Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Haaaa :) Vin cu o veste buna :) Sunt insarcinataaaaaa :) :X:X:X Aaaalt motiv pt care sa ma bucur si sa las deoparte acele stari... care de altfel nu mai apar de ceva timp daca nu ma mai gandesc la ele :p

dualtrax, invatz (si-mi place sa cred k am reusit) sa ma impac cu starea mea, sa inteleg ca-mi apartine si k e ok... k va trece... si chiar trece! Este ffffffffffffff adevarat ce spui, pe noi doar ne sperie pt k nu le acceptam!!!!

Ma simt bine, ma bucur de viata si sper sa ajung intr-o zi la fel ca tine, cum ziceai tu k uneori razi cand iti aduci aminte prin ce ai trecut...

Muuuult succes tuturoooor!!!

pupici

Dualtrax, am o intrebare pt tine. Recunosc, singura mi-am propus sa-mi revin (si in mare parte am reusit), sa gandesc pozitiv, sa ignor si sa ma impac cu starile, DAR IN SUBCONSTIENTUL MEU, INCA MA GANDESC.DACA MAI APAR STARILE DE ANXIETATE?

E posibil ca, astfel, sa gandesc pozitiv "artificial"? Si sa mai pastrez in cap gandurile si starea de anxietate? Pt k am zile in care ma simt ffff bine si sunt convinsa ca am depasit starile si ca m-am vindecat. Si am zile in care, brusc, cad pe ganduri si ma gandesc la stare. Si iar imi pun intrebari de genul : dar oare de ce mie sa mi se intample starile astea? Dar oare toaaaaaaaaata viata mea ma va chinui aceasta stare???? Voi trai toata viata in felul asta? cu teama asta?

Deci, recunosc, in mintea mea, mai am gandurile astea. Imi intretin cumva aceasta stare? chiar daca sunt mai bine?

Intrebarea mea e, daca pe parcursul vindecarii tale, ai avut zile cand ti-a fost ffff bine, dupa care ai avut si recurente (la mine nu sunt chiar la fel de intense cum erau atunci cand nu stiam sa le fac fata) si cum le-ai facut fata???

e posibil ca, pastrand in minte faptul ca am avut starile alea, sa-mi mentin intr-o oarecare masura singura starea?

Te rog mult, explica-mi cum ai reusit sa elimini din gand si sa te impaci. si cum a fost vindecarea ta. de ce aspecte te-ai lovit... daca au fost recurente.

LA mine cred ca asta e problema. k avand zile in care mi-e ffff bine de zici k n-am avut niciodata nimic, brusc, ma gandesc si ma simt dezamagita. simt k nu voi scapa niciodata..Dupa care ignorrrr. si iar imi revin (dar pastrez in minte) Cum a fost la tine? Ai avut acelasi sentiment?

In urma vindecarii tale totale, cum ma vezi pe mine? perseverez? sunt pe drumul cel bun? Cat sunt de ok? in ceea ce priveste starea mea de acum...? si cat conteaza faptul ca constientizez, accept, ma impac, am zile bune in care n-am nimic dupa care recad.? ai avut episoade de genul?


Multumesc mult pentru raspuns!!!!!

Draga Maya24, gandesti absolut perfect spre recuperarea ta totala, si da e normal sa mai ai din cand in cand starile alea pt ca e vb de recurenta anxietatii, drumul spre recuperare e atunci cand incepi sa ai zile bune printre cele rele, recuperarea nu vine de pe o zi pe alta.

Ca si mod de gandire, esti extraordinara, faci parte din persoanele care se debaraseaza mai repede de anxietate, ai un fond bun, cat despre subcontient, aia e o parere a ta datorita recurentei pt ca e normal sa iti aduci aminte prin ce ai trecut.

Odata cu trecere timpului si cu ajutorul perseverentei anxietatea prinde conturul mai degraba a unei caricaturi decat a unei experiente traumatizante asa cum o interpretam in momentele ei de glorie.

O sa mai simti anumite senzatii generate de anumite procese ale corpului precum : starea de moleseala dupa ce mancam, ameteala care survine in urma faptului ca nu am mancat la timp, diferite dureri etc dar precum ti-am zis odata cu timpul viata ta se va echilibra perfect

FELICITARI PT BEBE!

off doamne ce n-asi da si eu sa pot sa vad ce e si cu subconstientul meu..sa ma fac bine sa fiu cum era acum cativa ani. dar e bine ca mai citesc ce scrieti voi aici si parca asta imi da putere sa trec peste boala un pik mai bine.
Eu am fost si la psihoterapie dar am costatat ca dau bani de pomana si mai erau si multi pe deasupra, acum o sa mai iau cateva luni de tratament dupa care sa vedem cum o sa ma simt daca nu mai iau pastile.
Oricum o sa iau niste omega 3 si coenzima q10 poate o sa aiba rezultate si la mine cum a avut la tine dualtrax oricum esti o persoana foarte norocoasa ca te-ai vindecat de aceasta boala si mai ai si bunavointa sa ajuti pe alti cu sfaturile tale. Va doresc o zi buna si ne mai auzim, pana atunci o sa urmaresc cu interes postarile voastre.

Dualtrax, multumesc mult pentru felicitari si pt raspunsul tau! Iar cat despre tine, Maria... imi pare nespus de rau ca, desi zici k mesajele de aici ti-au dat mai multa putere, nu prea se vede! Nu vreau sa crezi ca sunt rautacioasa, dar daca ai fi citit cu atentie tot ce am scris atat eu, cat si dualtrax, ai fi inteles si ti-ar fi intrat odata pt intotdeauna in cap ca NU SUFERI DE NICI O BOALA!!!!!!
INCETATI SA MAI VORBITI IN HALUL ASTA, PT K FACETI MAI MULT RAU CELOR CARE TREC PRIN CE-AM TRECUT NOI! NU O MAI NUMITI BOALA!
MERGETI LA PSIHOLOG! sa vedeti ce va spune! INTREBATI DIRECT, domnule / doamna/ psiholog, ANXIETATEA ESTE O BOALA?????? sa vedeti ce raspunsuri veti primi!
Ii sustin pe toti cei care vor cu adevarat sa reuseasca (pt k am convingerea ca o vor face, asa cum am reusit si eu) IAR PE CEILALTI care ISI AMPLIFICA SINGURI STARILE... ii rog sa citeasca mesajele lui dualtrax de cate ori simt nevoia.
Va dau cuvantul meu de onoare ca nu il cunosc dar i-am citit mesajele de sustinere de zeeeeeeeeci si zeci de ori!!! de cate ori simteam ca iar decad in capcana!
Si imediat imi reveneam!
Pe mine m-a apucat deodata! Nu suferisem niciun soc recent, nicio suparare recenta nimic! Dar am mers la psiholog si am analizat tooooooot ce mi s-a intamplat in decursul vietii, lucruri si situatii care ar putea fi raspunzatoare pt starea de anxietate pe care o AVEAM!!!!! si credeti-ma. nici mie nu-mi venea sa cred de cate lucruri uitasem. si care NU au fost bune in acel moment al vietii mele! si doamna psiholog mi-a zis clar! Rezultatele acelor evenimente, se vad acum, dupa ani de zile. niciodata nu se vad pe moment! Ele se aduna in subconstient, chiar daca tu crezi ca ai trecut peste decesul bunicului sau bunicii sau x sau y relativ usor.Ok, au trecut, dar in subconstient raman urme care se fac prezente atunci cand nu te astepti!
EU CONSIDER (si dualtrax poate confirma) CA PENTRU O PERSOANA CARE ARE STARE DE ANXIETATE, FIECARE INCEPUT DE ZI (DIMINEATA) SI NUMAI GAAAAAAAAAANDUL CA INCEPE O NOUA ZI PE CARE (CUMVA) TREBUIE SA O DUCA LA CAPAT, PROVOACA ANXIETATE!!!! NUMAI SIMPLUL GAND, AMPLIFICA ANXIETATEA!!!
De ce?
Maria, te roooog, citeste despre gandirea pozitiva, despre cat de sanatoasa este si cat de mult ajuta!!! Mergi la un preot sa-ti citeasca de liniste sufleteasca, pace! Impaca-te cu starile, sunt ale tale, vei veda ca vor trece!!!! Doamna mea psiholog mi-a spus clar ca ANXIETATEA este un simptom al suferintei sufletului, un simptom al HIPERSENSIBILITATIII, NICIDECUM O BOALA! deci in momentul asta tu crezi ca ai o boala de care se pare ca nu vei mai scapa toata viata? CREDE-MA CA NU ESTE ASA!!!!! Revino-ti te rog si ai incredere in tine, vei reusi! Esti puternica, vei vedea! Ajung acasa (acum sunt la munca) si, special voi scrie niste aspecte din cartea care mi-a schimbat intr-un maaaaaaaaaaaaaaare fel gandirea! si ti le voi scrie si-mi vei promite ca te vei tine de pasii pe care autorul l ii propune, pt a gandi sanatos, a scapa de anxietate si de a fi fericit!
Nu mai las pe nimeni de pe acest forum sa se creada bolnav. chiar daca ma injurati!
Eu am scapat! pt k am avut ambitie si nu mi-am plans de mila!!!! IMI STRICAM VIATAAAAAAAAAA!!!! NU MAI IESEAM DIN CASA, PLANGEAM SI TREMURAM, AVEAM FRISOANE, NU AVEAM STABILITATE IN PICIOARE SI NU MA MAI BUCURAM DE NIMIC IN VIATA MEA!!!!!
CE INSEAMNA ASTA??????????
DRAGII MEI, DE LA VOI PORNESTE SCHIMBAREA, VINDECAREA!!!! nu am luat nicio pastila!! Acum de cand sunt insarcinata...fereasca Dumnezeu!!! nu iau nimic inafara de acidul folic si elevitul care mi-au fost recomandate de medicul care imi supravegheaza sarcina si, femeile stiu ca sunt medicamente PENTRU SARCINA numai! deci nu iau nimic care sa ma faca sa ma fi simtit bine!!!
Singura am reusit!
Si credeti-ma, se poate si fara psiholog (pt cei care se gandesc ca e scump), pt ca oricuuuuuuuuuum, schimbarea totttt din voi porneste!!! Psihologul doar te ajuta sa gasesti sursa temerilor tale si te indruma si sprijina in procesul tau de vindecare! DAR E AL TAU! NU AL PSIHOLOGULUI!!! Tot tu trebuie sa te schimbi!
Ah, si sa nu uitam de Dumnezeu! Nu va pierdeti credinta! Religia nu e magie, dar ajuta mult!!!! Incercati si veti vedea! Apropiati-va de Dumnezeu.suntem toti "lucrul mainilor lui". aveti incredere ca nu va va lasa!

Sa va mai spun un lucru pe care eu il consider foaaaarte important. Eu cred ca si anxietatea are partea ei buna. Si, desi poate nu ma credeti, ma bucur ca Dumnezeu mi-a dat-o la un moment dat..Nu a fost intamplator! Nici pt voi nu e, credeti-ma! Toti spuneti, ca si mine, ca inainte erati plini de viata, era totul perfect, mergea bine cu munca cu prietenii etc.. Eh, considerati ca aceasta reprezinta starea A.
Starea B, este starea cu care va confruntati acum. nu mai sunteti ca inainte, plangeti ca nu stiti ce se intampla cu corpul vostru sau, daca intelegeti, plangeti ca DE CE SA VI SE INTAMPLE TOCMAI VOUA??? Tremur, instabilitate in picioare si senzatia ca va veti prabusi oricand, in orice secunda, frisoane, insomnii, ameteala, cap in nori, nu vreti sa iesiti din casa ca daaaaaaaaaaaca se int nu stiu ce, VA PARE RAUUUUUUUU CA, ODATA ERATI BINE..si poate n-ati stiut ca se poate mai rau..ati vrea sa fiti ca inainte, DAAAARRRRRRRRRRRRRRRRRR,
Starea C (cea vindecata), este o stare extraordinara, care va lua, ce este mai bun din starea A si ce este mai bun din starea B.. Veti spune ca nu este nimiccccc bun in starea B. ESTE, credeti-ma!!! Astfel, (cunoscand cat de rau poate fi cu acele stari) VETI APRECIA SI MAI MULT BUCURIILE MICI SAU MARI ALE VIETII, veti fi muuuult mai atenti si iubitori cu familia, sotul, copiii.va veti bucura de tot! veti avea iar increderea in voi, in fortele voastre! Va fi o stare C, cu muuuuuuuuult imbunatatita fata de ce ati avut pana acum!

Dualtrax.. nu te cunosc, dar, repet, toata viata imi voi aduce aminte ca, cu ajutorul mesajelor sanatoase si pliiine de speranta postate de tine, am vazut ca SE POTE daca exista vointa si ambitie!
Te felicit inca odata si iti doresc toooooooooooooot binele din lume! Sa fii sanatos, la fel de ambitios (ca vei ajunge departe) si sa ai parte numai de lucruri frumoase in viata!

Muuuulta sanatate tuturor!

Maya :)

Dualtrax
cred ca ai dreptate

si eu sufar de atacuri de panica, iar povestea mea este pe scurt urmatoarea:

acum 10 ani, dupa licenta, am avut prima criza
- mi s-au inclestat toti muschii din corp si dardaiam inclusiv din dinti
- m-am invinetit toata
- mi-a amortit kjumatte de cap (eu crezand ca e maniera in care se manifesta un atac cerebral)
- frisoare - prrea cald, prea frig - inchide geamul, deschide geamul
- chemta salvarea
- nod in gat
niste palpitatii de efectiv se zgaltia patul cu mine - literalmente
- salvarea mi-a facut un calciu si gata

am ajuns la endocrinologie din cauza odului kin gat - am crezut ca e glanda
doctorul, super om, mi-a zis ca majoritqtqa tinerilor din ziua de azi se confrunta cu asa ceva, pe stres

mi-a dat prozac - 1 an si ceva am luat
mi-a zis sa ma las de tigari obligatoriu
m-am lasat 1 an jumate

apoi m-am reapucat vazand ca mi-e bine

acum 3 ani, alta criza

am lesinat, cazut in pat peste actualul meu sotz, in timpul lesinului am avut niste spasme pe care le-am resimtit chiar si eu in timpul lesinului - efectiv mi s-a contorsionat corpul si m-am indoit rapid de cateva ori
mi-a confirmat si sotul

m-am speriat tare
iar doctor - psihiatrie, iar prozac
1 an jumate
iar m-am lasat de fumat. nu m-am mai apucat de atunci

toate bune
pana acum cateva luni cand am luat un ceai de slabit, facut doar din plante dar care mi-au dereglat centrii foamei si alti centri nervosi probabil

de atunci ma chinui sa-mi revin
vreau sa fac un bebe si nu vreau sa mai ioau prozac sin cauza asta

am avut si am inca atacuri de panica, ameteli cumplite in primele 2 saptamani, cu palpitatii, frisoane
cel mai nasol lucru este acela ca ma ia seara o chestie: ma bag in pat, reusesc sa adorm si imediat ma trezesc niste spasme ale mmusculaturii (in diverse zone) = tresariri care ma tin treaza uneori pana la 3-4 dimienata

in ultimul timp, s-au mai redus insa am si fost la acupunctura - 6 sedinte, pana mi s-a facut rau pe masa, probabil coincidenta
dupa acuunctura ma simt mai bine insa, ijn preajma ovulatiei si ciclului, probabil din cauza varfurilor hormonale, am seara aceste atacuri care nu ma lasa sa dorm. a descoperit si iau de 2 zile capsule de sunatoare, de 3 ori pe zi.
si, , , intr-adevar acum, dupa ce m-am pus pe citit si am vazut c a nu sunt singura, am mai prins curaj si incerc sa ma autosugestionez

cand simt ca ma ia cate o ameteala o provoc, o chem si ii zic in gand ca nu are ce sa imi faca, ca oricat ar fi de rea, va trece pentru ca acum stiu ca sunt si altii ca mine, stu ca se poate si mai rau si ma astept la orice fara sa ma mai sperii asa de rau, stiu ca n u se moare din asa ceva.
si asa o intampin si o intarat si trece.

singurul lucru pe care nu-l pot controla sunt spasmele de cand adorm, inconstiente. alea ma seaca
dar sper ca capsulele de sunatoare se vor tine de treaba,

repet - nu vreau gtratametn pentru ca vreau copil, si incercam de 1 an jumate..cu zeci de analize si ban i dati in stanga si dreapta...iar varsta si conditia data de cele de mai sus, isi spun cuvantul

as vrea si eu acea carte in format PDF pe mess.

se poate?

Multumesc ca m-ati ascultat

M

Montz77, ma bucur ffff tare cand te aud ca nu mai vrei pastile! O sa reusesti, crede-ma!!! Esti ffff sensibila de aceea ti se intampla si tie ce mi se intampla si mie acum ceva timp!

Nu lua pastile, accepta-ti starile si vor trece! Stiu ca te enerveaza spasmele de care vbesti si care siiiiigurrrrrrrrrr iti intretin starea de panica, pt k te gandesti k inca n-ai scapat de ea, desi credeai k poate a trecut! Vor trece si ele, vei vedea! Iti doresc din suflet sa ramai insarcinata si sa te bucuri de bebelusul tau, fara sa te mai gandesti la tine si la starile tale! Eu m-am schimbat mult.. am trecut prin multe si daca-mi citesti mesajele anterioare postate...imi plangi de mila! dar am reusit si vei reusi si tu daca ai ambitie!!! Schimba-ti gandirea intr-una pozitiva, ignora-ti sau impaca-te cu starile tale si in loc sa te gandesti de ce ti se intampla tie, ce-ar fi sa te impaci cu ideea ca asta e starea ta de acum. astaaa e, ce sa faci? nu tu ai vrut-o, dar vei scapa de ea odata si odata!

Apropo, vroiam sa va intreb daca pot scrie autorul si cartea pe care am citit-o, fara a se considera reclama? k nici nu stiu cum sa fac :p

O seara placuta,
Maya

Montz 77, cred ca ai o deficienta de calciu destul de severa. Anxietatea nu poate fi responsabila de asa spasme musculare cum descrii tu. Pentru ea e suficienta gandirea pozitiva, taria de a o accepta si de a o provoca sa vina, sa o cunosti sa ti/o insusesti ca fiind a ta, sa constientizezi ca nu iti face rau. Parerea mea este ca ar trebui sa corectezi aceasta deficienta de calciu si atunci este posibil sa dispara orice semn de anxietate. Iti faci analize de calciu, iei calciu dupa cum iti prescrie medicul de familie si gata. In plus de asta ai nevoie de calciu pentru o viitoare sarcina intrucat in timpul sarcinii se consuma foarte mult.

Maya 24, incearca sa scrii cartea respectiva; sunt si eu curioasa. Daca vor lasa titlul- bine, daca nu se pot gasi si alte mijloace de comunicare. Si eu sunt in stadiul pe care il descrii tu, adica pe calea cea buna. Tu ai un atu insa, sarcina, intrucat explozia hormonala din timpul sarcinii te ajuta foarte mult. Hormonii fericirii sunt acum in apogeu, asa ca da totul acum, fa tot ce iti doresti ca sa pui capat tuturor gandurilor anxioase. Profita de aceasta perioada. Multa sanatate!

Forta gandirii pozitive :)

e posibil sa fie carenta de calciu
tot timpul am avut aceasgta carenta
am si observat ca, inainte de menstra de luna asta, simtind ca ma iau starile, am luat un cal-d-vita, efervescent
si n-am avut probleme
apoi am insistat in fiecare zi cu cate unul, chiar 2
acum am in geanta si voi incerca sa mai iau daca mi-e rau...

insa nu sunt manifestarile specifice lipsei de calciu in totalitate
acelea sunt efectiv zbateri marunte ale unui muschi sau altul
eu am spasme, smucituri care ma trezesc din somn
in timpul zilei, daca ma mai ia vreo spaima, vreo ameteala, nu le iau un seama

seara insa,...ma ataca cu parsivitate, cand eu las fraierel jos si ma odihnesc. atunci, eu nefiind in gharda, ataca...
mama lor.

voi incerca insa sa fiu tare

maine oricum am o programare la psihiatru unde voi comunica ca nu vreau chimicale
vreau o solutie de moment pentru secunele de criza, pentru a o contracara in caz ca nu mai fac fatza (ca si back-up)
dar, incercand sa facem copil, o voi anunta si o voi ruga sa imi recomande ceva ca atare

ma bucur ca am cu cine vorbi

abia acum cateva zile am inceput sa caut pe net (desi ma confrunt cu asta de aproximativ 10 ani)
imi fac bine escapadele aici :)
ma fac sa cfred ca nu sunt singura :)

multumesc mult pentru sustinere

Urmaresc si eu cu interes inca de la inceput acest subiect, si n-am crezut ca exista cineva ca Maya24 si Dualtrax care sa redea atat de bine manifestarile acestor atacuri de panica!! Eu m-am "vindecat", ca sa zic asa, tot dupa ce am citit primele postari ale lui Dualtrax si dupa ce am luat Q10 si poliomega.Inainte, pur si simplu nu puteam sa-l fac pe medicul meu de familie sa inteleaga ce am; ba imi dadea calciu cate 3 luni, ba am urmat Terapia florala Bach de vreo trei ori, eram la capatul puterilor si unde mai pui ca ma apuca plansul din aproape orice, dar incercam sa ma si bucur de aproape orice: incercam sa ascult cum creste iarba, cum trece vantul peste frunzele copacilor, cum infloreste cine stie ce floricica din gradina mea, cum rad si chicotesc copii la joaca, si toate acestea ca si cum as mai avea doar cateva clipe de trait.Pentru ca la acea vreme eram ferm convins ca am cine stie ce boala pe care nu o pot descoperi medicii.Acum, cand foarte rar ma mai ia cate o palpitatie asa, de juma de minut, e ca si cum m-ar trage Dumnezeu de urechi si mi-ar spune:-Hei, de ce a trebuit sa te certi cu colegul tau?, sau -De ce a trebuit sa jignesti pe x sau pe Y?, ai uitat cum te rugai sa-ti mai vezi doar cateva clipe copilul inainte de a se termina totul? (In timpul atacurilor de panica, eram convins ca in cateva clipe ma voi prabusi si voi muri)
Si in acest fel, de cate ori sunt tentat sa pacatuiesc, ma gandesc de doua ori inainte de a face sau spune ceva ce ar putea supara pe altii...pentru ca in viata de zi cu zi suntem prinsi in tot felul de griji si probleme cotidiene si uitam sa multumim Divinitatii pentru fiecare clipa ce ne este ingaduita sa o petrecem pe aceasta lume.
Daca vi se pare cam deplasat comentariul meu, va rog sa nu-l luati in seama, e numai o descriere a ceea ce am simtit eu vreo doi ani, zi de zi, impreuna cu ametelile si palpitatiile de rigoare. Toate cele bune tuturor si nu uitati ca nu sunteti singuri sau singurii!!!

Buna seara tuturor si multumesc pentru incurajari, dar ca sa ma putei ajuta in continuare o sa va sun aici si poveste mea.
Totul a inceput acum mai bine de 19 cand intr-o duminica dimineata a murit tatal meu ( si acum cand imi aduc aminte parca a fost ieri ) intamplindu-se totul foarte repede nu am avut timp sa imi dau seama ce se patrece cu adevarat si dupa cateva luni au inceput starile pe care atunci nu le intelegeam de loc. palpitatii de simteam ca o sa mor in clipa urmatoare si efectiv o loam la fuga pentru ca asa ma mai potoleam. in sfirsit am ajuns la cardiolog acesta a zis ca nu am nimic organic si ca inima e sanatoasa dar eu aveam in continoare acelesi smptome de palpitatii si ca nu pot sa respir. In sfarsit fiind pentru prima data am reusit sa ma fac bine singura.A trecut un an si ceva de la primele stari cand ele au reaparut din nou offfff ( cred ca aveam vreo 20 de ani ) si de data asta nu mai mai avut "norocul incepatorului" caci am ajuns la psihiatrie.am urmat un tratament de 6 luni cu rivotril calmepam si doxepin si dupa ceea am fost ok cam vreo 6 ani.Dupa aceea starile au revenit pe fondul simplului fapt ca la servici eram foarte stresata acasa lucurile cu prietenul meu erau aiurea ect.Am ajuns din nou la dr si de data asta am urmat un tratament de 1.5 ani cu cipralex...toate bune si frumoase numai ca de data asta dupa ce m-am lasat de pastile starile au revenit cam dupa 6 luni poate chiar mai repede.Din nou alt dr alt tratament am fost si la homeopat dar tot degeaba.In fine acum sunt in tratament cu zoloft dar sper sa fie ultimul tratament cu pastile pe care il voi urma.
Multumesc mult Maya pentru incurajari si iti doresc multa sanatate si sper sa ne mai scrii, iar de tine Montz ce sa mai zic parca ma vad pe mine..mult noroc si tie si insanatosire grabnica.
Va pup pe toti

Potra,

acum, cand ma mai ia cate un val de ceva, intru aici si mai citesc
si imi trece
cand nu pot intra, imi spun eu mie ca e trecator, ca am vazut deja multe si nu trebuie sa ma mai sperii

partea proasta este ca eu sunt si foarte nervoasa, irascibila din orice, sunt iritata tot timpul
ma enerveaza tot, inclusiv sotul meu cu care ma inteleg din ce in ce mai rau

sunt constienta ca sunt in mare parte sursa tuturor certurilor dar efectiv aici nu ma pot controla
parca sunt o soacra, urmaresc subiect de scandal, ma iau spumele cand nu face ordine in urma lui, ma enerveaza cum conduce (e si putin stresat la volan - eu conducand ceva mai bine decat el). el conduce mai degraba ca o femeie si eu ca un barbat

si de asta ma enervez pe el.

nu stiu efectiv ce sa fac cu nervii..aici chiar n-am leac cu autosugestia.
aveti idee cu ce pot contra-ataca?

MONTZ.
ce sa mai zic. la fel fac si eu cu prietenul meu.Nici mie nu-mi mai comvine nimic la el, si eu ma cert cu el tota ziua ( noroc ca plecam la servici) In sfarsit tot ce pot sa-ti spun este ca daca certurile au ceva palpabil, un motiv real inseamna ca nu te certi datorita faptului ca ai tu ceva si ca esti nervoasa asa ca analizeaza daca iti da cu adevarat motive de cearta inseamna ca nu este din cauza bolii.
Asa sunt unele persoane mai impulsive, si eu sunt de multe ori un car de nervi si probabil ca asta imfuenteaza starile de panica pe care le avem dar ce sa faci asta e firea noastra de fapt suntem acele firi sensbile pe care uneori le deranjaza orice si suferim uneori din nimic..si asa nervi peste nervi, suferinta peste suferinta, mai urmeaza si stresul de zi cu zi si asa ajungem la.psihiatrie si trec ani ne indopam cu pastile gandindu-ne ca poate intr-o zi ne vom face bine.
In fine eu zic sa citim cu atentie ( a nu stiu cata oara )ce au scris dualtrax si maya si poate o sa ne vindecam si noi asa cum au facut ei. Oricum ceea ce au scris ei mi-au schimbat in mare parte viziunea despre aceaste stari si mi-au facut mult bine.
Montz tu mai iei pastile?
Va pup pe toti si sper sa ne auzim cat mai curand, numai bine

potra,
eu luam doar capsule cu sunatoare
am venit insa, chiar acum de la psihiatru si mi-a spus ca nu am voie sub nici o forma nici capsule de sunatoare si nici grepfruit (mi-a expklicat si de ce dar n-am retinut)

mi-a spus ca e ok calmepam, chiar daca vreau sa fac bebe (calmeopam cand am crize de nesom si spasme care nu ma lasa sa dorm)

Ca si fost anxios, cred ca sunt cel mai elocvent exemplu ca anxietatea nu este deloc o boala ci o stare dominanta ce ajunge sa ne insoteasca in fiecare clipa datorita gandirii pesimiste, ipohondriei si a modului gresit in care am privit viata. Mi-am dovedit singur ca asta nu este o boala deoarece a disparut in totalitate odata ce mi-am schimbat modul de a gandi, fara sa apelez la benzodiazepine si alte tampenii.

Precum a zis si maya "PENTRU O PERSOANA CARE ARE STARE DE ANXIETATE, FIECARE INCEPUT DE ZI (DIMINEATA) SI NUMAI GAAAAAAAAAANDUL CA INCEPE O NOUA ZI PE CARE (CUMVA) TREBUIE SA O DUCA LA CAPAT, PROVOACA ANXIETATE!!!! NUMAI SIMPLUL GAND, AMPLIFICA ANXIETATEA" asta e un alt fitil al anxietatii pe care noi insine il aprindem. Nu fugi de gandul respectiv, perseverand si acceptand starea respectiva ca pe una normala nicidecum malefica, o sa ne dam seama ca starile respective dispar, mentalitatea ni se schimba si intregul nostru organism incepe sa reintre in armonie.

Gasiti-va timp sa faceti ce va place, eu unul am descoperit ca imi place sa fotografiez, faceti cumva sa iesiti cat mai mult in natura, odata ce simtiti ca va reincadrati intr-un regim de viata normal abordati toate locurile unde ati avut un atac de panica sau o stare de tristete profunda si o sa va dati seama ca nimic nu va mai poate doborâ. In fiecare din noi e un invingator cu o putere enorma, peste cat va puteti imagina chiar daca la un moment dat ati fost la pamant de frica, a fost pentru ca nu ati vrut sa fiti puternici nu pentru ca nu ati putut e o mare diferenta.

Anxietate = stare de nesiguranta continua, frica, slabiciune, gandire interioara profunda etc etc etc... Nu este ceva indus ce un factor exterior ci este pur si simplu rezultatul gandirii noastre in timp. Impacati-va cu gandul ca ati gandit intr-un mod negativ si gresit atatia ani si acum culegeti roadele...

Vreti fericire si impacare cu voi insiva ? Schimbati-va mentalitatea, invatati sa apreciati natura, cumunicati cu ea, faceti ordine in prieteni, incercati pe cat de mult sa faceti ce va place, invatati sa fiti egoisti, stiu ca nu va face placere sa primiti vizite sau sa vizitati insa faceti pasul si incercati pe cat posibil sa va incadrati in discutii cu alte persoane, iesiti din casa, mergeti pe jos...

Alte lucruri care ajuta enorm sunt :

- Alergat seara minim 1-2 Km si faceti cat mai multa miscare
- Renuntarea la fumat, cafea si cola (chiar daca unii o sa aveti 2-3 zile dureri de cap)
- Nu mai impartasiti problema voastra familiei sau celor care nu au trecut prin asa ceva pentru ca nu au cum sa va inteleaga si va ve-ti creea impresia ca aveti ceva grav, ca nu va incadrati in normalitate etc etc
- Mancati cate putin si des, dupa fiecare masa organismul concentreaza o masa mare de sange catre stomac pentru a putea procesa alimentele si asta da o stare de moleseala care in cazul unora devine un cosmar, in felul asta stomacul nu este fortat deloc (si app evitati alimente greu digerabile precum fasole, castraveti etc
- Invatati sa priviti viata ironic, sa faceti haz de necaz, eu unul am avut o saptamana intreaga numai ghinioane de parca eram intr-un film de comedie si am raz cu lacrimi de anumite lucruri care daca mi se intamplau in trecut ma puneau la pamant
- Apreciati persoanele speciale din viata voastra, cei care avti copii uitativa la ei, este cea mai mare realizare care o poti face pe acest pamant, nimic nu valoreaza mai mult ca un copil
- Cantati in masina, in baie... in bucatarie... dansati in casa cand nu va vede nimeni... dupa ceva timp o sa deveniti dependenti de asta :)

Oameni buni, am fost o perioada foarte lunga un anxios si un deprimat... viata era gri, nimic nu ma multumea, ma certam mereu cu partenera de viata si asta ma facea sa ma simt si mai deprimat, vroiam sa stau numai in casa si pt orice durere luam medicamente.. Toate problemele astea se rezolva doar cu un singur medicament : SCHIMBAREA MODULUI IN CARE PRIVIM VIATA

NU va costa nimic, e singurul medicament care il producem singuri si tot singuri ni-l administram in ce doze vrem, cum vrem si cand vrem, si daca azi esti slab si simti ca nu poti... nu e problema, maine va fi o noua zi in care te vei trezi cu zambetul pe buze.

Maya, forta gandirii pozitive de Norman Vincet Peale? Am citit multe carti ale lui si intr-adevar sunt puternic motivationale. Le recomand tuturor celor care cred in ei si in Dumnezeu.

Montz, nu sunt deloc de acord cu tratamentul dat de medicul tau. Calmepamul contine bromazepam care are multiple efecte adverse, da dependenta si iti scade libidoul. Cu alte cuvinte nu vei mai avea pofta de facut copii, ceea ce de altfel iti doresti. Grephfruit-ul contine cea mai mare cantitate de calciu iar daca ti l-a interzis iar mi se pare ciudat pentru ca de regula crampele si spasmele musculare apar din cauza deficientei de calciu. Parerea mea este sa faci totusi analize de calciu si du-te la medicul de familie cu ele. Sunt convinsa ca te vei restabili fara probleme. In rest, citeste si constientizeaza fiecare rand scris de dualtrax. Acesta este tratamentul anxietatii. Eu l-am ascultat si mi-e bine. E adevarat ca mai am inca dimineata o jumatatica de pilula dar vreau sa renunt definitiv la ele. Practic nu ma ajuta cu nimic, sunt c onstienta de asta, dar mi/am format acea dependenta psihica de care scap mai greu. De aceea sfatuiesc pe oricine este la inceput sau nehotarat in privinta tratamentului NU LUATI MEDICAMENTE PSIHICE! Totul se rezolva din noi, vine din interiorul nostru, de acolo de unde a plecat. Ne-am format in minte ganduri ireale, terifiante, care s-au amplificat pentru ca le-am dat noi voie si au ajuns sa ne conduca viata. PANA AICI! Noi le-am facut, noi trebuie sa le stergem confruntandu-le cu realitatea. Sunt intr-adevar pericole in jurul nostru? NU De fapt frica vrea sa ne protejeze, dar de cine? Si atunci trebuie sa o chemam, sa vorbim cu ea, sa reglementam lucrurile.

Si eu am avut neintelegeri si certuri in familie si mereu aveam impresia ca cei dragi mie nu ma cred, nu ma inteleg. Pana la urma am constientizat ca asta nu mi-a facut decat bine. De ce? Pentru ca altfel as fi fost total dependenta. Daca sotul meu ar fi stat mereu cu mine ca si cu un om bolnav sigur m-as fi complacut in starea asta, nu as mai fi evoluat si as fi ramas vesnic "bolnava".

Multa sanatate si putere!

Exact! Norman Vincet Peale, forta gandirii pozitive!
Toti veti reusi cu un pic de ambitie! Nu va speriati daca aveti zile bune, k si cum v-ati fi revenit complet (ca se va intampla) si apoi vor aparea mici recurente! NU INTRATI IN PANICA! Recurentele sunt NORMALE in procesul vindecarii complete! Radeti de ele, ignoratile :))) Vor trece dragii mei!
Eu ce sa mai zic, acum cu sarcina =)))))))) am stari de oboseaaaaaala, molesala, as dormi tot timpul, ametesc =)))))) am greturi =))) rad de mine de nu mai pot! Mananc numai fructe k nu mai pot manca ce mancam... As fi putut sa mi le amplific singura si sa pun tooootul pe seama revenirii unor stari de anxietate (cum facea odata) Dar NU. nu mai gandesc demult in halul asta care m-ar fi deprimat! si pt ce???

Abia astept sa merg pe 27 la eco, sa-i mai aud odata inimioara puiului meu :x:x:x traiesc cele mai frumoase secunde din viata mea atunci!!!!!
Fetelor tin sa va spun ca si eu eram ffffffffff dracoasa si ffff nervoasa!!! =)))))))) uneori ma puneam in locul sotului meu si ma gandeam... Doamne, oare cum ma suporta? Oare e frumos ce fac? Merita el sa-i vorbesc asa? Pe mine ma scotea din minti tocmai CALMITATEA LUI si felul enervant de calm cu care privea problemele. Culmea, el proceda sanatos, eu parca innebuneam de nervi :))) si uite asa am ajuns unde am ajuns acum cva luni.
Haaaideti sa lasam nervii, sa privim lucrurile precum a zis si Dualtrax, mai in gluma, sa nu mai luam totul in seama si va fi bine!

Cititi mult despre gandirea pozitiva si forta ei, va va uimi! Cat despre filme.un film ffffff tare pe care trebuie sa-l vedeti este Secretul. Este un documentar care a fost vazut de milioane de oameni de pe tot globul. Dezvăluie legea naturală care guvernează toate vieţile. Daca tii cont de ceea ce prezinta filmul, poţi schimba orice aspect al vieţii tale. Este secretul prosperităţii, al sănătăţii şi al fericirii. Filmul se poate urmari si pe et, online, e si subtitrat, aveti toate motivele sa faceti si pasul asta!

Incepeti sa va schimbati modul in care priviti viata, vba lui Dualtrax! Cititi, iesiti in in parc (sau unde va place mai mult) Analizati ceea ce va face placere si ACEL LUCRU SA-L FACETI! nu gasiti??? cautati atent inauntru vostru! - Eu vad marea pe fereastra si ma enerveaza la culme =))))) mai mult ma irita :))

Abia astept sa citesc (si o sa citesc cat mai curand) mesajele voastre pline de pozitivism si de BUNA stare :)

Multa sanatate!
Maya :)

dragi mei,
sunt intru totul de acord cu tot ce a-ti scris aici. si la mine primele atacuri de panica au survenit in urma frici ( imi este frica teribila de morti si inchipiuti-va cand a murit tata asta a fost pogeul suprem ). dupa tratament m-am vindecat, insa acum atacurile de panica nu mai survin in urma unei frici ci pe baza stresului maxim de la servici si cel de acasa ( asa cum va spuneam nici cu pritenul meu nu mai inteleg.). banuiesc ca tot cumva pozitiv trebuie sa gandesc sa zic ca si stresul acesta maxim este de bun augur ca sa nu ma mai afecteze...
va pup pe toti :)

Draga Potra,

mie psihiatra mi-a zis ieri asa:
stresul...e deja parte din noi, noi suntem stresul
oriunde ne intoarcem dam de tot felul de tipuri de stres: stresul cotidian, stres fonic, stresul ce survine din praf, din aerul respirat
trebuie sa il acceptam si sa il anihilam prin acceptare

nu mai e la moda - stresul e deja un lucru omniprezent
deci trebuie sa ne obisnuim sa traim asa



stiu despre calmepam ca diminueaza placerea, mi-a zis ieri psihiatra
mie mi-a dat cea similar in efecte dar care nu ma ataca la trairi :)

Mi-a dat lorazepam - doar pt ca nu pot dormi noaptea cand mai am spasme
doar pentru asta

va pup

Sa va impartasesc din Forta gandirii pozitive, pt ca si voi sa incepeti sa reflectati asupra acestor aspecte:

- "Cea mai mare descoperire este faptul ca oamenii ISI POT SCHIMBA VIATA DACA ISI SCHIMBA FELUL DE A GANDI. Sunteti ceea ce ganditi. Asa ca, debarasati-va de toate gandurile negative, vechi, uzate, obosite. Umpleti-va mintea cu ganduri sanatoase, creatoare, proaspete, de credinta, de iubire si generozitate! va veti schimba intr-adevar, VIATA "

- "Ideile pot determina cursul vietii unui om. Ideile voastre va pot conduce fie spre esec si nefericire, fie spre succes si fericire. E alegerea voastra cum vreti sa va traiti viata.. "

-"Nu s-a descoperit nici un medicament si nici un vaccin care sa ne protejeze de CONFLICTELE NOASTRE EMOTIONALE. MINUNILE invadeaza viata de zi cu zi a celui care renunta la gandurile negative ale fricii in favoarea gandurilor si atitudinilor pozitive, incarcate de credinta."

-"Biblia repeta un adevar extraordnar: S-a ADEVERIT ceea ce AM CREZUT DIN TOT SUFLETUL! NIMIC NU ESTE IMPOSIBIL."

-"NU MAI DATI IMPORTANTA FLEACURILOR, ELIMINATI GRIJILE MINORE si, treptat, veti fi capabil sa retezati din radacina trunchiul PRINCIPAL AL GRIJII."

-"IN LOC SA ZABOVIM ASUPRA FELULUI IN CARE OAMENII ISI FABRICA PROPRIA NEFERICIRE, ar fi mai bine sa ne concentram asupra formulei care ne ajuta sa punem capat acestui proces de producere a nefericirii. Ajunge sa spunem ca ne producem nefericirea gandindu-ne la ea, prin atitudinile pe care le adoptam, cel mai adesea, precum sentimentul pesimist ca TOTUL VA IESI PROST, sau ca ALTI OAMENI OBTIN CEEA CE NU MERITA, IAR NOI NU SUNTEM RASPLATITI CU CEEA CE MERITAM! NEFERICIREA NOASTRA este rezultatul gandirii noastre negative pe parcursul anilor, este rezultatul suprasaturarii constiintei noastre cu resentimente, rea-vointa si ura. Procesul producerii nefericirii foloseste, in mare masura, INGREDIENTE PRECUM FRICA SI GRIJA!"

O zi superba,

Maya :)

Montz,
are dreptate dr ta in legatura cu stresul... numai ca uneori nu mai pot sa-i fac fata, e cum a spus ea omniprezent in tot ceeace ne inconjoara.. si ma simt depasita uneori. Tu cum te mai simti? eu am inceput deja sa am un fel de astenie si sunt ametita toata ziua.
Maya,
citatele din cartea asta sunt extraordinare, dimineata cand le-am citit am simtit practic cum prind putere. Sunt niste lucruri adevarate dar pe care recunosc ca nu prea le-am pus in practica. Cred ca e cazul sa citesc cu si mai mare atentie ce ai scris si sa incerc sa fac ce scrie acolo. asta cred ca este singurul remediu spre vindecarea totala si fara recaderi ( care vin cand ti-e lumea mai draga..) Cumva acele trairi sa faca parte din viata mea de zi cu zi...
Va pup pe toti o zi superba

Potra. si eu sunt ametita toaaaata ziua! si simt asa, o presiune in cap, abia ma pot concentra, sunt fffff obosita si ametita :))))) cred ca este vba de astenia de toamna + sarcina mea :))))
Iata ce am gasit pe net:

Tristetea din timpul lunilor de toamna poate fi mai mult decat o simpla stare de spirit trecatoare, in anumite situatii semnaleaza prezenta bolii numite astenie. Pe masura ce zilele devin tot mai scurte, sistemul imunitar isi pierde din rezistenta, fapt care se aplica si asupra psihicului. In spatele insomniei, depresiei, lipsei de concentrare, fluctuatiilor de apetit resimtite toamna se ascunde defapt astenia.

Simptomele asociate asteniei de toamna sunt:
depresie: apatie, subapreciere, sentiment de vina, nefericire;
anxietate: neputinta de a face fata stresului;
schimbari ale starii de spirit: treceri bruste de la o stare de spirit la alta;
tulburari de somn: dorinta de a dormi foarte mult si dificultatea de a sta treaz pe parcursul zilei;
letargie: senzatia de oboseala si neputinta de a face fata activitatilor zilnice;
supraalimentarea: pofta excesiva de mancare si in special dulciuri sau junk food;
probleme de ordin social: iritabilitate si dorinta de a evita socializarea;
probleme sexuale: scaderea libidoului.
Un studiu publicat de PubMed completeaza lista de simptome cu urmatoarele:
pierderea energiei si abilitatii de concentrare in timpul dupa-amiezii;
pierderea interesului pentru munca si pentru alte activitati;
miscari lente.

Hihihi :p ma cam regasesc in cateva simptome :p Asa ca Potra, te rooooog nu te speria, nu te gandi ca ai avea altceva :)

In rest, sunt bine :) Nu mai am starile specifice anxietatii, se pare ca nu mai vor sa vina. Am ajuns sa le chem noaptea. si nimic! Am vbit si cu doamna psiholog si am intrebat-o de ce nu mai am acele stari? Si mi-a spus ca sunt pe drumul cel bun si ca-mi revin, ma vindec total! Si sa stiti ca daca la mine mai apar recurente sunt ffff scurte, lipsite de intensitate! Se duc repede! Nu-mi mai bat capul! Si se duuuuuc. spre a se duce de tot! :)


Va pupa Maytza :*:*:*

dragele mele

eu ma simt mai bine
asta nu inseamna ca nu mai am si eu ameteli
insa sunt marunte, de scurta intensitate
un dezechilibru se simte totusi

zicea cineva insa pe aici ca ar fi ideal sa ne luam un animalut

si...mi-am luat un puiutz de bichon maltese (fetita)
i-am pus numele Rontzy si e o desfatare
e sufletelul meu, se tine dupa mine tot timpul
sotul meu e cantitate neglijabila :))))
e umbra mea

imi umple sufletul as si parca nu mai sunt nici atat de incrancenata
m-am mai relaxat, simt eu

un animalut asa mic si pentru care esti centrul universului, iti poate schimba optica

ma binedispune, e dragalasa si jucausa si ma gandesc tot timpul la ea, la munca
am o preocupare si una chiar foarte importanta

noi incercam sa facem si copii de vreun an jumate si nhu iese (deci aveam si greutatea asta pe suflet)
acum insa...parca m-am mai linistit, nu mai sunt atat de turata

probabil ca starea asta de bine se reflecta pozitiv in contracararea senzatiilor alora neplacute
mini-atacuri de panica mai am dar mai usoare, incerc sa le ignor si imi fac de lucru

seara ma bag in pat si sper sa nu mai am spasme
si de cateva seri n-am mai avut (sa bat in lemn)
stiu ca pot reveni oricand insa

sunt influentate si de modificarile hormonale din ciclul unei femei
deci nu ma sar asa usor

va pup si sper sa auzim numai de bine

dragutelor, ,
astenia asta de toamna se pare ca ne joaca feste tuturor.. eu cred ca am de cand eram copil numai ca nu stiam ce este.Mi-am cumparat niste omega 3 ulei de peste si un complex de vitamina B si le iau cam de 2 saptamini sa speram ca or sa aiba efect. de ex ieri am fost ametita toata ziua am dormit o gramada, ce sa mai astenie in toata regula.Bine de voi fetelor ca acum aveti prioritati tu Maya cu sarcina, care cred ca este un sentiment extraordinar si tu Montz cu acel catel care se pare ca ti-a inseninat viata.Eu e pare ca va trebui sa lucrez la asta, trebuie sa-mi stabilescu si eu niste priorita poate viata mea se va schimba mai bine decat este.
va pup pe toti si sa ne auzim cu bine pupici multi
PS Dualtrax tu ce mai faci?

Dualtrax, ma simt extraordinar de ceva saptamani :) Uneori mi-e si teama sa ma bucur (stiind prin ce chinuri am trecut si cat de "fara scapare" ma simteam) ma simt fff bine si, ma bucur de o varianta "imbunatatita" a mea :) Nu mai am nicio stare, nimic... nu mai vor sa apara!
Recurentele nu ma mai sperie. vad ca nici ele n-au mai aparut, nici macar cele de fff mica intensitate si care treceau repede. Nu mai sunt nici ele.

Sper sa fiu pe drumul cel bun (sau cel putin asa imi place sa cred)

Va pup si va doresc tot binele din lume,

Maya

Maya

tu nu uita ca te salveaza si minunea care creste in tine
e maaaaaaaaaaaaare lucru

o sa fii mamica si sentimentul asta este ceva de ne-egalat
plus ca organismul mamei se intareste pe perioada sarcinii, se produc transformari
deci e de bine :)

Ma bucur sa aud ca sunteti bine fetelor !!! Numele meu real e Bogdan, asta asa sa ma prezint ca acum deja suntem buni prieteni ;)

... Pai eu sunt super bine, mai intru din cand in cand sa vad ce mai faceti, ce mai postati despre voi, dupa recuperarea totala din anxietate o sa ramaneti uluite de un sentiment aparte ce nu pote fi descris, un fel de multumuire interioara profunda si o fericire sublima ce nu iti mai da pace. Sentimentul asta va fi calauza ta pe viitor, el te va ajuta sa privesti toate lucrurile negative cu ironie, sa faci haz de ele.

Cand aveti zile fericite, cand fara motiv aveti o stare de bucurie profitati de ele la maxim pentru ca vor urma multe altele, viata e frumoasa, plina de lucruri care ne sunt date pentru a ne bucura de ele, ascultati muzica, faceti plimbari, descoperiti-va hobby-urile

O alta schimbare majora care a urmat la mine a fost ca a inceput sa imi placa tot ce e nou, in fiecare zi alerg dupa lucruri noi, schimbare in bine etc... inainte vroiam ca totul sa ramana la fel, pana si asfaltul din fata blocului vroiam sa ramana identic si ma suparam daca vedeam ca modernizeaza soseaua :)) stiu ca poate pentru unii pare amuzant dar este un adevar, acum imi place in fiecare zi sa descopar lucruri noi, sa ma uit cu bucurie la orice fel de progres in orice domeniu, sa cunosc oameni noi, si abia astept sa fac bungee jumping.

Ma plimb fara probleme prin intuneric singur, plec oriunde in tara fara nici o frica, am pofta de mancare, ma amuz cam din orice si cateodata rad asa tare incat zic ca am luato razna... VIATA E ASA FRUMOASA !!!

buna, desi in mintea mea aveam clar formulat tot ceea ce vroiam sa spun acum mi se pare ca nu mai reusesc sa scriu doua vorbe..imi pare rau sa vad ca sunt atat de multi oameni cu probleme, diagnosticate sau nu de un medic, ca suntem foarte multi care avem asfel de trairi.
eu nu stiu ce am.nu stiu cum se cheama problema sau problemele mele.
oricum cred ca este ceva in neregula cu mine.in urma cu mai multi ani, aprox 8, am avut un deces in familie, lucru care m-a marcat foarte mult.am mers la un doctor psihatric deoarece nu ma simtem deloc bine, ma trezeam noaptea mereu aprox la aceeasi ora, nu reuseam sa depasesc momentul, simteam ca nu mai am niciun rost in viata, chiar credeam asta, nu imi mai doream nimic, imi imaginam tot felul de chestii..cand sufeream mai mult simteam k ma sufoc ca imi inghit limba, aveam frisoane...in fine.doctora respectiva mi-a pus mai multe diagnostice ca sa zic asa.sincer, nu imi mai aduc aminte exact.
am luat o perioada scurta niste pastile care s-au dovedit a fi prea puternice cred, deoarece am lesinat de la ele.
dupa cateva luni de la acest tratament am incercat sa am o relatie cu cineva, cred ca dezvoltasem o obsesie deja pt persoana aceea, am simtit ca mor de durere a fost o deceptie mare sa aflu ca de fapt am fost folosita doar si abandonata pe cand el era "zahirul" meu.
cert este ca uneori ma simt goala pe dinauntru sau stapanita de frica, orice schimbare reprezinta pt mine un stres fie ke vorba de serviciu, oras, casa, atributii noi de serviciu..la lucrurile care trebuiesc facute contra timp simt ca mi se urca inima in gat si senzatie de moleseala, nu mai pot nici sa inghit, desi lucrez cu oamenii nu pot sa ii mai suport.simt nevoia sa nu mai vad pe nimeni, sa nu mai ies din casa numai ca sa nu mai intru in contact cu oamenii, mi se par unii rai, altii prosti, enervanti, de unele tipuri de oameni ma tem, simt ca ma domina.
simt ca nu pot fi fericita niciodata, ca am un gol imens in suflet uneori durerea sufleteasca devine si fizica adica chiar ma doare, ma apasa inima ca si organ.cel mai rau ma supara starea mea generala este de tristete.uneori dimineata este cel mai greu, cand ma trezesc mi-e greu sa cred ca pot duce ziua ce urmeaza la bun sfarsit.in ultima vreme sotul meu vede ca sunt cam trista chiar incep sa plang aparent degeaba si invoc tot felul de motive stupide pt a nu recunoaste ca nu ma simt bine psihic.
nu cred ca voi scapa niciodata de starile astea, de gandurile negre care ma controleaza, ma abtin de la a scrie si altele..nu stiu daca o sa aiba cineva curiozitatea sa citeasca volumul acesta din romanul vietii mele negre.