Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Da si eu la fel imi accentuez durerea doar gandindu-ma ca vai nuj ce am, vai daca am ceva la inima vai ca dracu-n 4, desi stiu sigur ca nu am nimic la inima.Eu nu mai fac atacuri de panica de ceva timp dar durerile se incapataneaza sa ramana...atat timp cat va exista o mica teama de ele vor continua linistite sa isi faca de cap.Durerea la mana stanga a revenit dupa mult timp dar stai linistita ca nu ai nimic si incearca cat de mult poti sa ti-o accentuezi fara teama ca dispare, nu te lupta sau nu incerca fortat sa te gandesti la altceva ca nu merge, cine zice sa incerci sa gandesti poztiv cam bate campii pentru ca nu ai cum sa gandesti pozitv cand corpul tau simti ca se prabuseste si chiar daca reusesti e o gandire fortata nu naturala deci reusesti doar sa te infunzi mai rau in ganduri.Trebuie daor sa nu iti mai fie frica de ele si sa le lasi sa isi faca numarul, eu doar asa am facut progrese.

Eu am 3, 4 zile in care nu am nimic si dupa urmeaza 2 in care am dureri de cap, dupa iar cateva zile bune si urmeaza dureri in piept si mana stanga si iar asa de la cap, dar atat, nu fac atacuri de panica, cel mult palpitatii.Practic m-au cam obosit starile astea dar ma salveaza ca in majoritatea timpului ma simt bine, ceea ce ma oboseste mental este ca ele revin si ma mai lupt si cu insomnia.M-am tot gandit sa merg la un psiholog dar ce poate sa imi spuna el mie nou, ceea ce stiu, ca imi este frica de moarte si de boli, nu exista tehnica speciala sa te scape de asa ceva decat tu singur.Nu are cum sa ma invete sa scap de asa ceva decat daca imi face transplant de creer, altceva nu exista.In momentul primului atac de panica ceva in gandirea noastra s-a schimbat brusc, a fost atat de inspaimantator incat ne-a dat complet peste cap si sa instalat frica in gandirea noastra si de asta suferim atat acum.Un psiholog te paote ajuta in alt fel de probleme dar cu anxietatea este mai greu, noi constientizam ca nu gandim logic, cateodata ne intrebam de ce ne este frica de ceva care inveitabil se va intampla, de ce nu putem gandi ca inainte, deci stim si noi ca nu gandim bine si nu ne paote schimba nimeni gandirea prin nu stiu ce tehnica de realaxare sau fel si fel de discursuri decat noi insine.Un psiholog te invata ceeea ce deja tu sti dar nu poti pune in practica, sa te invete sa pui in practica nu se poate pentru ca asta sunt sentimente, trairi, ganduri, tin de interior si nu are cum sa le smulga decat cum ziceam prin transplant de creer, nu suntem la un sport sa avem nevoie de incurajari, un psiholog iti da ideei dar nu si solutii, solutiile sunt in interiorul nostru.Cred ca singura sansa este sa ne infruntam teama si numai noi o puteam infrunta, nu avem nevoie sa ne tina cineva de mana pentru ca tot aia este, tot tu simti pe pielea ta si doar tu ai puterea.Si eu va pot spune sa ganditi pozitiv pentru ca ceea ce se intampla este doar in capul vostru si nu exista nici un pericol, puteti pune in practica?sau eu nu sunt psiholog si doar daca am o diploma si platiti pentru sfatul asta ma luati in serios...noi stim cel mai bine cum este pentru ca noi chiar traim pe pielea noastra nu doar am citit intr-o carte, noi suntem cei mai buni psihologi si pana la urma noi vom reusi.

atacuri de panik numai fac nici eu ca inainte reusesc sa ma stapanesc, dar simtomele anxietatii nu-mi dau pace si ma obosesc ma descurajeaza cand vad ca de fiecare data mai apare un simptom, o stare, un gand...A-si da orice sa fiu ca inainte!M-am gandit si eu sa merg la psiholog, dar stiu ca sigur imi va prescrie o reteta si nu vreau sa apelez la medicamente desi sincer cateodata park numai in ele imi vad scaparea, dar ma incurajez ca pot si fara.Mai rau e ca atunci cand ma apuk starile, numai suport nici o emotie, nici o veste, orice ce imi da o stare de bine sau de rau, ptr ca incepe sa ma doara mana si mi se face rau.Am emotii sa merg undeva, sa vb la tel, am fost o perioada bine si vad ca de cand sa schimbat vremea in rau, m-am schimbat si eu.A m noroc ca totusi acum indiferent de situatie, dorm bine.poate adorm mai greu da nu am treaba cu somnul.

buna
chiar in dimineatza asta am citit mai multe sa inteleg si eu prin ochii specialistilor cum sta treaba cu depresia asta anxioasa.
Scrie clar acum pentru mine cel putin.Nu e considerata boala pentru ca e vb numai de niste ganduri si niste frici inexplicabile.Insa ce scrie negru pe alb e o tulburare care dureaza.Depinde de individ.La unii a diparut imediat, la atii a durat si cativa ani de zile.Cert e ca toti au trecut peste.Adica s-au vindecat.Ceea ce cer toti doctorii e foarte multa rabdare, pentru ca se va trata fie cu tratament, care are o gramada de efecte negative si cam trebuie tot schimbat periodic, insa e de recomandat celor care simt ca nu mai rezista si pentru ceilalti tot felul de substituenti care sa suplineasca nevoia de serotonina.Se vorbeste mult de sunatoare si din alimentatie, cirese, banane, ananas, peste, lapte...sunt mai mult nu stau eu sa le enumar pe toate.
...Asadar, eu cred ca depinde de fiecare ce si cum se stie ca individ.Sa aleaga sa ia sau sa nu ia tratatament.Eu am luat o perioada...scrie si pe net...ai zile cand esti mai "sanatos" decat inainte, dar ai si zile cand sub tratament simti ca nu mai rezisti.Acum de cand nu mai iau pastile ma simt oarecum ciudat, nu e nici f bine, dar nici f rau...e undeva la mijloc starea de spirit.Ceea ce poti face cand nu esti sub tratament e faptul ca te coordonezi mult mai bine, nu ajung la starile alea cand credeam ca imi iau campii.Imi lipseste pacea aceea deplina, bucuria suprema, implinirea desavarsita...starea aceea de "levitezi" cand iti merg toate struna.Cand incepi tratamentul in prima luna ai atata liniste si pace sufleteasca de zici ca ai sa iei toata viatza pastile, dar realizezi in f scurt timp ca e totul "artificial", indus.Zilele in care ti-e f rau si te simti molesit total sunt insa tot mai multe si mai greu de suportat de ce iei pe perioade tot mai lungi de timp pastile.Intervie si izolarea, datorita nevoii tot mai mari de somn si liniste fizica.Nu prea mai ai chef sa iesi sa vb sa citesti.Vrei si poti sa dormi continuu.Am dormit mai bine de un an, diminetza pana la 9, apoi la amiaza ma lua pe la 13-14 iar somnul, spre seara dormeam de pe la 18 sua chiar 19 pana pe la 22, mai inghiteam o pastila dormeam iar pana dimineatza.Nu e un mod corect si practic de viatza.Depinde f mult de individ.Eu sunt un om f ambitios si nu pot sta locului.Atunci apare in interior o lupta intre starea de somnolenta continua si nevoia de a face ceva.De aici se naste si starea de rau sub tratament.
...raman la concluzia, ca fiecare e individualizat si va gasi calea cea mai buna sa isi faca bine, orice varianta ar alege.Am mai spus "in depresie ti-e permis orice".

Emotiile la mine au inceput sa isi revina fara sa imi dau seama, vad ca nu mai am nici porbleme cu scimbarea de vreme, insa nu pot sa dorm si asta ma da peste cap, tu ai foarte mare noroc ca poti sa dormi bine, am avut si eu zile in care am dormit si ma simteam diferit.Aseara de exemplu am adormit la 4, ma lua somnul dar tresaream foarte repede si a inceput sa ma daore subratul ca si cum faceam crampe musculare scurte dar dureroase, un fel de junghiuri si de aici pana la neliniste a fost doar un pas.Nu sunt impotriva medicamentelor pentru ca sunt momente in care chiar ai nevoie sa iei ceva ca sa te linistesti, dar eu nu folosesc medicamente puternice, iau la nevoie cate un distonocalm sau calmogen plant si melatonina pentru somn, in rest nu am incercat altceva petnru ca astea ma ajuta sa ma linstesc.
Are foarte mare dreptate Valer, nu ma simt nici rau dar nici bine si am observat ca imi lipseste bucria si linistea deplina, pot sa spun ca de cand am facut primul atac de panica nu am avut nici odata starea aceea de liniste deplina.Oricum simt cum corpul a inceput sa se vindece, cum gandurile au inceput sa se aseze, sunt constient ca dureaza si ca mai am mult dar totusi o schimbare se vede si de asta continui asa, desi cateodaca imi vine sa sa ma duc la psihiatru sa si fac tratament ca sa ma pot simti linistit, sa imi dea starea aia de somnolenta care pentru mine pare un vis frumos, dar nu sunt sigur ca asta e solutia.

Din pacate se pare ca nu este o perioada prea buna pt noi, anxiosii...dupa 2 saptamani in care m-am simitit aproape incredibil mi-au revenit si mie gandurile negre, mici senzatii de frica sau nopti agitate oarecum.Totul la mine porneste de la senzatia de balonare aproape permanenta, presiune pe piept, nod in gat parca exista o incordare in mine.Am fost diagnosticat cu sindrom dispeptic, , ca totul se datoreaza stresului.Mai simte cineva asa ceva?Nu stiu ce sa cred...mananc orice uneori si nu am nimic iar altadata doar colt de paine si ma simt iar rau.Iar acum totul s-a cam dat peste cap deoarece sambata am avut o veste proasta rau, tragica care m-a aiurit iar, m-a facut sa ma gandesc la tot felul de prostii ca am si tot felul de ganduri negre.Incerc sa ma smulg din mijlocul lor, reusesc cateva ore dar iar imi revin aiurelile.Daca nu as avea starea proasta de la stomac ar fi mai bine...nu sunt dureri dar toata senzatia asta de presiune, nod in gat e foarte rea.Curios, noaptea ea dispare, dimineata ma trezesc bine dar incet incet se instaleaza iar...Ce este curios este ca atunci cand ma simt bine si cand dispare nodul in gat si balonarea atunci ma simt minunat, as alerga de fericire, rad, parca n-as mai avea nimic...cum imi revine starea proasta cum ma molesesc si cad in depresie...

Intr-adevar oricat de bine m-as simti, foarte rar mi-a fost dat, in ultimele 15luni sa am linistea deplina si pacea interioara pe care o aveam inainte de aparitia tuturor senzatiilor.Au fost momente, scurte cand am simtit o calmare totala insa a durat extrem de putin...Nu pot sa tin mai mult in mine senzatia asta, e asa bine atunci...

Si la mine e la fel...zile, uneori si saptamani(maxim 2) ma simt f bine insa nu dureaza mult, imi revin starile proaste, depresia si gandurile negre...nu am mai facut atacuri insa acesta anxietate, frica si spaima este groaznica.Incerc sa imi mut gandurile dar greu de tot reusesc...orice veste rea ma copleseste si mi-o induc mie.E buna varianta de a face sport dar zilele acstea n-am mai reusit si din cauza ploilor si pt ca m-m simtit rau...am laudat uleiul de lavanda dar parca nici el nu-si mai face efectul acum...totul pare trist.Oricum, sunt foarte marcat de vestea proasta si de 3zile ma gandesc numai la asta, m-a dat peste cap complet...
Intre timp am ascultat intamplator o melodie cu Bogdan Ota, nu fac reclama, pur si simplu...m-a naucit si m-a scos din starea proasta muzica lui.Mi-am luat bilete la concert sambata si abia astept sa ajung acolo, asa am si un scop care ma face sa sper la ceva frumos...incercati si vedeti daca va ajuta, in mod normal muzica ar trebui sa ne ajute...

care este diferenta dintre tulburare psihica si boala psihica?
Tulburarea psihica, denumita si "problema de suflet", este cauzata in esenta, de "gandirea tirationala" activata in interpretarea unui eveniment de viata. Tulburarea psihica poate avea asociata si anumite modificari neurofiziologice la nivelul creierului (manifestate prin simptome de tipul: "nu ma pot concentra la fel de bine ca inainte", "nu mai dispun de atata energie sa fac lucrurile care imi placeau odinioara", "obosesc repede", etc.). Insa aceste modificari neurofizilologice sunt totdeauna reversibile (functionarea creierului revine la normal, dupa amliorarea tulburarii). De asemenea, aceste modificari neurofiziologice nu sunt cauza tuburarii (cauza fiind "gandirea irationala"), ci sunt simptome asociate ei.
In schimb, boala psihica denumita si "nebunie" este cauzata efectiv de anumite modificari neurofiziologice de la nivelul creierului (faptul ca creierul nu functioneaza la parametrii normali, este cauza bolii psihice). Iar aceste modificari neurofiziologice sunt ireversibile (de regula functionarea creierului nu va ma reveni niciodata la normal) si sunt mult mai grave. De aceea, pentru a duce o viata relativ normala, un bolnav psihic trebuie sa ia permanent medicamente. Iar medicamentele pot fi prescrise doar de un medic, in cazul nostru un medic specializat in boli psihice (psihiatru). Psihologul nu poate prescrie medicamente.
Daca facem o asemanare intre functionarea creierului si functionarea unui calculator, tulburarea psihica poate fi asemanata cu o defectiune la nivelul programului instalat (problema de "soft") - de exemplu, acumulare de erori ce necesita reinstalarea programului; contactarea unor virusi ce necesita reparatie printr-un program antivirus. In schimb, boala psihica se aseamana cu o defectiune la nivelul componentelor calculatorului (problema de "hard") - de exemplu, defectiunea placii de sunet, a placii video, a hard discului, etc. Insa, daca diferitele componente ale calculatorului pot fi inlocuite, creierul nostru nu poate fi inlocuit. "Defectiunile" creierului pot fi doar ameilorate, intr-o oarecare masura, prin medicamentatie. De aceea boala psihica este ireversibila.
In concluzie, diferenta dintre psiholog si psihiatru este ca psihologul (prin consiliere psihologica si psihoterapie) se ocupa de problemele "sufletului", iar psihiatrul se ocupa de problemele "creierului".

Aia cu pieptul si eu am probleme. Mai am probleme si cu stomacul, de vreo doua saptamani, dupa orice masa luata, imi este greata. In rest, ce sa spun... Probleme cu anxietatea am aproape in fiecare zi, fie ca se manifesta prin stari de frica din cauza ca ma doare in piept/stanga, fie ca sunt ganduri care spun "nu fuma aia ca o sa ti se faca rau, iti face rau la inima" sau "nu alerga ca o sa bata inima tare si apoi nu stii cum se face si se opreste". Totusi am incercat sa implic aceste ganduri in portia de anxietate care o primesc in fiecare zi, pentru ca nu as vrea tocmai acum, cand trec de la o etapa la alta in viata mea, sa ma mai ingrijorez din cauza anxietatii.

Oricum este destul de amuzant cum totul se invarte intr-un cerc, din care credem ca am scapat, atunci cand avem zile bune; incercam sa ne incurajam cu "am avut o saptamana excelenta" si devenim dezamagiti cand gandurile anxioase revin la putere. Cred ca intr-adevar, trecerea spre normal se evidentiaza atunci cand nu ne pasa ce avem si cum, decat "acum sunt mai bine, sper sa o tin tot asa".

eu cred si chiar asa este daca ma gandesc mai bine, ca starile astea sunt afectae si de vremea care e schimbatoare, eu un a am fost bine pe toata perioada cat a fost cald, nu am avut nimik, in momentul cand au inceput ploile puternice, la mine se fac 2 sapt de cand o tine asa vremea, au inceput si starile de agitatie, frik etc imi este si sila sa-mi mai enumar toate simtomele, atat mie frik si treb sa verific de ce ma doare mana stanga, poate am reumatism, nu stiu da poate daca aflu cauza ma linistesc.nu e buna nici atata informare, de simtome, de ce ma doare acolo, cauze, ca oriocum a-si da intotdeauna aproape una din cauze ar fi probleme la inima, daca caut durere de mana, numai de infarct scrie, si deja eu imi magazinez in creieras fel de fel de idei si frici.mai citeam undeva ca infarctul este produs si de emotii puternice, suparari etc, ma gandesc si eu cateodata am niste emotii putenice care imi provoaca si atacul de panik, am emotii sa vb la tel, sa merg undeva, sa ma intalnesc cu cineva, oare emotiile astea nu-mi pot face rau?de exemplu daca vreau sa dau un examen acum, nu a-si fi buna de nimik, cred ca a-si lesina numaid e la emotii ptr ca numai stiu sa mi le controlez, asta mie ciuda de ce mie frik si daca ma duc la magazin cateodata si frik asta o am numai in perioada asta anxioasa.oare am sa mai fiu o persoana normala vreodata?trebuie sa fiu optimista si sa spun ca da, desi in constientul meu a-si crede ca a-si putea ramane cu niste sechele, prin urmare ele se pot intoarce cand ma ast mai putin, peste zeci de ani.

Cel mai bine ar fi sa nu ne mai documentam deloc pentru ca si eu fac acelasi lucru si ma afecteaza si mai mult ceea ce citesc.Ca mai mare frica a mea a ramas tot infarctul, dar stiu si sigur ca in caz de o emotie foarte mare cel mai mult poti face un atac de panica, daca era sa fac, faceam de 200x pana acuma.
Eu nu inteleg cum o saptamana sa zicem gandesti foarte bine ai incredere si dupa o iei de la cap ca si cum cineva ti-ar fura increderea peste noapte.

ionela, daca tu te gandesti ca iti va fi rau in cazul in care o sa fie vreme urata, sau cel putin asa crezi, pai sa stii ca asa o sa fie. Tine de credinta ta.

salut
..gheara aceea la inima de care tot spui in postarile tale, o aveam si eu.Sa vezi ce ciudat o sa te simti cand va disparea.Parca nu mai ai mana stanga, sau parca esti mai usor.La mine sa stii ca nu a tinut foarte mult gheara, dar cand o aveam ma gandeam ca si tine ca fac ceva la inima.A ramas un simplu gand.Nu faci nimic la inima.
...Am facut pe mine foarte multe teste.rezulatela sunt urmatoarele:
1.mi-e foarte rau, rezolv numai si numai cu bere.Am baut maxim 2 litri pe parcursul unei zile intregi.A doua zi nu mai am nimic.Ma simt excelent.Nu mai beau apoi o perioada, pana simt cumva ca am ceva.Nu fac din asta un tratament, ca dau in alcoolism si de ala greu mai scapi.
2.nu pot dormi, stau ce stau treaz, dar am pe noptiera, ceva de plante, cu passiflora si valeriana.Dorm garantat.
3.intr-adevar faza cu balonarea aceea dureroasa de care vb unii din voi e reala.Cand te simti bine la burta, esti bine si psihic.Cand apare balonarea aceea ceva se intampla si nu mai esti bine.Am realizat ca ciresele sunt extraordinare si de aceea dupa ora 16 nu mai mananc decat cirese si mai ciupesc ceva de pofta doar.Deci alimentatia daca e saraca in fructe si legume se simte imediat.Mai cocret nici o zi fara fructe de sezon si legume proaspete.
4.imi mai vin in gand cateodata faze"sa iau o pastila sa dorm ca pe timpuri".Renunt imediat la idee ca daca iei una, tot iti cere creierul si iar ma chinui sa le las.
5.am fumat doua zile la rand, ma simteam excelent, mai bine de 10 tigari/zi.Mi-a fost teribil de naspa, incepand cu a treia zi.Si de la cafea la fel.Simt nevoia nebuna sa beau o cafea.Nu imi este bine.O suplinesc totusi cu o cola neagra, cand si cand.
6.vrajeala cu gandirea pozitiva cand ti-e foarte rau, iese din orice discutie.Abia poti sa te controlezi.Respiratie, vedere, vlaga..toate sunt afectate.Am luat pastila in criza.Trece dar foarte greu.Am alergat.Trece dar foarte greu.Am baut o bere, data peste cap si m-am si miscat sa se duca repede la cap.In nici 10 minute sunt altul.Se umple creierul imediat cu ceva, banuiesc ca dopamina din cate spun cei mai destepti ca mine.Nu sunt alcoolic, nu beau cateodata cu anii, dar e ciudat ca numai asa ma simt excelent in f scurt timp.
...este o legatura intre drog si mintea noastra de acum.Depresia cere ceva, care sa te faca din nou sa visezi cu ochii deschisi.Drogul acesta pare a fi ori alcoolul in cantitati cat sa iti fie bine, altfel te alegi cu un rau si mai mare cand trece mahmureala, ori tratamentul care e zi de zi la inteval de nush cate ore.Eu am ales berea, ca nu trebuie sa o iau in fiecare zi, nici la ora fixa.Si e ceva de care poti scapa repede, adica nu da dependenta.

E bine si asa dar eu nu prea mai pot sa consum alcool pentru ca ma doare capul si am palpitati dupa 2-3 ore, nu mai vorbesc ca la un chef am consumat peste masura cum faceam inainte si a doua zi mahmureala sa transformat intr-o stare de irealitate de am zis ca innebunesc :D, nu inteleg de ce dar am citit pe forumuri ca la marea majoritate se intampla la fel.Starea de dupa este mult mai rea decat starea de bine atunci cand te distrezi, dar nu ma las asa usor:D

Depinde de persoana, valer. Eu daca beau o bere cand ma simt rau, nu simt nici pe naiba vreo imbunatatire. Cand ma simt rau, ma simt rau pur si simplu. Nu cred ca ai ce-i face. Doar ceva care sa te faca sa uiti de starile prin care treci, ceva foarte captivant.

Nici eu nu inteleg cum o perioada de timp este bine si dupa 1 sapt sau doua revine starea de rau...depresia, gandurile negre.Si clar, in timpul starii proaste sa gandesti pozitiv este aproape imposibil.Ce am mai observant la mine este urmatorul lucru...ma intreb daca altcineva mai experimenteaza la fel...Senzatie de lesin sau gheara la inima, uneori cu batai simtite alteori nu...neliniste si agitatie, cu bolboroseli in stomac, greata.Dureaza cateva ore...insa dupa ce trece parca nu mai am nimic sau n-am avut nimic, ma cuprinde o euforie puternica, poate datorita faptului ca ma simt bine incat as putea sa alerg, sa vorbesc ore in sir.Trec de la agonie la extaz in functie de stare...ciudat.

Am incercat Berea, un pahar sau doua...este ok, intr-adevar iti da o stare buna dar imi este greu sa beau pt ca daca as lua si pastille alcoolul micsoreaza efectul pastilelor si este posibil sa nu isi faca efectul...acum, nu stiu asa cred...
Cel mai greu este cand iti revin starile dupa ce te-ai simtit bine o perioada...cred ca din cauza asta apare si depresia, tocmai credeai ca esti bine si scapi de toate senzatiile dar nu, ele revin cand ti-e lumea mai draga...extrem de frustrant si enervant.De ce dupa o perioada buna trebuie sa apara iar toate nebuniile de senzatii, doar mi-a fost bine, n-am gandit negativ, am facut miscare, am mancat bine, etc...Iar cand cel mai mic semn de anxietate apare, totul se darama si iar o luam de capat...

salut
..pai ce descrii tu, asta e depresia...Ca nu o acceptam, e si normal.Nu e o stare placuta si ne vom lupta cu ea, pana cand vom scapa, Sistemul de autoaparare a organismului vede aceasta depresie ca pe un intrus si riposteaza.De aici apare si acel rau, psihic ca nu e nici un altfel de rau.Gheara aceea am avut-o sau unii abia acum o au.Am mai scris ca va trece si va ramane o senzatie ciudata, parca n-ai mana stanga, din cauza organismului care se invata-se sa il stranga mana aceea nevazuta de inima parca.N-am o explicatie ce e gheara asta.Banuiesc ca instalarea fricii.Sunt niste etape, niste niveluri ca la jocuri.Eu sunt undeva mai inaintea voastra, am simtit multe din ce descrie fiecare aici.Nici nu stau sa va explic ce urmeaza, dar e mai simplu de trecut si mai usor de suportat.
..berea nu face nimic in cantitate de maxim 2 pe zi, nu una dupa alta.Fapt pe care mi l-a recomandat si pshiatra acum mai bine de un an, cand ii eram client.Eu nu am o frica, ca ceva imi face rau.Imi place sa si experimentez absolut orice.Eu imi conduc in mare masura mintea.Sunt zile cand sunt slab si nu am forta sa ma auto-stapanesc.Doar atunci sunt predispus ca vreo stare aiurea, in rest fac ce vreau eu sa fac si ma autoanalizez pana gasesc reteta de a fi mai bine si mai bine cu zi ce trece.
Am cautat multiple explicatii, de ce si cum de am facut depresie, eu ca barbat si nu simplu ci un barbat de fier la propriu.Singura explicatie e cea, ca in marea majoritate a cazurilor e mostenire genetica.Plus un factor declansator si ai si tu ceva de la parinti sau bunici.Dar cum ei sunt bine si au ascuns lucrul asta de eu unul am aflat de la altii nicicum de la ei, inseamna ca s-au tratat.Si ei nu aveau nici pastile minune, nici pshihologi, nici un fel de informare.Au scapat si sunt f bine.
Suntem intr-o etapa a vietii nimic mai mult.Bine ca e ceva asa de simplu.Sunt lucruri grave pe care le traiesc multi oameni.Depresia e cea mai mica belea pe capul unui om si trece fara sechele majore.

stari peste stari, dureri peste dureri, acum ma duc pana la urma la reumatolog s avad de ce ma doare mana stanga dupaia la cardiolog si uite asa intr-un lant pe la medici, in loc sa fac ceva frumos cu banii, ce ar face altcineva tot de varsta mea, gen sa cheltuie fara numar pe altceva, eu trebuie sa tin banii sa am la medici si desi toti spun ca esti bine, eu o iau de la capat da la alta clinik ca sa mai schimb.citesc fel de fel de prostii pe net park am devenit obsedata de ele, si am gasit un multe locuri ce efecte adverse au starile astea de anxietate si atacuri de panik asupra organismului, numai stiu ce sa cred, unii spun ca nu are nici un efect advers unii spun ca din contra suntem mai predispusi la multe alte boli din cauza stresului, emotiilor continue datorate andrenalinei.acum cand imi bate inima, locul unde imi bate, unde o simpt ca vrea sa sara, ma si doare park ma doare cand bate ca sa fiu mai explicita si nu gen, in piept, sau simpt disconforul ala, e o senzatie mai ciudata.daca a-si avea copii ma-si apuca de un tratyament si gata da care sa ma calmeze si sa nu imi mai dea atatea palitaii, daca trebuie sa astept o veste eu deja sunt terminata, dar mie frik sa icnep tratament ca dupaia daca o sa vreau un bebe sa numai fiu in stare sa opresc tratamentul, asa ca am sa ma mai chinui usor dar sigur.cine imi spune fii calma, nu te mai gandi, e usor de spus greu de facut.

buna
..eu ti-as recomanda sa treci pe tratament.e o alta experienta de viatza.Acum nu pot spune ca pe mine pastilele nu m-au ajutat la momentul respectiv.Pe mine m-a speriat si inca ma sperie frica de dependenta, insa doctorii spun ca la fel cum le iei tot asa dupa ce te faci bine, le lasi.Poate eu le-am lasat cand nu trebuia, ca le-am lasat de capul meu, fara sa intreb vreun doctor si de aceea mi s-a parut cumplit.
Ca un mic experiment, ia o pastila de xanax(alprazolam) si tai-o in 4 si ia a patra parte.Nu devii dependenta in primele 3 luni fii sigura de asta.Vezi cum te simti.Nu te speria ca nu se intampla nimic.La urgenta da cate una intreaga la cei care se duc speriati si care au suferit un soc sau mai stiu eu ce altceva.Fa si lucrul asta, oricum starea va fi exceptionala la inceput.Ai sa simti asa o linistire si o pace interioara, de necrezut.De fapt starea de mult prea bine da dependenta.Fa si lucrul asta, macar cateva zile sa iti gasesti linistea, apoi o sa ai iar forta necesara sa fii mai optimista.
...Si odihneste-te..cat de mult.

As vrea sa dezvalui ceea ce am descoperit la mine, odata cu generalizarea anxietatii si cu aceste urcari si coborari de care vorbiti voi. Ei bine, anxietatea este un mod de 'protest' a organismului care ne transmite faptul ca modul de viata nu corespunde cu ceea ce ar trebui sa facem. La mine spre exemplu, stiu foarte bine ca o mare problema este ca nu ies afara, ca am fobie sociala minora, ca sunt mai timid, ca nu pot sa imi fac prieteni noi prea usor, ca sunt tacut si stand in casa, nu fac decat sa inrautatesc situatia. Cum am iesit mai des pe afara, cu putinii prieteni pe care ii mai am, cum anxietatea usor-usor s-a facut disparuta. Exact acelasi lucru s-a intamplat si asta-vara, cand am avut perioada in care nu aveam nici o problema cu anxietatea. Am fost plecat la tara, unde am inceput sa ies pe afara cu prietenii de acolo si asa i-am oferit organismului/sufletului/mintii ceea ce avea nevoie, adica socializare, aer proaspat, sport, etc. Acum nu stiu daca se poate aplica la toti ceea ce am spus eu, dar trebuie sa identificam ceea ce ne multumea inainte, hobby-urile care ne faceau fericiti si sa incercam sa le readucem in viata noastra. Incercati sa va uitati in trecut, la ceea ce faceati si sa gasiti ceva ceea ce acum nu mai faceti. Sa incercam sa invatam ca atunci cand eram copii. Am observat ca majoritatea care s-au 'vindecat' de anxietate au respectat intr-un fel acelasi program, adica au iesit afara, au uitat de griji. Exact asa mi-a spus si mie psihoterapeutul sa fac, dar nu prea l-am bagat in seama, crezand ca natura nu ma poate ajuta deloc. Dimpotriva, natura poate avea un impact major asupra noastra.
Va spun, odata ce identificati problema, nemultumirile sufletului vostru, lipsurile care inainte erau inexistente (si aici nu ma refer la masina, bani sau alte porcarii), veti observa ca va simtiti mult mai bine.

Eu am avut saptamana trecuta cateva zile in care ma simteam absolut oribil. Depresie urata de nu mai stiam ce e cu mine, imi venea sa ma dau cu capul de toti peretii. Cauzata din ce cauza? Din cauza unei obsesii ale mele care putea fi evitata daca nu ma mai gandeam asa de mult la acel lucru. Dar odata ce am incercat sa accept obsesia ca pe ceva normal, sa invat sa ma respect pe mine insumi, atunci am reusit sa ies din starea aia si momentan ma simt foarte bine!

Totul e relativ...mi-au revenit si mie toate fricile, emotiile, gandurile negre, aseara a fost prima noapte dupa multe luni in care nu am dormit, atipeam si tresaream brusc, tremuraturi, frisoane, vise urate la 3 cred ca am adormit dar m-am trezit la 5 iar la 7 trebuia sa fiu in picioare...inca nu am avut atac de panica dar starea de anxietate, gheara de la inima, frica, toate sunt prezente din nou.Am spus ca totul e relativ la inceput...asta pt ca in ciuda faptului ca am urmat un program linistit, fara cofeina, mancare usoara, plimbari zilnice...degeaba, totul s-a spulberat instant la primele senzatii.O zi imi este bine, doua rau.In ziua cand imi este bine pot sa fac orice, alerg, rad, mananc, totul e ok.La primele semne de la inima o iau razna...am reluat azi prima jumatate de xanax, cele naturiste nu mai au nici un efect...sper sa fie bine, nu am mai luat de un an fix.Am obsesii de care nu scap sau daca scap pe moment revin cand imi este rau...oribil, dupa o perioada buna am revenit exacct la starile de la inceput de acum un an, o iau de la capat...

Ce fel de obsesii ai? Pentru ca si eu am obsesii in ceea ce priveste unele parti ale corpului care mi se par ne la locul lor.

La fel...obsesia principala este de boala din cauza multitudinilor de simptome fizice(palpitatii, tremur, nod in gat, furnicaturi, amorteli, balonare, frisoane, tot tacamul)...dureaza pe saptamani, daca am nod in gat ma ingrijoreaza tiroida si ma tot analizez sa vad daca mi se umfla gatul, daca ma balonez ma gandesc ca am ceva la stomac, ma uit sa vad daca apare vreo umflatura undeva pe burta, uneori dureri de spate sau coloana, clar am spondiloza...cel mai grav mi se pare inima si simt uneori ca nu bate sau bate repede...sunt cam dus, nu? stiu...insa in acele momente devin agitat si panicos.Ciudat ca atunci cand ma simt bine am o senzatie ca nu mai am nimic niciunde...cand ma simt bine as putea sa dansez, sa cant, sa ma plimb noaptea la 2 pe stradute intunecate ca nu as avea pic de frica sau sa ma iau cu 'arnold' la bataie...cand apar senzatiile se duce totul, devin un iepure fricos.Si mai este o chestie...nu suport sa vad cruci, locuri sinistre sau vesti despre oameni bolnavi sau care au murit...fac imediat legatura la mine si devin agitat, imi imaginez tot felul...in ciuda faptului ca ma pot uita la un film horror fara probleme sau ma pot juca un joc cu zombi sau monstri...cred ca trebuie sa ajung la un psiholog, fara dubii...poate de aici porneste totul la mine.
Si tu la fel sau...?

Eu am o saptamana de cand nu am mai avut nici un fel de simptom, iau si niste pastile antistress pe baza de plante foarte slabe, au mai disparut si gandurile dar nu in totaliatate, dar pot sa spun ca ma simt aproape de normal,
Cand aud de oameni bolnavi sau ca moare cineva am niste senzatii aiurea dar in nici un caz panica de o aveam inainte, Acum sa vedem cat tine.

Stie cineva este vreo problema daca consum alcool si iau pastile pe baza de plante?...am cam exagerat cu berea pe caldurile astea.Pot sa nu iau deloc in zilele in care ies in orash sau consum ceva acasa dar am luat si nu m-am simtit rau dar intreb ca e bine de stiut.

buna...am mai scris pe forum tot in legatura cu atacuri de panica si anxietate.cum s-a manifestat pentru mine prima data:dupa o durere ingrozitoare la stomac si o "vizita" la urgente nu am mai reusit sa adorm.singurul simptom era frica si senzatia de presiune in piept.asta s-a intamplat in ianuarie.am fost la psihiatru care mi-a dat xanax si dupa o luna zoloft.la doua zile dupa ce am inceput sa iau si zoloft am ajuns iar la urgente si bineinteles au urmat 3 nopti nedormite.de atunci cam in fiecare saptamana, intr- singura nopate aveam probleme cu somnul.singura problema era nelinistea pe care o simteam in piept.nu mai simteam frica exagerata ci doar senzatia de apasare in piept atunci cand ma intindeam cu capul pe perna.daca stateam in sezut mi se facea somn, cum ma intindeam nu mai reuseam sa adorm.automat luam in momentul acela o pastila xanax si ma linisteam si reuseam sa adorm.asta a fost pana acum vreo 2 luni cand am inceput sa merg la un psiholog unde am facut 2 sedinte de psihoterapie si saptamanal terapie bowen.si de atunci au inceput sa se rareasca serile nedormite.cam la o saptamana si jumate mi se intampla sa nu pot dormi dar imi faceam un ceai de sunatoare, sulfina, tei sau orice imi era la indemana si ma linisteam.acum am aproape 3 saptamani de cand nu am mai avut probleme dar vad ca in seara asta iar nu pot dormi dar incerc sa nu ma sperii din cauza asta.mi-am facut un ceai de sulfina si m-am gandit sa va impartasesc si voua experienta mea.intradevar si depresia isi mai face e cap si cateodata zic ca scap de toate gandurile negative si fricile mele neintemeiate dar reapar si iar o iau de la cap.dar trebuie sa invatam sa ne bucuram de viata in acele zile bune incat sa ne dorim sa avem numai zile ca acelea si ne motiveze.

unde esti dualtrax.Am nevoie de sfaturiile tale, pt ca nu stiu exact unde ma situez in asa zisa revenire din anxietate.totul a inceput acum 2 luni, cand am fost la un spectacol de o mai mare amploare, specific ca am mai fost, dar acolo mi sa parut ca era prea multa agitatie, nu era aer, m-am asezat mai la margine pt ca era o perdea ne trasa si mi se parea ca pe acolo vine aer, cand brusc a venit o doamna si atras perdeaua din aceea clipa totul a devenit un calvar ca nu mai am aer, stomacul a luat-o razna, senzatia de voma era destul de mare, asa ca am iesit sa caut o baie, surpriza parca nu o gaseam si devenea din ce in ce mai cald, si aer deloc, si nu gaseam nici un geam.mi-am sunat iubitul si I-am spus sa ma duca afara, dupa care a urmat o perioada de cateva saptamani in care mi-era rau, dar nu stiam de ce, intr-un final am inteles ca am atacuri de panica si ca frica ma copleseste, mi-era greu si inca mai este sa merg la sedinte, aceea usa care se inchide, mi-e teama sa merg la cinema sau sa plec undeva departe ca daca mi se intampla ceva, inclusiv de multi oameni la un loc pt ca am senzatia aceea de teama, si parca am devenit claustrofoba, cu toate ca nu e asa, dar uneori mi-e teama de locuriile inchise
am incercat din toate puteriile sa-mi schimb gandirea cu ajutorul unui psiholog, si nici nu vreau sa aud de pastille, pt ca eu consider ca totul e din capul meu, , au urmat zile naspa dar apoi a venit starea de bine, Am reusit sa merg si la sedinte sa merg si la tersase, intradevar am acele starii de nod in gat sau putina ameteala, dar vb lu maya24 trag aer in piept si incep eu o conversatie si uit de frica, dar problema mea este ca aceste momente de frica apar, si ma da peste cap, si stiu ca eu pot sa fac totul diferit, dar sunt prezente in momente in care nu am activitatii, stiu ca trebuie sa-mi umplu mintea cu ceva, dar mai stiu ca tb sa infrunt si acesta momente pt ca sunt ale mele si fac parte din mine, nu pot tot timpul sa fiu bagata in prize.Acum va rog pe toti sau pe tine dualtrax spune-mi sunt pe calea ce-a buna.spune-mi ce sa fac cand apar valuriile de teama.va pup pe toti

eu una inainte cand ma lua valul, oriunde eram o luam la fuga adik plecam imediat din acel loc sau spatiu sa respir aer etc, acum stau pe loc, imi este foarte greu sa merg undeva sa stau la un rand, gen banca sau alte institutii unde am nevoie de rabdare, pur si simplu stau pe loc, ma iau toate simtomele, ameteala, greata, batai de inima da stau asa si nu am mai patit nimik.acum la recomandarea cuiva tot de pe forum am comandat o carte noua, cum sa va controlati anxietatea, abia am inceput sa citesc din ea, sper sa regasesc ceva nou in ea, metode care sa ma controleze desi in ultima perioada am fost foarte pasiva, fie ce-o fi si ce m-o durea, nu ma mai inspaimant.la nevoie dupa cum am mai spus, iau un calmogen sau altceva din plante care sa ma linisteasca si sa ma relaxeze macar un pic.Moa_ldy, cand te ia valul, depinde daca esti la o tersa stiu cum este ca si eu am avut probleme cand eram la terasa, incearca sa respiri, sa iti controlezi respiratia, sunt fel de fel de metode păe net, sau daca nu cel mai bine in m, omentul ala sa vb cu sunconstientul tau, si sa iti spui ca esti bine ca totul e in imaginatia ta, in capul tau, iar eu cateodata mai privesc pe altcibeva pe strada sau la terasa cum rade si nu e preocupat ca mine, si ma gandesc acea persoana de ce e bine si eu nu a-si putea fi bine desi stiu ca-s sanatoasa tun, incerc sa ma controlez singura, cateodata il strig pe Dumnezeu in gandul meu sa ma ajute, sa ma linisteasca sa-mi dea putere.poate unii nu au o forma mai grava de anxietate, da pe mine cand ma apuk cateodata eram in stare sa chem ambulanta de rau ce-mi era, da ma ascundeam, ma faceam ca nu am nimik si trecea, in nici un caz nu am facut din tantar, armasar...daca acasam sunt singura, fara chef de nimik, am o stare puternik de moleseala, pun muzik si incep prin a-mi ocupa timpul toata ziua si uit de toate, ma pun in miscare si nu ma mai doare nimik, daca ies undeva in oras acum pot sa rad sa ma bucur de multe lucruri, sunt mai voioasa.cred ca toata lumnea e mai bine, toata lumea incearca sa se detaseze de calculator si sa faca ceva util si sa uite macar acum cand e atat de frumos afara si poti face atatea lucruri, sa uite de aceste stari de anxietate.

Dupa cateva zile mai bune iar a aparut senzatia de lesin la inima, parca ma molesesc, uneori trece repede dupa aspacardin sau calciu, uneori mai greu...acum am nelinistea de la inima...este ciudat, nu imi bate repede, dimpotriva parca...

din fericire eu nu am probleme cu iesitul din casa, frica de locuri publice sau locuri inchise dar cand incep sa ma gandesc la problemele mele sau imi vin toate gandurile care ma sperie si imi provoaca o stare de neliniste ma ajuta foarte mult sa vorbesc cu cineva, sa incep o discutie sau pur si simplu il pun pe sotul meu sa imi povesteasca ceva, o intamplare sau sa discutam despre ceva care ma incanta si imi atrage atentia si pe moment uit de gandurile mele si ma iau cu alte treburi.la fel si pe mine ma ajuta foarte mult muzica.vin acasa de la munca dau drumul la muzica si incep sa trebaluiesc prin casa, mai cant, mai dansez, ma mai alint putin cu pisica si ma simt muult mai bine.e mai greu cu cititul...oricat as incerca sa ma concentrez sa citesc o carte nu am rabdare.citesc cateva pagini si nu mai am stare, ma pierd iar prin gandurile mele si pa pierd printre randuri.la mine cam asa se manifesta anxietatea..imi vin tot felul de ganduri prin cap(ma gandesc ca nu am un scop in viata, ca viata e plictisitoare, ca mai am atatia ani de trait si nu stiu daca pot sa rezist in situatia mea, ca nu as rezista sa ma duc zi de zi la munca, ca nu pot imbina viata la locul de munca cu viata de casa si multe altele), imi provoaca teama, simt ca nu mai rezist, simt ca incep sa ametesc, ma doare stomacul sau altceva si gata.in cateva minute nu mai sunt om.si tot asa.mai nou, ca sa evit a ma gandesc incontinuu la starea mea am inceput sa ma joc mai des la calc si am si un joc pe telefon, in caz ca sunt plecata pe undeva si nu am activitate, sa-mi tin mintea ocupata.