranta din dreapta fata cu briceagul.
Am ajuns acasa la mine la bloc pentru ca eu stau separat de parintii mei care stau la casa. Aici era acasa sotia, fetita mea de 8 ani, baietelul meu de 5 ani si soacra mea. Atunci sotia mi-a spus ca eu sunt maniac si sa iau zyprexa, dar eu fiind maniac eram cocos si i-am spus ca nu iau nici macar o pastila dect cele din tratamentul de pana acum. Atunci am avut niste discutii mai aprinse si le-am impins sa cada pe canapea pe sotie si pe soacra. Soacrei ii spusesem inainte de evenimentul asta sa plece acasa la ea, iar ea mi-a raspuns ca o sa plece dimineata. Dupa ce le-am impins soacra si soti de fica mea au iesit afara tipand si au fugit la vecini de pe palier pe diagonala cu noi. Vecina si vecinul de vizavi m-au luat la ei acasa. Intre timp au venit tatal meu si 2 verisori foarte apropiati mie. Aici m-am certat cu taica-miu ca este casa lui. Atunci am plecat la cealalta casa pe jos descult. Aici au venit dupa mine verii si taicamiu. Atunci i-am zis : Eu am venit de la Allah pentru tine si mama mea pentru ca voi v-ati rugat sa va ofere in dar un baiat, de ce ai dat in darul pe care ti la dat Allah? si i-am mai spus: Eu sunt mai puternic dacat tine si baiatul meu este mai puternic dacat amandoi. Atunci a fost o confruntare intre noi eu am ridicat mana sa ma apar si el mi-a tras un cap in gura, m-am dus din nou in fata lui si iar m-a lovit cu capul in gura de am crezut ca mi-a scos caninul. Doar imi facusem o gaura in buza si am inceput sa scuip sange. Atunci am luat-o pe jos unde am vazut cu ochii luandu-l si pe cainele familiei. Bineinteles ca au venit dupa mine, m-au adus inapoi, eu am stat cu cainele in porbagajul papucului nostru.
De aici iar am plecat cu gandul sa merg pe jos pana la bunicii mei la 34 km departare. M-a luat unchiul si matusa si m-au dus la tara. De aici dimineata am venit in Constanta si m-am dus in vizita la verisoara care ma trimisese la azuga. Am dormit putin si dupa aceea am rugat-o sa ma duca intr-o geamie sa ma izolez acolo in casa domnului. Iar aici a venit tatal meu cu 3verisori si cu imamul geamiei. Imamul si cel mai mic dintre verisori m-au scos din geamie unde ma astepta un jandarm 2/2 si o salvare. M-au suit in salvare si m-au internat la Palazu. Eu nu eram in psihoza si eram perfect constient.
La spitalul de psihiatrie am stat mai bine de 3 saptamani si nu am putut ajunge la intalnirea cu Sean. Tin sa precizez ca eu sunt Musulman iar tatarii inainte sa accepte islamul erau samani. Daca era mai bine cu samanismul: De ce tatarii s-au convertit la islam?
In spital mi-am facut aproape toate rugaciunile. Am fost si legat de pat moment in care eu nu imi repetam dacat marturisirea ca eu sunt musulman: "Marturisesc ca nu exista alta divinitate in afara de allah si marturisesc ca Muhammed este robul si trimisul lui Allah", dar o spuneam in arabeste. A fost cumplit sa fiu legat am facut pipi in pampersi eu la 34 de ani, nici cand am avut coloana rupta nu am facut pipi in pampers. In spital ma intelegeam cu Nebunii la fel de bine ca si cu betivii vorba aceea: Gura betivului.nebunului adevar graieste. Nu imi ingiteam pastilele si le aruncam in chiuveta. Intr-o zi nu imi luasem pastilele si nu inchisesem un ochi toata noaptea, dimineata cand m-am du la masa doamnele bucatarese mi-au spus : Uite ce bine ai dormit ai ochii deschisi cum trebuie.
La spital doctorita Carjaliu nu a trecut de loc sa ma vada dar m-am dus eu de cateva ori la biroul dansei. E directoare si are 2 caini mici care vin dupa ea peste tot. A pictat geamurile usilor saloanelor si uniii pereti infrumusetand foarte mult spitalul.
Intr-o zi era si mama mea cand ne-au dat medicamentele. Eu le-am luat in gura si dupa aceea le-am aruncat in borcanul de nutela din care am baut apa. I-am aratat mamei borcanul si i-am spus pe tatareste sa taca. Atunci ea a insistat sa iau pastilele si eu am tranti burcanul de s-a facut tandari. Apoi mama s-a suparat si a plecat, a vrut sa se duca la asistente dar nu am lasat-o eu. Atunci a dat telefon si asistenta a venit la mine si mi-a spus am auzit ca nu iti iei medicatia. Eu am raspuns ca: Da, si ma bucur ca m-ati prins, pentru ca nu suport minciuna. Atunci mi-a dat medicamentele printre care si unele rosii destul de mari si cu un gut oribil cand le mesteci. Eu am cerut depakine in locul lor pentru ca au un gust mai bun.
M-am dus la directoare si i-am aratat mainile pe care aveam alergii de la depakine si mi-a spus ca in cateva zile nu o sa mor de la aceasta alergie. Am cerut o permisie de cateva ore vineri sa ma duc la geamie. Mi-a promis ca imi da permisie de vineri dimineata pana duminica seara cu conditia sa plec esortat de mama mea
In sfarsit a venit vineri dimineata si mama mea nu a venit sa ma vada pentru ca asistentele i-au spus ca ma agita si mai bine ar fi sa nu vina.
sambata dimineata iar am stresat-o pe directoare mustrandu-i ca nu mi-a adus traducator de araba inainte sa ma lege pentru ca era dreptul pacientului si ca nu m-a lasat in permisie. Atunci am dat telefon de la mama unui pacient si a venit sotia si mama si mi-au dat drumul de tot.
Asta a fost ultima mea poveste
Morala iubestei pe toti chiar si pe Iuda pentru ca fara el Isus nu mai era crucificat.
Il iubesc pe tatal meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Nu stiu daca ma repet dar eu mi-am facut toate actele ca sa plec sofer pe tir, mai trebuia sa imi iasa cardul tahograf de la ARR si m-am rugat: Allahim da-mi un semn daca e mai bine sa plec sau sa raman. Dupa cateva zile m-am suit pe scara si cazand mi-am fracturat vertebra L1 amortindu-mi de la genunchi in jos picioarele. Am fost operat la Bagdasar-Arsenie si acum am suruburi si tije de titian in coloana. Semnul a venit destul de dureros si mi-a spus clar Allah ca trebuie sa raman aici sa am grija de batranetile parintilor mei care m-au crescut pana la aceasta varsta.
Cred ca trebuie sa inchei aici si multumesc tuturor cititorilor si celos care imi mai si raspund. Selam Aleki (Pacea Lui Allah sa fie asupra voastra)
Multumesc tuturor care mi-au dat sfaturi, acum vreau sa va mai povestesc din cele mai recenta amintiri din starea mea " de bine" prin care am trecut.
Totul decurgea conform tratamentului (300mg litiu). Am fost la un curs de vanzari la Azuga. Acolo in ultima seara, prietenindu-ne intre noi, vreo 50 de barbati si femei am facut petrecerea de banchet. Atunci nu am dormit seara aceea le-am facut cinste la baieti cu tigari si vin, desi eu nu beau alcool si nu fumez. Ma intelegeam de minune cu toti betivii, de parca erau fratii mei, ba chiar mai bine decat ma intelegeam cu sora mea. Dimineata mi-am luat pastila ca de obicei si am plecat sa il duc pe unul dintre prieteni pana la gara la ora 6, 30. Acest om m-a impresionat pentru ca are in sibiu un centru in catre creste copiii pe care parintiii lor ii abandoneaza.
In sfarsit eu am hotarat sa il duc pana la Bucuresti cu masina pentru ca din prisma mea omul acela era un exemplu pentru mine desi era crestin. Eu nu mi-am ignorat nici macar o rugaciune cat am fost plecat de acasa. L-am dus la-m lasat la bucuresti si dupa aceea m-am intors la Azuga, era vineri pe la pranz, inchipuiti-va cat de aglomerat era drumul.
Am ajuns in azuga si vad o masina de politie in fata mea. Mie de mic imi era frica de politie, probabil de cand veneau securistii in casa sa ne caute de bani, aur. De depasit nu puteam sa depasesc masina, si in pus nu stiam drumul catre hotel, atunci i-am facut flashuri pana a oprit. Am iesit din masina si m-am dus la masina lui m-am prezentat si l-am intrebat:
Cum ajung la hotel Cautis? Atunci m-a escortat pana la hotel. Pentru mine a fost infringerea unei frici, si politistii sunt oameni si nu sunt numai spagagii si rai.
La curs am plecat cu masina unei verisoare de a nevestimii cu care ma inteleg foarte bine. Ea a auzit ca nu am ramas ultima zi la curs sa dau examenul si si-a dat seama ca sunt usor maniac, atunci mi-a spus sa conduca alt baiat. Eu am ascultat-o dar de suparare pe ea i-am taiat centura de siguranta din dreapta fata cu briceagul.
Am ajuns acasa la mine la bloc pentru ca eu stau separat de parintii mei care stau la casa. Aici era acasa sotia, fetita mea de 8 ani, baietelul meu de 5 ani si soacra mea. Atunci sotia mi-a spus ca eu sunt maniac si sa iau zyprexa, dar eu fiind maniac eram cocos si i-am spus ca nu iau nici macar o pastila dect cele din tratamentul de pana acum. Atunci am avut niste discutii mai aprinse si le-am impins sa cada pe canapea pe sotie si pe soacra. Soacrei ii spusesem inainte de evenimentul asta sa plece acasa la ea, iar ea mi-a raspuns ca o sa plece dimineata. Dupa ce le-am impins soacra si soti de fica mea au iesit afara tipand si au fugit la vecini de pe palier pe diagonala cu noi. Vecina si vecinul de vizavi m-au luat la ei acasa. Intre timp au venit tatal meu si 2 verisori foarte apropiati mie. Aici m-am certat cu taica-miu ca este casa lui. Atunci am plecat la cealalta casa pe jos descult. Aici au venit dupa mine verii si taicamiu. Atunci i-am zis : Eu am venit de la Allah pentru tine si mama mea pentru ca voi v-ati rugat sa va ofere in dar un baiat, de ce ai dat in darul pe care ti la dat Allah? si i-am mai spus: Eu sunt mai puternic dacat tine si baiatul meu este mai puternic dacat amandoi. Atunci a fost o confruntare intre noi eu am ridicat mana sa ma apar si el mi-a tras un cap in gura, m-am dus din nou in fata lui si iar m-a lovit cu capul in gura de am crezut ca mi-a scos caninul. Doar imi facusem o gaura in buza si am inceput sa scuip sange. Atunci am luat-o pe jos unde am vazut cu ochii luandu-l si pe cainele familiei. Bineinteles ca au venit dupa mine, m-au adus inapoi, eu am stat cu cainele in porbagajul papucului nostru.
De aici iar am plecat cu gandul sa merg pe jos pana la bunicii mei la 34 km departare. M-a luat unchiul si matusa si m-au dus la tara. De aici dimineata am venit in Constanta si m-am dus in vizita la verisoara care ma trimisese la azuga. Am dormit putin si dupa aceea am rugat-o sa ma duca intr-o geamie sa ma izolez acolo in casa domnului. Iar aici a venit tatal meu cu 3verisori si cu imamul geamiei. Imamul si cel mai mic dintre verisori m-au scos din geamie unde ma astepta un jandarm 2/2 si o salvare. M-au suit in salvare si m-au internat la Palazu. Eu nu eram in psihoza si eram perfect constient.
La spitalul de psihiatrie am stat mai bine de 3 saptamani si nu am putut ajunge la intalnirea cu Sean. Tin sa precizez ca eu sunt Musulman iar tatarii inainte sa accepte islamul erau samani. Daca era mai bine cu samanismul: De ce tatarii s-au convertit la islam?
In spital mi-am facut aproape toate rugaciunile. Am fost si legat de pat moment in care eu nu imi repetam dacat marturisirea ca eu sunt musulman: "Marturisesc ca nu exista alta divinitate in afara de allah si marturisesc ca Muhammed este robul si trimisul lui Allah", dar o spuneam in arabeste. A fost cumplit sa fiu legat am facut pipi in pampersi eu la 34 de ani, nici cand am avut coloana rupta nu am facut pipi in pampers. In spital ma intelegeam cu Nebunii la fel de bine ca si cu betivii vorba aceea: Gura betivului.nebunului adevar graieste. Nu imi ingiteam pastilele si le aruncam in chiuveta. Intr-o zi nu imi luasem pastilele si nu inchisesem un ochi toata noaptea, dimineata cand m-am du la masa doamnele bucatarese mi-au spus : Uite ce bine ai dormit ai ochii deschisi cum trebuie.
La spital doctorita Carjaliu nu a trecut de loc sa ma vada dar m-am dus eu de cateva ori la biroul dansei. E directoare si are 2 caini mici care vin dupa ea peste tot. A pictat geamurile usilor saloanelor si uniii pereti infrumusetand foarte mult spitalul.
Intr-o zi era si mama mea cand ne-au dat medicamentele. Eu le-am luat in gura si dupa aceea le-am aruncat in borcanul de nutela din care am baut apa. I-am aratat mamei borcanul si i-am spus pe tatareste sa taca. Atunci ea a insistat sa iau pastilele si eu am tranti burcanul de s-a facut tandari. Apoi mama s-a suparat si a plecat, a vrut sa se duca la asistente dar nu am lasat-o eu. Atunci a dat telefon si asistenta a venit la mine si mi-a spus am auzit ca nu iti iei medicatia. Eu am raspuns ca: Da, si ma bucur ca m-ati prins, pentru ca nu suport minciuna. Atunci mi-a dat medicamentele printre care si unele rosii destul de mari si cu un gut oribil cand le mesteci. Eu am cerut depakine in locul lor pentru ca au un gust mai bun.
M-am dus la directoare si i-am aratat mainile pe care aveam alergii de la depakine si mi-a spus ca in cateva zile nu o sa mor de la aceasta alergie. Am cerut o permisie de cateva ore vineri sa ma duc la geamie. Mi-a promis ca imi da permisie de vineri dimineata pana duminica seara cu conditia sa plec esortat de mama mea
In sfarsit a venit vineri dimineata si mama mea nu a venit sa ma vada pentru ca asistentele i-au spus ca ma agita si mai bine ar fi sa nu vina.
sambata dimineata iar am stresat-o pe directoare mustrandu-i ca nu mi-a adus traducator de araba inainte sa ma lege pentru ca era dreptul pacientului si ca nu m-a lasat in permisie. Atunci am dat telefon de la mama unui pacient si a venit sotia si mama si mi-au dat drumul de tot.
Asta a fost ultima mea poveste
Morala iubestei pe toti chiar si pe Iuda pentru ca fara el Isus nu mai era crucificat.
Il iubesc pe tatal meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Nu stiu daca ma repet dar eu mi-am facut toate actele ca sa plec sofer pe tir, mai trebuia sa imi iasa cardul tahograf de la ARR si m-am rugat: Allahim da-mi un semn daca e mai bine sa plec sau sa raman. Dupa cateva zile m-am suit pe scara si cazand mi-am fracturat vertebra L1 amortindu-mi de la genunchi in jos picioarele. Am fost operat la Bagdasar-Arsenie si acum am suruburi si tije de titian in coloana. Semnul a venit destul de dureros si mi-a spus clar Allah ca trebuie sa raman aici sa am grija de batranetile parintilor mei care m-au crescut pana la aceasta varsta.
Cred ca trebuie sa inchei aici si multumesc tuturor cititorilor si celos care imi mai si raspund. Selam Aleki (Pacea Lui Allah sa fie asupra voastra)
"Semnul a venit destul de dureros si mi-a spus clar Allah ca trebuie sa raman aici sa am grija de batranetile parintilor mei care m-au crescut pana la aceasta varsta."
Doamne, cat m-a izbit in ochi aceasta propozitie!
Nu a fost iubire ce ai primit din partea parintilor inca de cand te-ai nascut, ci a fost posesivitate. Tu nu ai fost crescut ca sa te dezvolti conform personalitatii tale, deci nu ai fost iubit pentru tine, ci pentru ei, ca sa-i ingrijesti la batranete si sa nu ramana singuri. Egoism feroce. Pur si simplu ii furi viata copilului.
Nu ai ce sa iubesti la tatal tau, tu esti victima! Dar vezi, nu trebuie sa capeti ura pe el si sa te duci sa-i spui, "stii, nu te iubesc, te urasc!", pentru ca iti va infrange iar si iar vointa, internandu-te. Trebuie sa nu-ti mai pese de el! Tu esti bolnav pentru ca traiesti cu educatia lor in cap, or acea educatie e una profund gresita, egoista, care iti anuleaza viata ta ca sa le-o sustina pe-a lor.
Tu trebuie sa ajungi sa intelegi corect relatiile din cadrul familiei si ce ti s-a intamplat. Pana nu vei pricepe exact cum te-au distrus, nu ai nici o sansa de scapare, pentru ca agresiunile lor nu numai ca vor continua, ci se vor agrava.
In mod normal, daca ei ar vrea sa te ajute cu adevarat si s-ar cauta intr-adevar solutii, s-ar face urmatoarele lucruri:
Inainte de toate, ei ar trebui sa faca terapie individual, sa inteleaga cum s-au pozitionat toata viata lor in raport cu ceilalti, dar mai ales fata de ei insisi, care sunt traumele care au dus la imbolnavirea lor (pentru ca ei sunt oameni bolnavi). Apoi, trebuie sa faca o terapie de cuplu, sa inteleaga in ce fel casnicia lor decisa de ei sau anumite evenimente a devenit inchisoarea ta, atunci cand ai venit pe lume. Abia dupa aceea, dupa ce toate acestea se vor fi rezolvat, urmezi tu la psihoterapeut! Tu esti ultima veriga si cea care nu a provocat rau, doar l-a primit, tu esti ultima figura dintr-o schema cumplit de gresita, ei sunt autorii tuturor nenorocirilor din casnicia lor si ei sunt autorii tuturor bolilor psihice si frustrarilor pe care le-au revarsat amandoi in capul tau, ca sa reziste unul langa celalalt si sa reziste, la randul lor, in fata tuturor agresiunilor primite de ei pana atunci. Abia dupa ce le va arata cineva ultracompetent in ce fel te-au imbolnavit, abia dupa aceea sunt sanse sa fii tu rezolvat!
Dar asta ar insemna sa inteleaga ca au o problema, sa accepte ca au o problema, or asta nu prea se intampla niciodata, e cate un miracol pe secol, cred. Un agresor si un om bolnav psihic (imbolnavit la randul lui de cei care l-au format) va trai pana la moarte in reperele gresite si in lumea lui, una in care sufletul unui om sau al propriului copil nu exista sau e inteles eronat.
Te-au setat de mic sa le fii sclav, ti-au spalat creierii sa nu le iesi din cuvant, de-aceea te-ai si imbolnavit, ca n-ai stiut sa te revolti impotriva mizeriilor, manipularilor, minciunilor, abuzurilor in care ai crescut si te-ai format. Ai 34 de ani, esti la limita, dar inca mai ai sanse sa scapi si sa o apuci pe un alt drum, unul normal din toate punctele de vedere. Cu fiecare an care trece si cu fiecare medicament pe care il iei pentru aceasta afectiune, sansele se diminueaza pana ajung sa dispara de tot. Spre deosebire de altii ca tine, dar care n-au mai apucat sa munceasca, sa se casatoreasca, sa faca un copil, tu ai infinit mai multe sanse pentru ca toate astea sunt ancore care te tin pe pamant sa nu te ia uraganul care vuieste mereu deasupra capului tau. Uraganul acela reprezinta agresiunile de orice fel duse pana la extrem si care continua sa ti se intample cu fiecare contact pe care il ai cu cei care ti-au facut rau (inconstient).
Tu nu trebuie sa te duci sa iei pe cineva de gat, uite de ce, iti fac un scenariu sa vezi ce ti s-ar intampla: daca te duci acum la calaul tau (tatal tau), iti va da pumni in gura si in cap pana se va satura si te va dobori, pentru ca inca e in forta si turbeaza numai la gandul ca fiul s-a revoltat si nu-l mai asculta. Mai tarziu, cand puterile il vor lasa, dar te va agresa din nou, tu il vei lovi sau iti vei pierde cumpatul si-l poti omori, accidental sau nu (cand cresti un copil cu iubire adevarata, niciodata, dar niciodata acela nu-ti va intoarce iubirea cu violenta sau tortura psihica!). Asa se ajunge la crimele din tara noastra, cand vezi ca fiul si-a ucis tatal. Copilul nu s-a putut apara cand a fost mic, dar si-a luat revansa peste ani. In schimb, cel acuzat si condamnat la inchisoare vei fi tu, insa pentru ca vei fi decazut din drepturile tale pe motive de boala psihica, inchisoarea ta va fi Palazu Mare pentru totdeauna. Asta iti doresti tu de la viata ta?
Problema nu e ca nu ar exista solutii pentru tine sau altii ca tine, ci ca s-ar putea ca tu sa fi ajuns in acel stadiu in care atunci cand cineva incearca sa-ti aduca niste informatii care automat lovesc in agresorii tai, sa te enervezi si sa incepi sa le tii partea mental, fara sa iti dai seama macar!
De ce se intampla? Pai, nu uita ca tu esti produsul exclusiv al mintii lor, al comportamentului gresit cu care au venit in casnicie, dar si al casniciei disfunctionale care a creat atatea traume in capul tau incat acum trebuie sa se reverse (si se revarsa prin psihoze). Formandu-se toate pe fundamente gresite, educatia ta a fost gresita din start, iar plamadirea ta ca om, inca din primele zile de viata, a inceput cu stangul. Nu uita ca tu esti nu numai produsul lor, dar si copia lor (ca de-aceea ai si fost imbolnavit, ca s-a trecut cu tancul peste personalitatea si sufletul tau, fortandu-te sa gandesti, sa respiri, sa actionezi ca ei), iar cand cineva vine acum si incearca sa-ti deschida ochii, desi tu stii ca suferi din cauza lor, le vei lua apararea. Tu de fapt iti iei TIE apararea, te protejezi pe tine, dar nu pe sinele acela corect si care ar fi trebuit sa fie autentic, ci pe sinele otravit si modificat de ei sa fii ca ei. De-aceea exista respingere, de-aceea paradoxal victimele tin partea agresorilor (gasesti exemple cate vrei pe aria asta de tulburari psihice), de-aceea te trezesti cu rosia in ochi tu, cel care vrei sa faci un (mic) bine.
In familiile disfunctionale a fost atata ura, dizarmonie, agresiune, joc de putere al celor mari asupra celor slabi (asupra copiilor), incat nimic nu mai e corect si stabil. Prin minciuna, agresiune, manipulare, teroare nu poti construi un copil sanatos, nu ai cum, pentru ca el chiar daca nu se opune, ca nu intelege exact ce i se intampla si mai si depinde de tine, in schimb SIMTE totul: ca e iubit conditionat, ca nu a fost dorit, ca e o povara, ca exista ca sa rasplateasca pe tata sau pe mama, in loc sa ajunga sa-si traiasca propria viata (in situatia asta esti tu, existi ca sa-ti ingrijesti parintii la batranete).
Iti spun un amanunt extrem de important, care te poate scapa pe tine de o imensa frustrare si furie: si parintii tai au fost la randul lor traumatizati, ei nici macar nu stiu ce ti-au facut pentru ca la fel de loviti au fost si ei. Din punctul meu de vedere, iertarea agresorilor care nu vor sa se schimbe si sa-l asculte in sfarsit pe copil si sa tina cont de el, nu inseamna sa te duci sa-i imbratisezi, sa plangi pe umarul lor si sa te simti vinovat ca "i-ai suparat" sau te-au suparat, ci sa intelegi ca asta a fost situatia, conjunctura, societatea, dar ca nu trebuie sa-ti mai pese de ei, emotional vorbind. Adica, atata vreme cat ei nu fac nici cel mai mic efort sa schimbe situatia dramatica in care traiti, de ce ti-ai mai adauga la cumulul de suferinte si pe cea a unei vinovatii care nu trebuie sa-ti apartina? Ca in definitiv nu tu i-ai crescut si imbolnavit pe ei, ci invers.
Spune-mi, ce crezi ca a fost in sufletul tau de copil atunci cand ti s-a urlat, si nu doar o data, si eventual sub o ploaie de pumni, "te omor cu mana mea!!!!!!!!"? Ce mecanisme de aparare a dezvoltat psihicul tau astfel incat sa reziste in fata unei morti posibile? Daca te duci la psihiatru, iti spune ca esti defect genetic (o aberatie nedovedita stiintific, o minciuna de zile mari, dar care functioneaza), pentru ca psihiatria nu accepta ca exista suflet, ea merge pe "neurotrasmitatori" si "lipsa unor substante in creier". Psihologia, in schimb, facuta de profesionisti, nu de impostori cu diplome, poate explica pana in cel mai mic amanunt toate mecanismele prin care psihicul unui copil a fost distrus (adica infrant).
De obicei, victimele trebuie sa se duca la psiholog tot pe banii agresorilor, dar crima nu sta neaparat in asta (desi victima e satula pana peste cap de reprosuri si ochi scosi), ci in aceea ca de la psiholog se intoarce tot acasa, la aceiasi agresori care nu se vor schimba niciodata. Nu mai ajunge sa munceasca, sa-si castige independenta, tocmai pentru ca a fost deturnat de mic in anumite directii, sa devina dependent material si emotional de parinti, ca sa nu plece (altfel cine i-ar mai ingriji la batranete?) Deci, a ramane cu agresorii tai in continuare in aceeasi casa sau legat financiar de ei, inseamna esecul unei psihoterapii. In cazul acesta, o psihoterapie cel mult te poate invata cum sa faci fata agresiunilor si sa le parezi, dar ce viata e asta, cea in care singurul scop este sa le tii piept agresorilor, in loc sa-ti construiesti in sfarsit viata TA, o familie, sa ai teluri proprii si obiective?!?
Niciodata un agresor nu il va face independent financiar de el insusi pe copilul sau (si asta e una din marile dureri ale "copilului", ajuns de fapt adult), in sensul de a-l face proprietar cu acte in regula pe o casa, o afacere, un bun material care i-ar oferi libertatea de a trai viata asa cum vrea. Sunt cazuri extrem de putine spre deloc. Psihopatul vrea sa fie stapanul absolut pana la moarte, sa guverneze tot ce e in jurul lui, ca nu degeaba a distrus vietile celor din familia lui, trebuie sa-i aiba pe toti sub pumnul lui si sa nu cracneasca nimeni in fata deciziilor lui. Psihopatul familiei e un dezaxat, un autist intr-o lume a lui in care doar el si deciziile lui exista, e un om gol, un om fara inima, un om care nu tine cont de cei din jur si pentru care banii sunt totul pe lumea asta. Nu stiu prin ce miracol traiesti tu in casa ta, dar tare mi-e teama ca nu esti proprietar si ca nu poti face ce vrei cu casa, sau daca o ai pe numele tau, o ai asa cum am mai spus, printr-un miracol. Dar nu e suficient. Tu nu trebuie sa mai ai contact cu tatal tau, sa mai depinzi de el financiar, asta iti intretine si iti agraveaza boala cu fiecare zi ce trece in compania lui.
Sunt multe de spus, ma opresc aici.
Poate ca ti-ar face bine sa-ti descarci sufletul pe topicul acesta, tocmai pentru ca pana acum nu ti s-a dat voie, sau cine te-a ascultat, n-a stiut sa te auda cu adevarat.
Pas cu pas, ti se pot da sfaturi bune, care sa te ajute sa intelegi ce ti se intampla, poti prinde curaj, te poti elibera de durerea pe care o ai in suflet.
Inca ceva: stii ce s-ar intampla daca ai reusi sa te desprinzi total de ei, atat financiar, cat si emotional? Te-ar pedepsi internandu-te, sau, daca ti-ai reveni si nu ar mai avea dreptul niciodata sa te bage cu forta la psihiatrie, atunci te-ar dezmosteni. Asta este lovitura finala a unui agresor care turbeaza de furie ca nu i-a iesit cum a vrut el si ca a pierdut proprietatea (copilul) din maini.
P.S. Daca tu esti cel din poza, ai fost un baietel scump si dragalas.
Doamne, cat m-a izbit in ochi aceasta propozitie!
Nu a fost iubire ce ai primit din partea parintilor inca de cand te-ai nascut, ci a fost posesivitate. Tu nu ai fost crescut ca sa te dezvolti conform personalitatii tale, deci nu ai fost iubit pentru tine, ci pentru ei, ca sa-i ingrijesti la batranete si sa nu ramana singuri. Egoism feroce. Pur si simplu ii furi viata copilului.
Nu ai ce sa iubesti la tatal tau, tu esti victima! Dar vezi, nu trebuie sa capeti ura pe el si sa te duci sa-i spui, "stii, nu te iubesc, te urasc!", pentru ca iti va infrange iar si iar vointa, internandu-te. Trebuie sa nu-ti mai pese de el! Tu esti bolnav pentru ca traiesti cu educatia lor in cap, or acea educatie e una profund gresita, egoista, care iti anuleaza viata ta ca sa le-o sustina pe-a lor.
Tu trebuie sa ajungi sa intelegi corect relatiile din cadrul familiei si ce ti s-a intamplat. Pana nu vei pricepe exact cum te-au distrus, nu ai nici o sansa de scapare, pentru ca agresiunile lor nu numai ca vor continua, ci se vor agrava.
In mod normal, daca ei ar vrea sa te ajute cu adevarat si s-ar cauta intr-adevar solutii, s-ar face urmatoarele lucruri:
Inainte de toate, ei ar trebui sa faca terapie individual, sa inteleaga cum s-au pozitionat toata viata lor in raport cu ceilalti, dar mai ales fata de ei insisi, care sunt traumele care au dus la imbolnavirea lor (pentru ca ei sunt oameni bolnavi). Apoi, trebuie sa faca o terapie de cuplu, sa inteleaga in ce fel casnicia lor decisa de ei sau anumite evenimente a devenit inchisoarea ta, atunci cand ai venit pe lume. Abia dupa aceea, dupa ce toate acestea se vor fi rezolvat, urmezi tu la psihoterapeut! Tu esti ultima veriga si cea care nu a provocat rau, doar l-a primit, tu esti ultima figura dintr-o schema cumplit de gresita, ei sunt autorii tuturor nenorocirilor din casnicia lor si ei sunt autorii tuturor bolilor psihice si frustrarilor pe care le-au revarsat amandoi in capul tau, ca sa reziste unul langa celalalt si sa reziste, la randul lor, in fata tuturor agresiunilor primite de ei pana atunci. Abia dupa ce le va arata cineva ultracompetent in ce fel te-au imbolnavit, abia dupa aceea sunt sanse sa fii tu rezolvat!
Dar asta ar insemna sa inteleaga ca au o problema, sa accepte ca au o problema, or asta nu prea se intampla niciodata, e cate un miracol pe secol, cred. Un agresor si un om bolnav psihic (imbolnavit la randul lui de cei care l-au format) va trai pana la moarte in reperele gresite si in lumea lui, una in care sufletul unui om sau al propriului copil nu exista sau e inteles eronat.
Te-au setat de mic sa le fii sclav, ti-au spalat creierii sa nu le iesi din cuvant, de-aceea te-ai si imbolnavit, ca n-ai stiut sa te revolti impotriva mizeriilor, manipularilor, minciunilor, abuzurilor in care ai crescut si te-ai format. Ai 34 de ani, esti la limita, dar inca mai ai sanse sa scapi si sa o apuci pe un alt drum, unul normal din toate punctele de vedere. Cu fiecare an care trece si cu fiecare medicament pe care il iei pentru aceasta afectiune, sansele se diminueaza pana ajung sa dispara de tot. Spre deosebire de altii ca tine, dar care n-au mai apucat sa munceasca, sa se casatoreasca, sa faca un copil, tu ai infinit mai multe sanse pentru ca toate astea sunt ancore care te tin pe pamant sa nu te ia uraganul care vuieste mereu deasupra capului tau. Uraganul acela reprezinta agresiunile de orice fel duse pana la extrem si care continua sa ti se intample cu fiecare contact pe care il ai cu cei care ti-au facut rau (inconstient).
Tu nu trebuie sa te duci sa iei pe cineva de gat, uite de ce, iti fac un scenariu sa vezi ce ti s-ar intampla: daca te duci acum la calaul tau (tatal tau), iti va da pumni in gura si in cap pana se va satura si te va dobori, pentru ca inca e in forta si turbeaza numai la gandul ca fiul s-a revoltat si nu-l mai asculta. Mai tarziu, cand puterile il vor lasa, dar te va agresa din nou, tu il vei lovi sau iti vei pierde cumpatul si-l poti omori, accidental sau nu (cand cresti un copil cu iubire adevarata, niciodata, dar niciodata acela nu-ti va intoarce iubirea cu violenta sau tortura psihica!). Asa se ajunge la crimele din tara noastra, cand vezi ca fiul si-a ucis tatal. Copilul nu s-a putut apara cand a fost mic, dar si-a luat revansa peste ani. In schimb, cel acuzat si condamnat la inchisoare vei fi tu, insa pentru ca vei fi decazut din drepturile tale pe motive de boala psihica, inchisoarea ta va fi Palazu Mare pentru totdeauna. Asta iti doresti tu de la viata ta?
Problema nu e ca nu ar exista solutii pentru tine sau altii ca tine, ci ca s-ar putea ca tu sa fi ajuns in acel stadiu in care atunci cand cineva incearca sa-ti aduca niste informatii care automat lovesc in agresorii tai, sa te enervezi si sa incepi sa le tii partea mental, fara sa iti dai seama macar!
De ce se intampla? Pai, nu uita ca tu esti produsul exclusiv al mintii lor, al comportamentului gresit cu care au venit in casnicie, dar si al casniciei disfunctionale care a creat atatea traume in capul tau incat acum trebuie sa se reverse (si se revarsa prin psihoze). Formandu-se toate pe fundamente gresite, educatia ta a fost gresita din start, iar plamadirea ta ca om, inca din primele zile de viata, a inceput cu stangul. Nu uita ca tu esti nu numai produsul lor, dar si copia lor (ca de-aceea ai si fost imbolnavit, ca s-a trecut cu tancul peste personalitatea si sufletul tau, fortandu-te sa gandesti, sa respiri, sa actionezi ca ei), iar cand cineva vine acum si incearca sa-ti deschida ochii, desi tu stii ca suferi din cauza lor, le vei lua apararea. Tu de fapt iti iei TIE apararea, te protejezi pe tine, dar nu pe sinele acela corect si care ar fi trebuit sa fie autentic, ci pe sinele otravit si modificat de ei sa fii ca ei. De-aceea exista respingere, de-aceea paradoxal victimele tin partea agresorilor (gasesti exemple cate vrei pe aria asta de tulburari psihice), de-aceea te trezesti cu rosia in ochi tu, cel care vrei sa faci un (mic) bine.
In familiile disfunctionale a fost atata ura, dizarmonie, agresiune, joc de putere al celor mari asupra celor slabi (asupra copiilor), incat nimic nu mai e corect si stabil. Prin minciuna, agresiune, manipulare, teroare nu poti construi un copil sanatos, nu ai cum, pentru ca el chiar daca nu se opune, ca nu intelege exact ce i se intampla si mai si depinde de tine, in schimb SIMTE totul: ca e iubit conditionat, ca nu a fost dorit, ca e o povara, ca exista ca sa rasplateasca pe tata sau pe mama, in loc sa ajunga sa-si traiasca propria viata (in situatia asta esti tu, existi ca sa-ti ingrijesti parintii la batranete).
Iti spun un amanunt extrem de important, care te poate scapa pe tine de o imensa frustrare si furie: si parintii tai au fost la randul lor traumatizati, ei nici macar nu stiu ce ti-au facut pentru ca la fel de loviti au fost si ei. Din punctul meu de vedere, iertarea agresorilor care nu vor sa se schimbe si sa-l asculte in sfarsit pe copil si sa tina cont de el, nu inseamna sa te duci sa-i imbratisezi, sa plangi pe umarul lor si sa te simti vinovat ca "i-ai suparat" sau te-au suparat, ci sa intelegi ca asta a fost situatia, conjunctura, societatea, dar ca nu trebuie sa-ti mai pese de ei, emotional vorbind. Adica, atata vreme cat ei nu fac nici cel mai mic efort sa schimbe situatia dramatica in care traiti, de ce ti-ai mai adauga la cumulul de suferinte si pe cea a unei vinovatii care nu trebuie sa-ti apartina? Ca in definitiv nu tu i-ai crescut si imbolnavit pe ei, ci invers.
Spune-mi, ce crezi ca a fost in sufletul tau de copil atunci cand ti s-a urlat, si nu doar o data, si eventual sub o ploaie de pumni, "te omor cu mana mea!!!!!!!!"? Ce mecanisme de aparare a dezvoltat psihicul tau astfel incat sa reziste in fata unei morti posibile? Daca te duci la psihiatru, iti spune ca esti defect genetic (o aberatie nedovedita stiintific, o minciuna de zile mari, dar care functioneaza), pentru ca psihiatria nu accepta ca exista suflet, ea merge pe "neurotrasmitatori" si "lipsa unor substante in creier". Psihologia, in schimb, facuta de profesionisti, nu de impostori cu diplome, poate explica pana in cel mai mic amanunt toate mecanismele prin care psihicul unui copil a fost distrus (adica infrant).
De obicei, victimele trebuie sa se duca la psiholog tot pe banii agresorilor, dar crima nu sta neaparat in asta (desi victima e satula pana peste cap de reprosuri si ochi scosi), ci in aceea ca de la psiholog se intoarce tot acasa, la aceiasi agresori care nu se vor schimba niciodata. Nu mai ajunge sa munceasca, sa-si castige independenta, tocmai pentru ca a fost deturnat de mic in anumite directii, sa devina dependent material si emotional de parinti, ca sa nu plece (altfel cine i-ar mai ingriji la batranete?) Deci, a ramane cu agresorii tai in continuare in aceeasi casa sau legat financiar de ei, inseamna esecul unei psihoterapii. In cazul acesta, o psihoterapie cel mult te poate invata cum sa faci fata agresiunilor si sa le parezi, dar ce viata e asta, cea in care singurul scop este sa le tii piept agresorilor, in loc sa-ti construiesti in sfarsit viata TA, o familie, sa ai teluri proprii si obiective?!?
Niciodata un agresor nu il va face independent financiar de el insusi pe copilul sau (si asta e una din marile dureri ale "copilului", ajuns de fapt adult), in sensul de a-l face proprietar cu acte in regula pe o casa, o afacere, un bun material care i-ar oferi libertatea de a trai viata asa cum vrea. Sunt cazuri extrem de putine spre deloc. Psihopatul vrea sa fie stapanul absolut pana la moarte, sa guverneze tot ce e in jurul lui, ca nu degeaba a distrus vietile celor din familia lui, trebuie sa-i aiba pe toti sub pumnul lui si sa nu cracneasca nimeni in fata deciziilor lui. Psihopatul familiei e un dezaxat, un autist intr-o lume a lui in care doar el si deciziile lui exista, e un om gol, un om fara inima, un om care nu tine cont de cei din jur si pentru care banii sunt totul pe lumea asta. Nu stiu prin ce miracol traiesti tu in casa ta, dar tare mi-e teama ca nu esti proprietar si ca nu poti face ce vrei cu casa, sau daca o ai pe numele tau, o ai asa cum am mai spus, printr-un miracol. Dar nu e suficient. Tu nu trebuie sa mai ai contact cu tatal tau, sa mai depinzi de el financiar, asta iti intretine si iti agraveaza boala cu fiecare zi ce trece in compania lui.
Sunt multe de spus, ma opresc aici.
Poate ca ti-ar face bine sa-ti descarci sufletul pe topicul acesta, tocmai pentru ca pana acum nu ti s-a dat voie, sau cine te-a ascultat, n-a stiut sa te auda cu adevarat.
Pas cu pas, ti se pot da sfaturi bune, care sa te ajute sa intelegi ce ti se intampla, poti prinde curaj, te poti elibera de durerea pe care o ai in suflet.
Inca ceva: stii ce s-ar intampla daca ai reusi sa te desprinzi total de ei, atat financiar, cat si emotional? Te-ar pedepsi internandu-te, sau, daca ti-ai reveni si nu ar mai avea dreptul niciodata sa te bage cu forta la psihiatrie, atunci te-ar dezmosteni. Asta este lovitura finala a unui agresor care turbeaza de furie ca nu i-a iesit cum a vrut el si ca a pierdut proprietatea (copilul) din maini.
P.S. Daca tu esti cel din poza, ai fost un baietel scump si dragalas.
Da eu sunt in poza la vreo 4 anisori.
Sa stii ca eu nu mai simt ura pentru tatal meu, chiar de loc. Il pup, ma port cu el ca si cand eram mic, dar deciziile mele sunt ale mele, nu ma mai poate obliga cu nimic sa nu fac ce vreau.
Si Hazreti Isa Radiallahu (Isus in limba araba) nu a avut dusmanie pe nimeni atunci cand l-au batjocorit carandu-si crucea.
Pe lumea asta (Dunya) trebuie sa iubesti pe toata lumea indiferent daca e calaul tau sau prietenul tau cel mai bun.
Cand imi era frica de ceva in spital imi luam ablutiunea si faceam 2 unitati de matanii. Atunci ma simteam calauzit de Allah si orice imi spunea intuitia aia faceam. In general cand sunt maniac fac ce imi trece prin cap, dar ma irita MINCIUNA si CUVANTUL DEŞART.
Acum sunt pe tratament de 2 zyprexa de 10mg injectabil, si 2 litiu de 300 dimineata si seara.
Vreo 3 saptamani l-em pacalit pe mama si sotia mea inlocuind carbunatul de litiu cu ginseng rosu, pentru ca este o asemanare aproape insesizabila intre pastile. Amandoua sunt rosi spre visiniu si sunt ambalate in plastic ca si antibioticele. In astea 3 saptamani incepusem sa dorm mai putin si sa ma simt "mai bine ca mine" adica mani. Dupa astea 3 saptamini le-am zis ca nu mai luam litiu si au vazut si ele diferenta. Pe pastilele de litiu scrie cu un scris mic litiu 300.
Eu le tot zic lasati-ma sa nu mai iau pastile, dar din dragoste si de frica mea, sa nu fac cine stie ce nebunii, nu ma lasa.
Litiu il procur din Turcia.
Cine are nevoie eu ii pot aduce fara sa-mi pun adaos peste ce imi cer curierii, dar nu mai stiu cat costa exact.
Sa va mai spun ceva: Cu cat imi urmez religia mai bine cu atat sunt mai bine calauzit sa nu fac greseli in faza de mani. Eu nu sugerez nimanui ca religia mea este cea mai buna, fiecare daca isi urmeaza religia are de invatat din experientele sfintilor, oamenilor care au fost evlaviosi. Si daca privesti fara sa fi subiectiv Iudaismul, Crestinismul si Islamul au foarte multe in comun.
Sa stii ca eu nu mai simt ura pentru tatal meu, chiar de loc. Il pup, ma port cu el ca si cand eram mic, dar deciziile mele sunt ale mele, nu ma mai poate obliga cu nimic sa nu fac ce vreau.
Si Hazreti Isa Radiallahu (Isus in limba araba) nu a avut dusmanie pe nimeni atunci cand l-au batjocorit carandu-si crucea.
Pe lumea asta (Dunya) trebuie sa iubesti pe toata lumea indiferent daca e calaul tau sau prietenul tau cel mai bun.
Cand imi era frica de ceva in spital imi luam ablutiunea si faceam 2 unitati de matanii. Atunci ma simteam calauzit de Allah si orice imi spunea intuitia aia faceam. In general cand sunt maniac fac ce imi trece prin cap, dar ma irita MINCIUNA si CUVANTUL DEŞART.
Acum sunt pe tratament de 2 zyprexa de 10mg injectabil, si 2 litiu de 300 dimineata si seara.
Vreo 3 saptamani l-em pacalit pe mama si sotia mea inlocuind carbunatul de litiu cu ginseng rosu, pentru ca este o asemanare aproape insesizabila intre pastile. Amandoua sunt rosi spre visiniu si sunt ambalate in plastic ca si antibioticele. In astea 3 saptamani incepusem sa dorm mai putin si sa ma simt "mai bine ca mine" adica mani. Dupa astea 3 saptamini le-am zis ca nu mai luam litiu si au vazut si ele diferenta. Pe pastilele de litiu scrie cu un scris mic litiu 300.
Eu le tot zic lasati-ma sa nu mai iau pastile, dar din dragoste si de frica mea, sa nu fac cine stie ce nebunii, nu ma lasa.
Litiu il procur din Turcia.
Cine are nevoie eu ii pot aduce fara sa-mi pun adaos peste ce imi cer curierii, dar nu mai stiu cat costa exact.
Sa va mai spun ceva: Cu cat imi urmez religia mai bine cu atat sunt mai bine calauzit sa nu fac greseli in faza de mani. Eu nu sugerez nimanui ca religia mea este cea mai buna, fiecare daca isi urmeaza religia are de invatat din experientele sfintilor, oamenilor care au fost evlaviosi. Si daca privesti fara sa fi subiectiv Iudaismul, Crestinismul si Islamul au foarte multe in comun.
Poate ca ti-am mai scris cate ceva si voi repeta anumite lucruri in acest mesaj, dar nu mai verific.
Iti propun sa scrii pe acest topic cat mai multe lucruri esentiale, care nu se gasesc poate nicaieri si pe care medicii nu au timp sa le asculte la pacienti (cati psihiatri asculta ei vreodata toata istoria suferintei unui om?)
Gandeste-te ca exista psihologi, psihiatri, parinti cu copii ca tine care vor sa mearga pe drumuri putin diferite de cele clasice, dar nu vor putea decat daca exista cineva care vine dinauntrul bolii, lucid si care povesteste. In general, cei afectati nu le spun mai nimic parintilor pentru ca sunt in razboi mereu cu ei (si e de inteles, nu poti sa-ti bati fiul si apoi sa ai pretentia sa-si deschida inima in fata ta), iar psihiatrii nu au timp decat cateva minute de un pacient, uneori poate nici atat.
Structureaza-ti putin topicul si posteaza pe teme, cum ar fi:
1) Ce simt eu in starile mele cele mai urate (ce fel de ganduri am, ce deliruri, ce halucinatii, cum se manifesta, cat dureaza, cum se sting, ce simptome am, ce simt, care e starea mea fizica, cum imi simt sufletul, daca e amortit sau daca ma doare, cum percep realitatea, lumea inconjuratoare, familia, daca am sentimente de ura si impotriva cui sunt);
2) Ce mi-a declansat de fiecare data intrarea intr-un episod psihotic si ce amintiri am despre fiecare;
3) Cum reactioneaza parintii (sau sotia mea) in acele momente;
4) Cum as vrea eu sa se comporte cu mine macar in acele momente;
5) Ce mi-ar aduce linistea sufleteasca si ce simt eu ca m-ar insanatosi;
6) Cum sunt visele mele obisnuite, ce cosmaruri am (omor pe cineva, zbor, ma inec, ma arunc in fata masinii, visez monstri, figuri hidoase etc);
7) Ce reprosez eu psihiatrilor si spitalelor, in general, atunci cand sunt internat cu forta si tinut inchis;
8) Daca simt vreodata starea de fericire, iar daca nu, cum as vedea-o eu;
9) Cum ar trebui sa fie viata mea astfel incat sa nu mai am frustrari, dureri, depresii;
10) Cand (daca) intru in starea de mutenie (revolta), de ce fac asta, ce simt si impotriva cui? De ce nu mai poate comunica nimeni cu mine, sunt eu prea ursuz sau e durerea prea mare si de neinteles de cei foarte apropiati care nu lasa niciodata garda jos?
11) Simt vreodata sentimentul de razbunare pentru tot ce mi se intampla? Daca da, impotriva cui se indreapta? Ce situatie imi poate anula aceasta dorinta?
12) Cine sau ce ma poate despagubi emotional pentru toata suferinta mea de pana acum? Ma pot vindeca chiar daca nu sunt despagubit niciodata in acest fel?
13) Cand sufar, care este firul de care ma agat (sotia, copiii, un prieten, un film, obiective imaginare, religia etc) pana depasesc criza? Cine ar trebui sa-mi fie sprijinul cel mai puternic si adevarat? Cum ar trebui sa-mi ofere acel sprijin astfel incat sa ma ajute realmente?
14) Am aflat pana la 34 de ani ce este iubirea neconditionata?
Iti propun sa scrii pe acest topic cat mai multe lucruri esentiale, care nu se gasesc poate nicaieri si pe care medicii nu au timp sa le asculte la pacienti (cati psihiatri asculta ei vreodata toata istoria suferintei unui om?)
Gandeste-te ca exista psihologi, psihiatri, parinti cu copii ca tine care vor sa mearga pe drumuri putin diferite de cele clasice, dar nu vor putea decat daca exista cineva care vine dinauntrul bolii, lucid si care povesteste. In general, cei afectati nu le spun mai nimic parintilor pentru ca sunt in razboi mereu cu ei (si e de inteles, nu poti sa-ti bati fiul si apoi sa ai pretentia sa-si deschida inima in fata ta), iar psihiatrii nu au timp decat cateva minute de un pacient, uneori poate nici atat.
Structureaza-ti putin topicul si posteaza pe teme, cum ar fi:
1) Ce simt eu in starile mele cele mai urate (ce fel de ganduri am, ce deliruri, ce halucinatii, cum se manifesta, cat dureaza, cum se sting, ce simptome am, ce simt, care e starea mea fizica, cum imi simt sufletul, daca e amortit sau daca ma doare, cum percep realitatea, lumea inconjuratoare, familia, daca am sentimente de ura si impotriva cui sunt);
2) Ce mi-a declansat de fiecare data intrarea intr-un episod psihotic si ce amintiri am despre fiecare;
3) Cum reactioneaza parintii (sau sotia mea) in acele momente;
4) Cum as vrea eu sa se comporte cu mine macar in acele momente;
5) Ce mi-ar aduce linistea sufleteasca si ce simt eu ca m-ar insanatosi;
6) Cum sunt visele mele obisnuite, ce cosmaruri am (omor pe cineva, zbor, ma inec, ma arunc in fata masinii, visez monstri, figuri hidoase etc);
7) Ce reprosez eu psihiatrilor si spitalelor, in general, atunci cand sunt internat cu forta si tinut inchis;
8) Daca simt vreodata starea de fericire, iar daca nu, cum as vedea-o eu;
9) Cum ar trebui sa fie viata mea astfel incat sa nu mai am frustrari, dureri, depresii;
10) Cand (daca) intru in starea de mutenie (revolta), de ce fac asta, ce simt si impotriva cui? De ce nu mai poate comunica nimeni cu mine, sunt eu prea ursuz sau e durerea prea mare si de neinteles de cei foarte apropiati care nu lasa niciodata garda jos?
11) Simt vreodata sentimentul de razbunare pentru tot ce mi se intampla? Daca da, impotriva cui se indreapta? Ce situatie imi poate anula aceasta dorinta?
12) Cine sau ce ma poate despagubi emotional pentru toata suferinta mea de pana acum? Ma pot vindeca chiar daca nu sunt despagubit niciodata in acest fel?
13) Cand sufar, care este firul de care ma agat (sotia, copiii, un prieten, un film, obiective imaginare, religia etc) pana depasesc criza? Cine ar trebui sa-mi fie sprijinul cel mai puternic si adevarat? Cum ar trebui sa-mi ofere acel sprijin astfel incat sa ma ajute realmente?
14) Am aflat pana la 34 de ani ce este iubirea neconditionata?
Ciorapel, eu vreau sa iti raspund pe cat pot la intrebari.
Starea de mea de manie se manifesta astfel:
- dorm putin de tot uneori doar atipesc si imi este de ajuns
- am energie multa, vorbesc mult
- am multe idei, uneori in vin raspunsuri pentru unele probleme pe care nu le pot rezolva altfel
- fac tot ce imi trece prin cap fara sa mai am limite sau inhibitii, sunt dezinhibat ca si cum as fi beat sau drogat
- ma inteleg de minune cu copiii, betivii si nebunii. De parca as fi pe aceeasi frecventa cu ei
- ganduri sinucigase am avut doar la primul episod, acum familia, copiii si religia ma tin cu picioarele pe Pamant
- imi place muzica destul de tare ascultata
- ma parfumez, ma imbrac mai frumos, sunt calm pana ma enerveaza cineva, dar pot sa ma si stapanesc
- primul episod a fost cel mai rau, era ca si cum un copil e tinut intr-un turn 19 ani si apoi iese afara (Rapunzel) pentru cine a vazut desenele de disnei.
- tot in primul episod cand fixam mai atent cu ochii banii parca portretelor li se alungeau urechile si semanau cu diavolii, la fel cand ma uitam urat in oglinda parca vedeam dracul din mine.
- acum nu am mai avut asa ceva, oricum cred ca orice om trebuie sa fie echilibrat si sa isi foloseasca atat binele cat si raul atunci cand trebuie.
- familia ma obliga sa iau pastile desi eu nu vreau, le-am propus in nenumarate randuri sa ma lase fara pastile o perioada, dar nu dispun nici de multi bani ca sa am grija de familia mea atunci cand sunt maniac
- uneori ma plitisesc repede, alteori nu
- cand sunt maniac, de fapt sunt eu fara limite si prejudecati, ca si cum am iesit din cada ca in Matrix.
- pastilele ma baga din nou in cada, ca sa fiu pe placul familiei si parintilor
- copiii comunica mult mai bine cu mine cand sunt maniac
- in al doilea episod al meu fata mea avea un an si ceva, m-am simtit ca si cum m-am trezit dintr-o vraja. Pana atunci nu ma jucasem cu ea indeajuns. Ma intelegeam de minune cu ea. Ii faceam teatru de papusi, ii spuneam povesti, o mangaiam, i-am cumparat jucarii.
- alta caracteristica importanta e cheltuirea banilor si darnicia. Daca esti maniac si cineva care te impresioneaza iti cere ceva tu esti in stare sa ii dai toate hainele de pe tine chiar orice. Banii nu mai au aceeasi valoare.
- eu in ultimul episod in care mai sunt si acum aveam sigurii mei bani 100 roni si eram la o petrecere la Azuga. le-am facut cinste, la baietii care beau, de 70 de roni bautura si tigari.
- eu nu beau alcool de loc si in religia mea e interzis atat sa bei cat si sa cumperi bautura, dar ma intelegeam asa de bine cu betivii incat nu am putut sa nu le fac cinste, desi poate ramaneam fara bani pentru drumul de intors
- visul meu este sa nu mai iau pastile, dar pentru asta trebuie sa fiu pregatit atat financiar cat si echilibrat
- daca cineva din familie este agitat atunci ma agit si eu
- nu am sentimente de razbunare doar sparg pahare, sticle, borcane in momentul cand ma enervez
- firul care ma tine constient si ma face sa nu ajung in psihoza este rugaciunea de 5 ori pe zi, chiar de mai multe ori pe zi. Familia de asemeni fata, baiatul si sotia ma tin ancorat de Pamant.
- ma irita la maxim Minciuna si Promisiunea desarta.
- Eu cred ca vindecarea va veni in momentul in care ne vom iubi neconditionat toti din familia mea fara compromisuri si fara sa fim obligati sa facem ce nu ne place, din contra tot ce facem sa fie din iubire.
Daca mai aveti intrebari, eu va pot raspunde, acum am raspus nedetaliat.
Starea de mea de manie se manifesta astfel:
- dorm putin de tot uneori doar atipesc si imi este de ajuns
- am energie multa, vorbesc mult
- am multe idei, uneori in vin raspunsuri pentru unele probleme pe care nu le pot rezolva altfel
- fac tot ce imi trece prin cap fara sa mai am limite sau inhibitii, sunt dezinhibat ca si cum as fi beat sau drogat
- ma inteleg de minune cu copiii, betivii si nebunii. De parca as fi pe aceeasi frecventa cu ei
- ganduri sinucigase am avut doar la primul episod, acum familia, copiii si religia ma tin cu picioarele pe Pamant
- imi place muzica destul de tare ascultata
- ma parfumez, ma imbrac mai frumos, sunt calm pana ma enerveaza cineva, dar pot sa ma si stapanesc
- primul episod a fost cel mai rau, era ca si cum un copil e tinut intr-un turn 19 ani si apoi iese afara (Rapunzel) pentru cine a vazut desenele de disnei.
- tot in primul episod cand fixam mai atent cu ochii banii parca portretelor li se alungeau urechile si semanau cu diavolii, la fel cand ma uitam urat in oglinda parca vedeam dracul din mine.
- acum nu am mai avut asa ceva, oricum cred ca orice om trebuie sa fie echilibrat si sa isi foloseasca atat binele cat si raul atunci cand trebuie.
- familia ma obliga sa iau pastile desi eu nu vreau, le-am propus in nenumarate randuri sa ma lase fara pastile o perioada, dar nu dispun nici de multi bani ca sa am grija de familia mea atunci cand sunt maniac
- uneori ma plitisesc repede, alteori nu
- cand sunt maniac, de fapt sunt eu fara limite si prejudecati, ca si cum am iesit din cada ca in Matrix.
- pastilele ma baga din nou in cada, ca sa fiu pe placul familiei si parintilor
- copiii comunica mult mai bine cu mine cand sunt maniac
- in al doilea episod al meu fata mea avea un an si ceva, m-am simtit ca si cum m-am trezit dintr-o vraja. Pana atunci nu ma jucasem cu ea indeajuns. Ma intelegeam de minune cu ea. Ii faceam teatru de papusi, ii spuneam povesti, o mangaiam, i-am cumparat jucarii.
- alta caracteristica importanta e cheltuirea banilor si darnicia. Daca esti maniac si cineva care te impresioneaza iti cere ceva tu esti in stare sa ii dai toate hainele de pe tine chiar orice. Banii nu mai au aceeasi valoare.
- eu in ultimul episod in care mai sunt si acum aveam sigurii mei bani 100 roni si eram la o petrecere la Azuga. le-am facut cinste, la baietii care beau, de 70 de roni bautura si tigari.
- eu nu beau alcool de loc si in religia mea e interzis atat sa bei cat si sa cumperi bautura, dar ma intelegeam asa de bine cu betivii incat nu am putut sa nu le fac cinste, desi poate ramaneam fara bani pentru drumul de intors
- visul meu este sa nu mai iau pastile, dar pentru asta trebuie sa fiu pregatit atat financiar cat si echilibrat
- daca cineva din familie este agitat atunci ma agit si eu
- nu am sentimente de razbunare doar sparg pahare, sticle, borcane in momentul cand ma enervez
- firul care ma tine constient si ma face sa nu ajung in psihoza este rugaciunea de 5 ori pe zi, chiar de mai multe ori pe zi. Familia de asemeni fata, baiatul si sotia ma tin ancorat de Pamant.
- ma irita la maxim Minciuna si Promisiunea desarta.
- Eu cred ca vindecarea va veni in momentul in care ne vom iubi neconditionat toti din familia mea fara compromisuri si fara sa fim obligati sa facem ce nu ne place, din contra tot ce facem sa fie din iubire.
Daca mai aveti intrebari, eu va pot raspunde, acum am raspus nedetaliat.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 145Tulburarea Afectiva Bipolara (Schizo-afectiva) Partea a III-a
- 115Tulburarea afectiva bipolara (sectiunea a IV-a)
- 4tulburare afectiva, sinucidere
- 66tulburare afectiva bipolara V (tratament nemedicamentos)
- 10Tulburarea afectiva bipolara - ereditara
- 1schizofrenie sau TAB?
- 21a mai incercat cineva BUPROPION (zyban, elontril)?
- 1sindrom bipolar
- 369Depresie, Anxietate, TOC, TAB, Schizofrenie:Gestionare, Terapii, Suplimente-Solutii ajutatoare
- 6paranoia si tab de mai bine de 8 luni
- 4tulbulare afectiva bipolara si donarea de sange
- 8Spitalul Voila - pareri, experiente traite
- 2Tulburare afectiva bipolara-grad de handicap
- 3Tulburarea bipolara
- 1Tulburare bipolara - Schizofrenia
- 9Tulburare afectivă bipolara sau scrizofenie paranoidă ?
- 1Tulburare schizo afectiva bipolara
- 3Tulburare Afectiva Bipolara-Permis Conducere
- 4Ajutati-ma! sunt insarcinata, am luat f mult pastile
- 14Tulburare bipolara la vârstnici
Mai multe informații despre: tulburarea afectiva bipolara stare de manie
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: