tulburare afectiva bipolara V (tratament nemedicamentos)

10-05-2010
getageta
Nu este medic/terapeut
getageta
Buna tuturor,

de 6 ani am fost diagnosticata cu tulburare afectiva bipolara. Am luat tratamente cu multe medicamente: zyprexa, cipralex, seroquel, solian, iar acum iau zeldox si depaqine. am o stare de oboseala cronica, sunt fara chef, fara motivatie de a face ceva, de a citi sau a invata, n-am rabdare sa ma uit la un film, dorm noaptea destul de bine, dar ma trezesc des si am multe cosmaruri. din cauza solianului am luat mult in greutate si totusi nu am nici o motivatie sa slabesc. merg la un psihiatru si in curand o sa incep sa fac si psihoterapie. ce as vrea sa va intreb: care sunt metodele de a va aajuta singuri pentru a depasi situatiile de depresie sau de manie? ce vi s-a spus de catre medic? ce sa faceti? cum sa luati voi in maini situatia? bineinteles ca voi continua tratamentul medicamentos, dar ma intereseaza tratamentul nemedicamentos. ce ati facut si v-a ajutat? cum ati luptat singuri sau cu prietenii sau familia? ce sport ati facut sau ce activitati ati avut? multumesc. sanatate grabnica la toti! geta
66 comentarii 12 3 Înainte ›
0
10-05-2010, ora 15:05
caren7
Nu este medic/terapeut
caren7
Buna Geta !

Si eu sunt diagnosticata cu TAB, cu 20 ani in urma. Am avut perioade foarte grele de boala, dar si perioade lungi de remisie ( cea mai mare aprox.10 ani ).
Ar fi multe de povestit la subiectul deschis de tine. Tratamentul minim l-am luat aproape permanent. Insa stilul de viata l-am imbunatatit treptat, odata cu trecerea tineretii, cu constientizarea bolii si avand dorinta de a nu ma mai imbolnavi. Am renuntat la tigari, cafea, nopti nedormite. Am facut si fac in continuare sport ( aerobic de 2-3 ori pe saptamana, cu o eficacitate in imbunatatirea dispozitiei neasteptat de ridicata ). Apropierea de biserica, de asemenea a contat extraordinar de mult. Sf. Liturghie, Sf. Maslu, Spovedania, comunicarea deasa cu parintele duhovnic.
Medicul psihiatru m-a ajutat in optimizarea tratamentului, insa restul a depins numai de mine.

In manie, este foarte important sa sesizezi perioada scurta de somn pe care o ai si sa treci la tratament forte pentru a nu se inrautati starea si sa ajungi sa nu mai constientizezi boala. In depresie, pe langa tratament trebuie sa ai dorinta de a te face bine si sa actionezi prin toate mijloacele mai sus enumerate.
Pe mine m-a mai incurajat o vorba a medicului care spunea cam in felul urmator : " Doamna, doar va cunoasteti boala, ati mai trecut prin aceasta stare, o veti depasi si va fi bine din nou ".
Sper sa-ti fie de folos randurile scrise si iti doresc sanatate si "revenire " la viata.
0
10-05-2010, ora 18:19
robymat
Nu este medic/terapeut
robymat
Si eu tot de TAB sufar cam de 3 ani. M-am tratat si eu cu cipralex, zyprexa, coaxil, linisan, xanax, tranxene.
In prezent iau solian, argafan, depakine si la nevoie tranxene sau xanax. In general ma simt bine, dar mai am si zile proaste. Ma deranjeaza si pe mine ca sunt deseori fara chef. Imi propun sa fac multe lucruri dar nu reusesc niciodata. Uneori mi-e greu si sa ma spal. Eu am luat in greutate din cauza zyprexei, acum ma chinuiesc sa dau jos kg in plus.
Tare mult ma macina lipsa asta de chef si cum spuneai tu Geta, lipsa motivatiei de a face ceva.
0
10-05-2010, ora 19:07
belciuge
Nu este medic/terapeut
belciuge
Buna ziua
Am citit mai multe despre TAB. Stiam ceva de la niste fete de pe un forum pentru ce agresati sexual dar ceea ce nu stiam este ca TAB apare si datorita factorilor biologici nu numai a celor psihologici.
Tulburarea afectivă bipolară poate fi cauzată de
- factori biologici (factori genetici, modificări cerebrale care cuprind variaţii ale
substanţelor chimice, ale structurii si funcţionalităţii creierului, modificări hormonale si
imunologice);

Eu sufar de depresie de cind ma stiu - parinti foarte abuzivi - si la 26 de ani am facut intoleranta la stres. Am inceput psihoterapia la 27, acum am 36. Am facut pauze pentru ca nu am avut bani de terapie, acum 3 ani am avut o cadere foarte mare - anxietate foarte mare, depresie. Am reinceput psihoterapia si am luat si medicamente: Xanax 6 luni, Rispolept injectii - 3 ani si Cipralex - 3 ani. Acum ma simt mai bine, fac in continuare psihoterapie si sper sa ma vindec intr-o zi si de depresie si de intoleranta la stres.
Nu stiu in cazul vostru cum a aparut TAB. Din motive psihologice sau genetici etc.
Oricum din ceea ce am citit, in ambele cazuri psihoterapia te ajuta foarte mult.

Elena din Galati
0
11-05-2010, ora 01:21
getageta
Nu este medic/terapeut
getageta
Buna tuturor,

va multumesc de informatii. Azi am reusit sa vorbesc cu psiholoaga mea din Romania (eu fiind in strainatate) si mi-a spus ca pot sa-i scriu mail-uri si ea o sa-mi raspunda. Tare m-am bucurat. Tot ea m-a intrebat : "faci sport?" si i-am spus ca nu. Mi-a dat mai multe motive de ce as face sport regulat, pe care vi le imparatasesc si voua: - activeaza serotonina, care e hormonul fericirii
- te oboseste si asa nu mai ai chef si vreme sa te gandesti ca nu vrei sa faci asta sau cealalta sau la alte ganduri mai gri
- te calmeaza din agitatia neexplicabila (cum ar fi balanganitul picioarelor sau a corpului, jocul in jos si in sus cu un picior sau joaca cu creionul)
- te ajuta sa slabesti si sa te mentii in forma.
Au fost destule argumente ca sa ma duc la bazin si sa-mi fac un abonament pe o luna. mi-a mai spus ca macar de 2-3 ori pe sapt sa fac o ora de miscare (de orice fel: inot, plimbare sau nordic walking, fuga - nu e tare indicata daca ai mult in greutate pentru ca e un balast foarte mare asupra incheieturilor si gleznelor-, bicicleta etc.). Acum e tarziu, dar ma simt tare bine si in forma si fara nici un gand de plictiseala. Dupa cum spune Caren7, sigur tre sa dea roade bune miscarea sustinuta.

Daca mai aflu niste informatii despre cum te poti ajuta singura, va mai scriu. Bineinteles ca astept si psihoterapia, pe care o am peste doua saptamani.

Astept si alte pareri si experiente pentru ca sunt sigura ca exemplul celor ca noi ne este de foarte mare ajutor. Medicamente nu putem indica sa ia cel care se confrunta cu TAB sau cu o alta boala psihica pentru ca tratamentul in cazul nostru e INDIVIDUALIST, insa sunt convinsa ca exemplele bune, practica si lupta fiecaruia le putem impartasi si urma. Astea nu ne strica deloc si se pot generaliza.

Insanatosire grabnica si numai zile senine si pline de zambet,
Geta
0
11-05-2010, ora 18:28
caren7
Nu este medic/terapeut
caren7
geta, si noi multumim pentru informatiile primite si chiar te rog / rugam, daca vei afla de la psihiatrul tau si alte metode de imbunatatire a sanatatii noastre care sunt aplicabile la modul general sa ni le impartasesti si noua.

Sanatate, numai bine si spor la bazinul de innot. :)
P. S. Si eu imi dorsesc ca combin aerobicul cu cate o sedinta la bazin. Spune-mi cum a fost si poate ma hotarasc si eu sa-mi fac un abonament.
0
11-05-2010, ora 18:52
caren7
Nu este medic/terapeut
caren7
Am gasit un articol interesant si care sper sa va placa.

Efectele benefice ale sportului nu se limiteaza la corp. 90% dintre studiile recente au demonstrat efectele antidepresive pe care le are sportul. "Eram foarte deprimat", povesteste Florin, 45 de ani, desenator intr-un birou de arhitectura, in Timisoara. "Timp de doi ani, am facut psihoterapie. Insa ce m-a facut sa ma simt mai bine a fost activitatea fizica. Dupa o ora de jogging, urmata de un dus, ma simt intr-adevar bine: calm, disponibil, binedispus." Sportul dezvolta sistemul parasimpatic si blocheaza sistemul simpatic care secreta hormonii de stres.

Dupa 16 saptamani de practicare a exercitiilor fizice, efectele antidepresive sunt foarte puternice. Cercetatorii americani au demonstrat ca exercitiul fizic este, probabil, o terapie la fel de eficienta ca si terapia pe baza de medicamente in cazul pacientilor depresivi trecuti de 50 de ani. Pe plan psihologic, creste sentimentul de stapanire si, prin urmare, cel de autoapreciere, deficitar in cazul persoanelor depresive.

Singur sau in grup?

Nu s-a demonstrat pana astazi ca o anume activitate sportiva este mai antidepresiva decat alta. Dar s-a constatat ca in sporturile repetitive (alergatul, mersul pe bicicleta sau inotul), stresul se canalizeaza in gesturi automate, ceea ce permite eliberarea creierului pentru reflectia intelectuala. Sportul iti distrage astfel atentia de la problemele personale. Dupa cum spune Florin, "sportul imi ia toate grijile, pentru ca ma concentrez doar pe exercitiu, pe dorinta mea de face mai mult, de a-mi atinge obiectivele fixate".

Miscarea mai are un avantaj: ea linisteste creierul, care o asociaza inconstient cu leganatul maternal. Senzatia e mai puternica in cazul inotului, unde elementul acvatic intareste aceasta asociere. E bine insa sa se evite fixarea unor obiective mult prea mari, pentru a nu trai o noua situatie de esec. si inca o pre­cizare: depresivii ar trebui sa practice sportul mai degraba in grup - antrenorul si partenerii joa­­ca un rol esential, ii incurajeaza, ii stimuleaza si le dau un sentiment de siguranta.

Ar trebui, de asemenea, sa practice exercitiile dimineata pentru a creste temperatura corpului - fenomen ca­re nu se mai declanseaza in mod natural - si a accelera metabolismul. Inainte de a relua activitatea sportiva, este recomandat sa consulti un medic, pentru o evaluare a starii de sanatate si detectarea unor eventuale semne negative la nivel cardiovascular (senzatia de sufocare, dureri de cap la efort etc.). In cazul unui barbat de peste 40 de ani, se poate face o proba de efort pe o bicicleta dotata cu electrocardiograma. In ceea ce le priveste pe femei, dupa menopauza, este recomandat un bilant coronarian inainte de reluarea exercitiilor fizice.

Maria a ales joggingul pentru a depasi un esec in dragoste. "Fiecare metru era un pas inainte. Aveam sentimentul ca repun o masinarie in fun­c­­­­­­­­tiu­ne, ca devin din nou stapana pe viata mea. Dupa, ma simteam relaxata, era singurul mo­ment al zilei in care nu eram distrusa de su­pa­ra­rea mea." Fara sa stie, Maria a schimbat en­dorfinele secretate in starea de indragostire, cu cele secretate atunci cand facea sport. Astazi, ea are o relatie fericita si alearga in continuare.

Inainte, mars!

"30 de minute pe zi!" Ai auzit, cu siguranta, de multe ori de campaniile de promovare a activitatii fizice si de binefacerile sportului. Rolul lor este sa ne stimuleze sa practicam cel putin o jumatate de ora de mars rapid in fiecare zi. Dar jumatate dintre romani fac mai putina activitate fizica decat cea indicata mai sus, iar inactivitatea musculara este unul dintre principalii factori de risc in cazul bolilor cardiovasculare si a diabetului, favorizand in acelasi timp cresterea in greutate si osteoporoza. Asadar, mergi! E mai usor decat ai crede!


Joggingul vindeca supararea

Mihai a inceput sa alerge pentru a scapa de kilogramele in plus. Doua luni mai tarziu, cand mama sa a murit de leucemie, joggingul a capatat alte valente. "Alergam oricat de obosit si deprimat eram. Cu cat simteam ca nu mai am putere si suflu, cu atat ma straduiam mai tare sa continuu, considerand ca dificultatea mea de a respira este de neluat in seama in comparatie cu ce a suferit mama. De-a lungul unui an si jumatate, am cautat aceasta suferinta fizica pentru ca imi permitea sa comunic cu mama. Joggingul m-a ajutat sa trec peste perioada de doliu, a fost pentru mine o adevarata supapa."


Beneficiile directe ale sportului

Te ajuta sa iti controlezi mai bine greutatea (exercitiile fizice ard multe calorii si cresc masa musculara).

Iti imbunatateste somnul (daca activitatea sportiva nu este practicata seara tarziu).

Faciliteaza tranzitul intestinal (reduce constipatia). Intareste sistemul imunitar (creste numarul de anticorpi din organism).

Previne osteoporoza (creste pana la 40% masa osoasa in cazul femeilor intrate in perioada de menopauza).

Ajuta la prevenirea anumitor tipuri de cancer (cancerul de colon este de doua ori mai putin intalnit in cazul persoanelor care practica marsul).
0
25-05-2010, ora 01:56
dyady
Nu este medic/terapeut
dyady
buna.tot cautand despre aceasta tulburare afectiva bipolara am dat peste acest forum care mi-a atras atentia.din punctul meu de vedere cel mai eficient tratament nemedicamentos este increderea, voita optimismul si gandirea pozitiva.trebuie sa vrei cu adevarat sa lasi in urma acele momente(crizele) prin care am trecut(si spun am trecut pentru ca si eu sufar de aceeasi boala).tot ce am spus eu mai sus, este acelasi lucru despre care ati vorbit si voi aici, insa am dorit sa subliniez si eu acest lucru.mie mi-a fost forte greu pentru ca primele simtome au aparut practic din copilarie(sa-i spunem adolescenta-la 17 ani) si pentru a trece peste aceasta boala trebuie sa fii suficient de matur/a ca sa o si constientizezi.trebuie ca mintea(ceea ce iti pui in gand) sa corele intru totul cu vointa de a realiza acel lucru.lipsa de chef nu face decat sa te afunde si mai mult in boala.eu am incercat acest lucru si mi-a reusit.ma gandeam sa ma apuc si eu de sport(pentru ca datorita tratamentului-gresit-m-am ingrasat ca si unii dintre voi) si chiar o sa incerc pentru ca m-ati convins ca e foarte benefic...ceea ce stiam si eu, dar vreau sa practic un sport din placere si nu de nevoie.eu sper sa va ajute.nu e un sfat profesionist, e mai degraba impartasirea unei experiente.
eu acum am 21 de ani si am consulata mai multi psihiatri care in mare partea mi-au gresit medicamentatia si in cele din urma(dupa si o internare la obregia) am gasit la spitalul militari un psihiatru chiar f bun care mi-a prescris seroque XR si timonil pe care ulterior l-au inlocuit cu lamotrigina.ideea mea este ca ceea ce am spus eu mai sus trebuie sa fie sustinuta si de o medicamentatie pe care sa o supote organismul, insa orice medicatie de acest gen prezinta reactii adverse...ele trebuie totusi reduse cat mai mult.vroiam sa va mai spun ca psihoterapia m-a ajutat foarte mult(chiar daca la inceput mi s-a parut ineficienta) conteaza foarte mult de psihoterapeut.eu p al meu nu o sa-l uit niciodata.ceea ce sunt acum i se datoreaza si lui, iar ca om era incredibil.
Am si eu o intrebare pentru CAREN.am inteles ca ai fost diagnosticata in urma cu 20 de ani, gresesc?daca e asa as vrea sa stiu daca pe tot acest parcurs ai urmat tratamentul cu sau fara mici intreruperi.pe mine acest lucru ma ingrozeste-sa iau acest tratament toata viata.si cu siguranta nu il voi lua pentru ca o sa fac orice sa ameliorez boala(pentru ca a vindeca in totalitate nu se va putea niciodata), o sa ma lupt cu toate puterile mele fizice si psihice...ceea ce va recomand si voua.numai bine
0
25-05-2010, ora 18:30
caren7
Nu este medic/terapeut
caren7
Buna dyady,

M-am bucurat ca cineva a dat un feedback la invitatia noastra de a face sport si ca este de parere ca acesta boala poate fi si controlata cu multa vointa si cu obiective foarte clare in a nu se mai imbolnavi din "nimic ". Spun asta, pentru ca la baza declansarii episodelor stau totusi stressul si incercarile vietii care nu iarta pe nimeni ( doar ca noi suntem mai sensibili si nu reusim sa gestionam situatiile limita ).
Sa-ti raspund la intrebarea ta.
Nu am luat continuu tratamentul si foarte rau am facut. La inceputurile bolii ( aveam 26 ani ) nici nu constientizam boala si nici nu voiam sa cred ca as putea suferi de un psihic deficitar. Drept urmare am avut multe internari pe parcursul a veo 6 ani. De fapt nici tratamentele anilor 90 nu erau atat de eficiente ca cele de azi.
Cand mi-am dat seama ca asa nu se mai poate, primul pas spre " vindecare " a fost ca nu mai doresc sa ajung in spital. Am luat medicatia prescrisa, am ocolit situatiile care imi faceau rau, am avut grija de somn, m-am apucat de sport, m-am lasat de fumat si urmarea a fost ca din 1996 pana in 2006 nu am mai avut nici o internare. Intre 2004-2006 NU am luat tratament, ma simteam bine, faceam fata vietii si in urma unei situatii dificile am decompensat. Mi-am revenit relativ repede si de atunci nu am mai intrerupt tratamentul ( Carbamazepina si tranxene la nevoie ). Anul trecut, chiar luand tratament am trecut printr-un episod hipomaniacal ( de asemenea in urma unei situatii limita de viata ) pe care l-am reglat in final cu seroquel, iar acum sunt din nou foarte bine, cu minumul de tratament (carbamazepina de 200 mg- seara).
DAR, in tot acest timp am facut mult sport. Am tinut legatura cu biserica si cu parintele duhovnic, asa cum tu ai facut psihoterapie.
Ideea este ca se poate. Se poate sa traiesti ca si un om care nu a suferit niciodata de o astfel de boala.
Si se poate sa ai o viata cu mult mai sanatoasa decat multi care nu au trecut niciodata pe la psihiatru.

Iti doresc multa sanatate si putere de a-ti pastra echilibrul.
0
15-06-2010, ora 17:19
cracatur
Nu este medic/terapeut
cracatur
Buna tuturor! Am 26 de ani si am fost diagnosticata cu TAB inca de la varsta de 16 ani.Pana acum am avut 3 episoade maniacale care, ma sperie foarte rau si multe episoade depresive.Desi au trecut atat de multi ani, tot nu reusesc sa imi inteleg boala si dupa cum am vazut, unii dintre voi au reusit acest lucru, si as fi tare bucuroasa daca mi-ati da si mie un sfat.Ceea ce am mai observat eu este ca, multi dintre voi faceti sport si vreau sa va intreb:Este chiar asa cum se spune ca, ne ajuta f mult?Acum sunt intr-o faza de depresie, in care imi lipseste vointa, stau in pat aproape toata ziua, fara sa ma uit la tv, fara sa citesc o carte, fara pofta sa ies afara, chiar de multe ori nu suport nici apa.Voua cand va lipseste vointa si chiar nu aveti chef de nimic, chiar daca familia si prieteni va sunt alaturi, cum reusiti sa treceti peste asta si sa iesiti din depresie?Prin ce metode?Daca aveti sfaturi, va rog sa mi le impartasiti deoarece cred ca imi vor fi de folos.Singura nu imi vine sa fac absolut nimic dar in acelasi timp, imi este frica de singuratate.De multe ori, nu ma intereseaza mai nimic si, imi este frica ca, daca ies din depresie, sa nu intru intr-o alta faza maniacala.Sanatate si fericire multa tuturor
0
15-06-2010, ora 18:01
anaid09
Nu este medic/terapeut
anaid09
Salut
Sportul ajuta f mult, e adevarat si cu cat il practici zilnic, cu atat iti da energie pozitiva si incredere in fortele proprii.Dar in depresie e cam greu sa te poti mobiliza sa faci ceva, daramite sport.La mine singura metoda de a iesi din depresie care a functionat si continua sa functioneze este antidepresivul...as adauga si psihoterapia, un program de somn riguros, un regim alimentar bogat in vit si minerale...
Banuiesc ca ti-e teama sa iei antidepresive, dar daca altfel nu iesi din episodul depresiv, antidepresivul ramane ultima solutie, chiar si pt cei cu TAB. O prietena buna a mea a reusit numai asa sa depaseasca un episod depresiv care dura de mai mult de 6 luni.Si mai am si alte prietene care tot asa au reusit sa combata temporar depresia.
Daca episodul tau depresiv nu trece, discuta cu medicul psihiatru pt gasirea unei solutii...
Nu poti sa-ti petreci viata tot temandu-te de o manie, esti tanara, viata nu trebuie sa fie umbrita de atatea temeri- mai mult sau mai putin justificate.Pana nu demult, eu ma temeam de un cutremur ca si cel din 77...Da-ti voie sa te bucuri de viata! Chiar si noi, bolnavii, avem voie sa ne bucuram de ea.
0
15-06-2010, ora 18:27
caren7
Nu este medic/terapeut
caren7
@caracatur
Buna ! Nu ne-ai spus ce tratament iei impotriva depresiei. Subscriu la mesajul Anaidei. Eu am facut mult sport, si inca fac, insa baza a fost tratamentul medicamentos.
Sportul etse tratament adjuvant, cu foarte bune rezultate. ca sa te incurajez iti spun ca, in iarna mergeam de 2-3 ori pe saptamana la sala de sport. La propriu, drumul spre sala il faceam plangand, incruntata, abia tarandu-mi picioarele. Dupa 1 ora de exercitiu fizic, nu-mi venea nici mie sa cred ca eram alta persoana. Deja, fata mea era luminoasa, zambeam, abia asteptam sa ajung acasa sa-mi fac un dus - eram pe linia de plutire.
Ar fi bine daca ai avea o prietena, impreuna cu care sa mergi la sala, sau sa alergati in zone sigure ale orasului. Merita sa incerci de cateva ori si vei vedea pe pielea ta ca acest remediu nu este un fals.
Un pic de vointa la inceput, dupa care vazand ca starea ta este mai buna iti va fi din ce in ce mai usor sa faci miscare.
Daca ai fi in acelas oras cu mine, cu bucurie te-as lua la sala de sport.
Numai bine, sanatate !
0
16-06-2010, ora 15:10
cracatur
Nu este medic/terapeut
cracatur
Buna,
Va multumesc pentru sfaturi.Tratamentul pe care il iau consta in 500mg depakine si o tableta welbutrin dimineata, la pranz la fel si seara 500 mg depakine, 300 mg seroquel si o tableta de remeron. De ieri am inceput sa iau tratamentul si azi, pana acum am reusit sa nu ma mai pun in pat deloc.
Eu stau mult singura in casa, aveti cumva voi o idee cum sa imi ocup in mod folositor timpul?
Sanatate multa!
0
16-06-2010, ora 18:20
clara_p
Nu este medic/terapeut
clara_p
@ getageta

Tu iei zeldox care este un antipsihotic si depakine care este un stabilizator.
Dar te afli in faza bolii care se numeste depresie.
Cand esti in depresie roaga-ti doctora sa iti prescrie si un antidepresiv. Din depresie nu se iese nici cu sfaturi, nici cu sustinere morala, fiind o dereglare a neurotransmitatorilor (o boala, in cazul nostru o fata a bolii), nu o stare de spirit trecatoare.
Daca nu ai nici un simptom psihotic poate mai incerci sa mai micsorezi din dozele pe care deja le iei. Pe mine de exemplu prea mult Depakine ma baga in depresie. Incearca si tu, dar cu prudenta.
Cu pace,
Clara
0
14-02-2011, ora 22:49
gbrcdr
Nu este medic/terapeut
gbrcdr
Spuneti-mi va rog : i s-a prescris cuiva Seroqel pentru TAB, perioada depresiva? Multumesc.
0
14-02-2011, ora 23:06
getageta
Nu este medic/terapeut
getageta
Buna,
din cate stiu eu Seroquel e un antipsihotic, adica pentru perioada maniacala. Impotriva depresiei ai avea nevoie de un antidepresiv, eu am luat cipralex si m-a ajutat foarte mult. Insa cel mai bine e sa te consulti cu medicul psihiatru si nu cu ceea ce credem fiecare pentru ca medicamentatie e diferita de la persoana la persoana in cazul bolilor psihice.

Multe zile senine si zambet,
Geta
0
15-02-2011, ora 09:23
caren7
Nu este medic/terapeut
caren7
@gbrcdr

Buna,
Eu am inceput sa iau seroquel dupa perioada de manie, cand ma indreptam cu pasi repezi spre depresie. Pot spune ca a fost o forma destul de adanca a depresiei pe care am tratat-o cu seroquel. Este mult mai indicat decat
cipralexul care poate induce mania. Seroquelul este un stabilizator al dispozitiei, te scoate si din manie si din depresia caracteristica.

@getageta
cum ai reusit sa te echilibrezi ? cum te-a ajutat sportul si psiholoaga. Esti bine acum ? Cum te intretii ?
0
15-02-2011, ora 12:27
gbrcdr
Nu este medic/terapeut
gbrcdr
Va multumesc pt raspunsuri.Medicul i-a prescris prietenului meu acest medicament in timpul unei depresii puternice. Am vazut si eu pe prospect ca se da in cazul episoadelor maniacale. De aceea n-am inteles logica...
0
15-02-2011, ora 14:46
getageta
Nu este medic/terapeut
getageta
Buna gbrcdr,

m-am echilibrat luand cipralex. depaquine si zeldox, dar mai ales pentru ca am fost inscrisa la niste cursuri de calificare si am fost mereu ocupata. Dupa aceea am facut practica si cursuri seara si am avut mereu de facut. Sport din pacate nu tare imi place sa fac, dar am mai facut din cand in cand tot inscriindu-ma la niste cursuri asa ca am fost obligata sa ma duc. In rest am iesit in oras, am comunicat, citit carti, uitat la filme, ascultand muzica.

Cu psihoterapeuta de atunci nu am mai putut tine legatura, dar acuma am inceput o psihoterapie aici in viena si pot sa-ti spun cateva idei. Ar fi bine sa-ti planifici zilele si sa te tii de program, sa vezi ce e prioritar pentru tine si apoi sa lasi timp si de hobby-uri. Un episod maniacal care inca ma mai bantuie e ca fac cumparaturi si arunc banii aiurea pe nimicuri; solutia ar fi sa platesti la inceputul lunii ce e important si apoi banii sa ti pui intr-un cont de unde sa nu ai acces mereu sau sa-i dai cuiva de incerdere. Nu e bine sa nu mergi deloc la cumparaturi, ci sa-ti alegi o zi pe saptamana cand dai buzna in magazine, doar cu o suma mica de bani si iti iei un cadou. Sportul ma ajuta foarte mult pentru ca simt destul de des inainte sa incep ca sunt nervoasa si nerabdatoare sau prea energica, insa miscarea ma ajuta sa-mi revin si sa ma echilibrez si si slabesc pe deasupra. Nu e bine sa tragi tare dintr-o data pana iese untul din tine ca a doua oara nu mai mergi la sport. Ci mai bine mai relaxant, insa intensiv si mai des, daca se poate tot a doua zi minim. Am citit undeva ca miscarea repetata, adica faci acelasi lucru mereu si nu cea tactica cum ar fi sportul de echipa, e mai potrivita si mai relaxanta pentru cei cu probleme psihice. Ma refer la miscare repetata cum ar fi inotul, jogging, nordic walking sau plimbarea, mersul pe bicicleta sau step aerobic. Foarte important pentru noi e si dormitul noaptea. Eu de ex. dorm foarte bine, dar adorm foarte greu si ma trezesc si mai greu dimineata, asa ca dorm pana la 11-12. Solutia ar fi sa fiu deja la ora 22 in pat, inainte sa fac un pic de miscare sau sa beau un ceai cald sau lapte cald si asa se instaleaza incet somnul. Am mai citit undeva ca daca nici cum nu poti sa adormi sa-ti obosesti creierul cu calcule in timp ce esti deja in pat, cum ar fi sa incepi de la 500 si sa tot scazi din 7 in 7 sau sa incerci sa inmultesti numere, nu cifre.Am incercat si functioneaza, am adormit mai repede. Mai bine te gandesti la ceva neutru decat sa-ti incarci mintea cu cine stie ce ganduri mai noroase, care sigur n-o sa te lase sa dormi. Mi-am luat o carte a unui specialist german intr-ale somnului. Daca sunteti interesati pot sa va scriu data viitoare care sunt ideile lui de a adormi usor si bine. La mine au functionat unele.

Cam asta ar fi dupa doua sedinte de psihoterapie. Dupa altele va mai scriu mai multe. Sper sa nu uit.

Numai bine, zambet si zi senine,
Geta
0
16-02-2011, ora 10:52
caren7
Nu este medic/terapeut
caren7
@getageta
multumim frumos pentru idei si daca mai afli ceva interesant care ne-ar putea ajuta si pe noi, scrie-ne...

Sanatate si numai bine !
0
27-02-2011, ora 22:28
vexa
Nu este medic/terapeut
vexa
buna tuturor,
eu sunt un fel de novice in domeniu. novice si nu prea... am avut o singura internare, prin 2003, cand am primit diagnosticul "tulburare afectiva fara precizare", dupa care am urmat tratament cu litiu vreo luna - 2 si am renuntat. de atunci am mai avut 3 episoade maniacale, incadrate de perioade lungi de depresie. acum sunt down, dupa un episod maniacal de 6 luni si ma gandesc sa iau masuri... mi-e foarte teama... am schimbat 8 joburi in 6 ani si ma pregatesc sa-l pierd si pe asta... nu ma pot concentra, sunt demotivata, ma simt vinovata pt fiecare lucru pe care il gresesc si o fac zilnic... nu stiu de unde sa incep, nu as vrea sa merg la un medic oarecare, in acelasi timp nu stiu cum o sa-mi permit analiza, tratamente si alte interventii daca o sa raman din nou fara job...am 28 de ani si nu inteleg care e sensul acestei lupte, nu-i vad finalitatea... stiu doar ca am nevoie de ajutor...
cred ca deja m-am incurcat in prea multe cuvinte...
multumesc
0
27-02-2011, ora 23:57
DrT
Nu este medic/terapeut
DrT
@vexa: urgent sa te prezinti la Spitalul de Psihiatrie!... nu e de glumit cu tulburarea bipolara, inteleg perfect prin ce treci, de aceea ai nevoie specializata. Prezinta-te la camera de garda de la Psihiatrie si te vor prelua, nu lasa episoadele netratate pentru ca risti sa iti agravezi situatia mult mai rau.
0
02-03-2011, ora 21:52
clara_p
Nu este medic/terapeut
clara_p
@ vexa

Daca te descurci cat de cat la locul actual de munca si iti place, in momentul in care simti ca nu mai poti, iti iei concediu de odihna, urmat de concediu medical care e de 3 luni in mod legal si pe care il poti prelungi cu inca 3 luni. Nicidecum nu iti dai demisia. Dar nu cred ca e cazui.
Mergi la un doctor psihiatru care sa te vada si sa iti dea un tratament adecvat, nu neaparat cu internare.
In conditiile in care Doamne fereste, ramai fara serviciu, platesti vreo 33 de lei asigurare medicala pe luna si beneficiezi de toate facilitatile.
Ai grija de tine si nu sta fara tratament.
Daca nu luam nimic nu ne facem bine si vezi si tu pe pielea ta cate se pot intampla.
Ai grija de tine.
Cu pace,
Clara
0
03-03-2011, ora 10:33
getageta
Nu este medic/terapeut
getageta
Draga vexa,

si eu sunt de aceeasi parere cu cei dinaintea mea. E foarte important sa nu te lasi sa treci singura prin boala pentru ca nu ai cum sa reusesti. Eu am luat tratament la un moment dat, desi doctorul meu a incercat pe mine mai multe medicamente care nu mi s-au potrivit si pana la urma a nimerit. Ma simteam bine si am zis ca intrerup singura tratamentul pentru ca eram total impotriva medicamentelor. Si am ajuns intr-o stare de manie si de depresie atat de accentuata incat a trebuit sa ma internez. A fost prima internare si nu mai vreau sa o repet, insa m-a ajutat foarte mult si doctorul meu de atunci mi-a prescris o medicamentatie pe care o urmez acum constiincioasa si cu mult succes. Nu incerca sa raspunzi la intrebarile care-ti trec prin cap ca nu ai cum sa gasesti singura raspunsul. Cel mai bine e sa incepi cu medicamente si apoi sa incepi psihoterapie. Asa se va lumina totul si vei avea o viata foarte normala.

Iti doresc multa incredere, curaj si succes,
Geta
0
03-03-2011, ora 14:53
vexa
Nu este medic/terapeut
vexa
buna tuturor,

va multumesc mult pentru sfaturi - astazi am fost la medic, m-am "spovedit" si am ajuns acasa cu o cutie de pastile. mi s-a spus ca nu sunt in depresie si am capatat o medicatie de intretinere - depakine. n-a fost usor sa aud ca o sa traiesc cu asta toata viata (de citit am mai citit, dar cand ti-o spune medicul in fata cade altfel) si ca o sa tot iau hapuri, dar o sa incerc tratamentul macar din curiozitate.

si-o intrebare - voi, cei mai vechi ai forumului- va cunoasteti si-n persoana?
pe curand,

vexa
0
01-04-2011, ora 17:04
robymat
Nu este medic/terapeut
robymat
buna vexa,

eu sunt putin mai veche de pe forum. nu m-am intalnit insa cu nimeni de pe forum, insa mi-am mai facut prieteni pe messenger cu care am tinut legatura mai mult sau mai putin. asta m-a mai ajutat insa in perioadele in care imi era rau, deoarece avea cine ma incuraja. asa depaseam mai usor perioadele de depresie respectiv de manie.

pe curand
0
01-04-2011, ora 19:48
clara_p
Nu este medic/terapeut
clara_p
@ vexa

Inii dintre noi ne-am mai intalnit, altii mai discuta pe mess, in particular.

Oricum e foarte bine cand comunici cu persoane cu aceeasi afectiune sau cu afectiuni asemanatoare.

Noi ne intelegem cel mai bine intre noi, nu ne judecam unii pe altii pentru ca stim exact prin ceea ce a trecut celalalt.

Oamenii care au avut astfel de probleme in viata ne inteleg mai greu sau poate chiar deloc, in anumite momente. Sau chiar nu realizeaza ca ce avem noi sunt niste boli ca oricare altele si ca nu ne prefacem.
0
07-04-2011, ora 17:06
andreea ionescu
Nu este medic/terapeut
andreea ionescu
ma numesc andreea, am 18 ani, am fost diagnosticata cu tulburare afectiva bipolara, ma simt singura si as vrea sa socializez cu unii dintre voi.daca vreti -*.multumesc mult


(*modificat de admin)
0
13-04-2011, ora 10:46
galaxy
Nu este medic/terapeut
galaxy
Nu e bine sa te simti singura...dar mai ales nu e bine sa fii singura! Nu ai absolut nici o prietena? Nimeni care sa fie langa tine cand ai nevoie?.Vorbeste-ne mai mult despre tine...aici poti primi sfaturi...de la persoane ce sufera de aceasi tulburare ca si tine...
0
22-05-2011, ora 23:01
hopeforbipolars
Nu este medic/terapeut
hopeforbipolars
draga Geta,
si eu am fost diagnosticata cu TAB in urma cu 6 ani. In perioada asta am fost internata de 3 ori desi am luat medicatia cu sfiintenie. Nu mai spun ca am pus pe mine 30 kg. Acum ca am speranta vindecarii, am inceput sa fac sport, chiar am inceput sa slabesc. Seara fac scurte sesiuni de meditatie si astfel cosmarurile s-au mai rarit. Medicul meu psihiatru a analizat informatia pe care am gasit-o pe internet (o cercetare despre TAB) si a fost de accord ca in cazul meu este posibila vindecarea. Sunt convinsa ca nu este numai cazul meu. Daca vrei sa vorbim despre asta scrie-mi -*
toate cele bune.


(*modificat de admin)
0
22-05-2011, ora 23:54
utilizator_18918
Nu este medic/terapeut
utilizator_18918
De ce obligaţi cititorul să vă contacteze forţat, în loc să faceţi publică cercetarea şi să lăsaţi la alegerea noastră dacă ţinem legătura pe privat, ulterior? Chiar credeţi că dacă se descoperea o metodă/un medicament de tratat TAB nu ar fi ieşit pe piaţă până acum? Sau credeţi în teoriile conspiraţioniste conform cărora toată industria farmaceutică este coruptă şi urmăreşte să reducă populaţia? Unii mai vor şi premiul Nobel, să ştiţi...
Adaugă un comentariu / răspuns
66 comentarii 12 3 Înainte ›

15-04-2016, ora 10:25
Publicitate ROmedic
Administrator forum
Psihologi, psihiatri, psihoterapeuti
Recomandă un Psihoterapeut sau caută unul!
La-Psiholog.ro este un proiect ROmedic care vă prezintă peste 3900 de terapeuți din România. Avantajul acestui site este că pune mare preț pe recomandările pacienților. Găsiți prezentări detaliate ale serviciilor psihologice, citiți recomandări, vă puteți programa online. În plus, există o secțiune cu o mulțime de articole interesante și teste psihologice.
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Combinația între depresie și tulburări cognitive minore la vârstnici accelerează îmbătrânirea creierului
  • Stimularea magnetică îmbunătățește starea de spirit în cazul bolnavilor de depresie
  • Gazul ilariant, tratament pentru depresiile severe
  • Pericolele utilizării Facebook-ului
  • Terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnia cronică
  • Medicamentul care ar putea trata depresia în mai puțin de 24 de ore
  • Depresia
  • Primul test de screening pentru depistarea oboselii cronice
  • Coșmar sau teroare nocturnă?
  •  
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.