GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

@katy:eu nu ma izolez;am putini prieteni...Dar cu toate acestea, sustin parerea lui Jones in legatura cu o relatie.Nu doresc ca cineva sa sufere din cauza mea, cand s-ar putea simti foarte bine langa altcineva.Pentru mine, ca student este destul de dificil pentru ca multi colegi sau cunoscuti ma intreaba:"de ce nu-ti faci si tu o prietena? Nu vezi ca toti au? Arati destul de bine; chiar nu inteleg de ce esti asa reticent." Eu le raspund, in general:"nu simt nevoia sa am", dar nu acesta e adevaratul motiv.Asta e...decat sa afectez pe cineva mai degraba mi-as face mie rau.Ma uit la mama, cat de afectata a fost dupa ce s-a luat cu tata.Nu vreau sa am o familie care sa sufere de pe urma mea fie si jumatate cat am suferit eu de pe urma tatalui meu.

Casyo, spre deosebire de mama ta, tu faci tratament, iti doresti sa te vindeci pentru ca ai constientizat ca ai o problema.
Spui ca nu ai vrea ca prietena ta sa sufere ca tu ai toc, dar te-ai gandit ca poate ea la randul ei ar avea alte suferinte si v-ati putea consola reciproc?
Eu la asta m-am referit cand am spus ca nimeni nu e perfect.
Sunt si fete sensibile care pot rezona la barbati sensibili, nu toate alearga dupa frumusete si bani multi.
In toata lumea asta, sigur este cineva si pentru tine, sunt convinsa ca pe langa toc ai o gramada de calitati care asteapta sa fie descoperite..

Nu mai ispiti baiatul Katy :), lasa-l in pace pt ca gandeste f bine cum gandeste !
Doar femeile au aceasta impresie gresita ca e musai sa-si valorifice instinctul de reproducere indiferent cat de tarate biologic ar fi, cand de fapt exista o multime de copii orfani care sufera din lipsa unei familii, oricum ar fi ea dpdv psihologic sau medical !

Te salut ! Urmareste filmul cand ai timp, o sa-ti placa sigur !
Sanatate si..par lung ! :)

Stevens, nu toate femeile gandesc dupa tiparul asta.
Eu l-am incurajat doar pentru situatia in care isi doreste o familie, dar crede ca nu se cuvine numai pentru ca are toc.
Poate fi un parinte bun si cu toc, nu vad de ce nu ar fi.

@katy:asa zice si psihoterapeutul meu :))

Zice cum am scris eu? Sau Stevens?

Parinte bun poti sa fii in orice conditii insa parinte responsabil esti daca te autoevaluezi corect si nu iti transmiti genele defecte cu orice pret, in conditiile in care exista deja o multime de copii sanatosi care sufera din lipsa parintilor !

Fiindca azi este ziua Cuviosilor Ioachim si Ana care prin multa rugaciune si post au zamislit-o pe Fecioara Maria la varste inaintate, trebuie sa facem o distinctie neta intre parintii perfect sanatosi care au strict o problema de infertilitate si parintii care sunt fertili dar au alte probleme grave care se transmit aproape sigur urmasilor ! In aceste cazuri consider ca abtinerea de la a procrea si adoptia este o virtute mult mai mare decat aceea de a lupta pt a dobandi copiii proprii !

Steve, am senzatia (si nu cred ca ma insel), ca in finalul tragic al fratelui tau este implicata si o femeie.
Intr-o proportie mare sau mica, a participat la declinul lui.
Numai asa se explica aversiunea pe care tu o ai la adresa femeilor.
Nu ar fi de condamnat, insa partea proasta ca tu generalizezi.

Si inca o data scriu, nu s-a dovedit stiintific ca depresia/anxietatea se mosteneste.

Katy astept impresii despre interviul din link daca te regasesti in problematica de acolo ! Poate ti-a luat foc parul intr-o alta viata sau ai fost Ioana d'Arc si trebuia sa ai parul scurt ca baietii ! :)

@katy:Psihoterapeutul meu spune cum zici tu :)

Casyo, eram sigura.
Nenea Steve vorbeste din experienta lui personala, nu este obiectiv.
Tu ai inceredere in psihoterapeutul tau. Nu esti bolnav, pt ca asta practic nu e o boala, si, mai ales ca se poate controla.
Iti vei gasi sigur o fata care te va accepta asa cum esti, pt ca pari baiat bun. Si vei avea familia ta. Mergi inainte cu incredere.

Steve, cine stie ce oi fi fost eu intr-o alta viata, sigur am fost razboinic(a), dat fiind ca am si in viata asta astfel de tendinte :)).
Azi am dus psihiatrei poze cu mine cand aveam parul lung (si 90-60-90), nu i-a venit sa creada ca eu eram acolo, i-am zis ca as vrea sa slabesc inca vreo 4 kg si a considerat ca nu e cazul, ca eram mult prea slaba acolo si ca abia acum sunt "om normal".
Fiecare cu opinia lui...

@katy:Bine ar fi sa ai dreptate :)

Intotdeauna am! :D

Stevens ma bucur ca virgula crezi ca nu e musai sa dai viata unui copil si sa.ti faci o familie, fiecare face ce vrea si ce.i place, trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam la asta din partea ta, bravo!

Cata, da, la tine s.a declansat dinnou dupa sarcina pt ca cu aceste dezechilibre in creier ne nastem si suntem predispusi la orice boala psihica pe parcursul vietii.
Eu la 7 ani habar n.aveam ce.i ala toc, luam pastile atunci si degeaba, atat de puternice erau compulsiile, ma simteam f chinuita ai anormala la varsta aia, nici nu prea intelegeam eu multe, dar imi aduc aminte ca au aflat colegii mei din clasa si radeau de mine pt ca mergeam la psiholog...
Pe la 15 ani incepusem sa am atacuri de panica destul de naspa, toc, anxietate...Dupa care un an de liniste, eram alt om si dupaia baaaaang depresie cu stari oribile, izolare, crize.si prin tot ce am trecut.Azi nu e bine, dar e mai bine decat era...
Vreau sa spun ca un creier bolnav e bolnav cam toata viata, bine mai exista si exceptii...

Cata tu erai in pozele alea, tu esti si acum, doar ca putin schimbata ca toti ceilalti de varsta ta, sa vezi ce ma schimb si eu peste vreo 20 de ani, bine ar fi sa fiu ca tine!!!!!

Tot tu esti, nu te definesc 4 kg in plus si un par care creste la un moment dat.Tot razboinica esti, tot frumoasa.

Andreea, cred ca ai inteles demult ca nenea Steve nu vrea sa aiba de-a face cu femeile, nu e nici o surpriza deci ca nu e pro familie (si copii).
Era destul de clar.

Da, nasol ca te-a luat asa, de mica.
Macar pana la 20 ani nu am avut treaba cu asa ceva, pe urma m-am chinuit 2, 3 ani si iar am fentat depresia.
Numai ca de data asta nu mai am asa noroc.

Multumesc, Andreea.
Si tu esti o fata superba, si desteapta pe deasupra (mai rar combinatia asta). Sunt convinsa ca asa vei ramane toata viata.

@Andreea:Cam urat ca te-a apucat la 7 ani..Eu de pe la 11 ani am inceput sa am probleme in sensul ca am devenit mult mai retras si fricos.Asta din cauza situatiei din familie, dar si datorita problemelor cu vecinii si colegii.Anxietate am avut pentru prima data la 16 ani fara 2 luni, depresie de pe la 15 ani, iar TOC tot cam asa.Oricum, avand in vedere ca ai avut asa mult de furca inca de la 7 ani, inseamna ca esti foarte puternica.Spuneai la un moment dat:"Viata merge inainte si trebuie sa realizam ca nu exista rau care sa dureze pt totdeauna, asa cum nu exista nici bine..."
In legatura cu asta e un verset in Biblie care imi place f.mult:"În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el."(Ecles. 7:14)

Casyo, da...Este o vorba in care as vrea sa cred, fin fericire se aplica mereu, timpul e ala nenorocit care iti fute creierii:D

Cata, multumesc frumos 3

Ma voi observarati ce bine e fara criminalul de David?Woaa, in sfarsit am scapat de el.

Mie nenea Steve mi se pare criminal.

Nu cred ca din cauza mea a fugit in lume Dl Rares ! Cred ca s-a lasat si de terapia de cuplu de cand te-a intalnit pe tine Katalyna ! :)

Ai vazut interviul ala sau arunc orzul pe gaste aici ? Casyo uita-te si tu !

Nenea Steve, asa fioroasa sunt?!
Numai pe tine nu reusesc sa te pun pe fuga :)).

Nu l-am vazut, te rog, fii dragutz si mai da-mi o data link-ul.
Multumesc! :)

Posmagi-s muieti pe pagina anterioara ! Pune pe cineva sa traga cursorul pana in partea de jos, sa nu obosesti prea tare !

Ce liniste e pe-aici fara Katy care sa ne bage in seama:))

Ce mai faceti?Eu am facut o vizita azi la fostul liceu, ca tot a inceput scoala:))...am stat apoi la taclale la o limonada cu fosta diriga si niste fosti colegi

M-a cam luat nostalgia fata de zilele de liceu...

Stai ca m-am intors, ce credeati, ca scapati de mine asa usor? :)))
A inceput fii-mea scoala, si am fost cu ea.
Trebuie sa spun ca este o maaaree dezorganizare prin scolile astea, pe langa faptul ca pe cei de clasa 1, (ca fii-mea), i-au lasat fara abecedar...dar asa e in minunata noastra tara.

jones, si mie mi-a trezit amintiri scoala in care am invatat, pt ca tot acolo am dat si fata, mergeam pe holuri si parca ma intorsesem in urma cu 100 ani :)), cand aveam coditze si uniforma, pentru cateva secunde parca eram din nou copil.

Sunteti norocosi, eu nu mi-am vazut colegii de cel putin 5-6 ani, suntem toti imprastiati te miri pe unde :)

Kolya, nici eu.
Am vazut numai scoala :)

De vazut, am vazut si eu si scoala si gradinita la care am fost, dar dintr-un motiv foarte obiectiv: acolo sunt organizate sectiile de votare :))
Totusi liceul nu l-am vazut si nici nu am intrat de cand mi-am luat diploma de BAC si nici n-am de gand sa-l vad prea curand, e unul din locurile pe care le-as vrea daramate...

Eh, am fost eu si inca 3 colegi, din care unu cu care is prieten bun si am fost si la faculta la acelasi profil..practic singurul cu care am tinut legatura constant

Pe multi nu i-am vazut nici eu de 3 ani de cand am terminat

Kolya, detaliaza ultima fraza, ma roade un pic curiozitatea :))

Si pe mine :D

Va referiti la liceu?
Pai, pe parcursul liceului am cam fost golan, mistocar, indaratnic, rau chiar. Am avut note scazute la purtare, am fost mutat de la un profil la altul, probleme cu absentele, amenintari cu corigenta, fiindca aveam eu o placere perversa de-a ma contrazice, de a ma contra cu profesorii pe te miri ce. Totul a culminat, dupa ce am evitat cu gratie si corigente si note prea scazute la purtare si mutarea pe un profil inferior, cu un soi de examen de eficienta, care tinea intr-un fel loc de diploma de BAC, daca nu o luam. Ei, am fost respins de la examen, fara motiv valabil, fara vreo explicatie argumentata, practic era razbunarea directoarei (profa mea e franceza) si a dirigintei (profa de contabilitate). Si asa am ajuns eu ratatul scolii, din cauza unui test care nu a avut valoare juridica decat vreo trei luni, fiind respins de madam Andronescu Ecaterina. Am fost umilit, pus cu botul pe labe, fara drept de apel un rebut al respectuosului colegiu. Apoi a venit bac-ul, la care bineinteles eram cu semnul intrabarii, considerat din start ratat, picat. Am avut ambitie, am invatat, am luat la fanceza 10, in timp ce unii din protejatii directoarei au picat, la economie am luat 9, 20, unii din protejatii dirigai au luat note mult mai mici, si din picat, am avut una din putinele medii peste 9 la bac, in conditiile in care la mate, parca v-am mai spus de-abia am luat 6, 80, mic dar muncit si cinstit :))
In fine, mi-am luat diploma de bac de la liceu, am fost felicitat de diriga si de directoare ca asa era protocolul, nu ca le eram drag, dar am respectat si eu protocolul, iar cand am trecut de poarta liceului, m-am uitat cu scarba, lehamite si dezamagire si mi-am promis ca nu voi mai trece curand poarta aceea. Asta se intampla acum 10 ani, in 2004, si inca nu am revenit la sentimente mai bune. Cam asta e...