Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT

Buna seara tuturor.santi...se mai intampla sa se zbata muschii...nu stiu de la ce, dar mi s-a mai intamplat chiar si inainte de anxietate.e ceva normal..cred.oricum, nu le da importanta ca sigur nu are trb cu anxietatea.
Cei cu medicatie.va dau un sfat din propria experienta.daca tot ati ajuns la psihiatru si vi s-a dat un tratament urmati-l...macar nu regretati si nu va intrebati cum ar fi fost daca ar fi fost.eu asa am facut, m-am oprit la o luna de tratament si de multe ori am regretat ca nu am continuat.macar as fi stiut una si buna.e greu si cu tratam ptr ca nu se potrivesc medicam tot timpul si mai trebuiesc schimbate dar si cand iti gasesti tratamentul si vezi ca da rezultate stii ca esti pe drumul cel bun.plus ca exista si alte remedii...cautati, cititi, interesati-va si nu disperati, exista solutii ptr orice.poate nu dau rezultate imediate, dar cu rabdare, sprijin si incurajari sigur va puneti pe picioare.si nu uitati ca aici gasiti mereu sprijin si poate chiar solutii.o seara buna si curaj

Astazi am atins amogeul nebuniei, bine ca macar sunt constienta de asta.Ma examinam in oglinda pt.ca simteam dureri la o masea(asta se intampla aseara)si observ sub limba un punct mic rosu.Am simtit cum ma trec caldurile, m a luat ameteala si m a cupris frica ca poate este ceva grav, gata, sigur este o leziune periculoasa, precanceroasa, ce ma fac, unde sa ma duc ca era seara la 11.Am dormit cum am dormit, dimineata m am trezit tot speriata, ca dc am ceva.ma gandeam obsesiv numai la asta, pe la amiaza n am mai rezistat si mi am sunat sotul plangand ca imi este frica, ca dc am ceva grav(toata scena se intampla intr un parc, pt ca plecasem la serviciu tot incordata si am coborat din tramvai sa pot sa-l sun ca simteam cum ma bufneste plansul).Nu mai stiu cum am rezistat la serviciu..Dupa serviciu pe la 7 seara am placat la camera de garda, sa ma controleze un medic ca altfel muream de spaima si incordare.Mentionez ca punctul rosu nu doare, nu sangereaza si l am vazut intamplator.
Ajunsa la spital, am intrat in sala de asteptare si m am asezat la rand, imi era rusine pt ce venisem dar altfel nu ma putem linisti.Dupa 10 min m am ridicat si am plecat rusinata de ridicolul afectiunii mele, acolo erau oameni cu probleme reale, nu prostii ca ale mele.M am relexat instat si am plecat acasa.Sunt ok si acum.

Sunt foarte suparata pe mine pt felul cum reactionez, obsesia mea pt boli nu ma lasa sa-mi traiesc viata.Ipohontria asta este o forma ciudata de anxietate pt ca nu am simptomele clasice ale atacului de panica, pe mine gandurile ma inspaimanta si ma fac sa catastrofizez totul.
Si am fost bine o perioada destul de lunga dar se pare ca este suficient orice simptom minor ca sa ma faca sa revin de unde am plecat.
Rasfat si Ronicolle multumec pt sfaturi.

Dragii mei, fiti constienti de fricile voastre, stiind ca aveti anxietate si ca sunteti sanatosi, PE BUNEEEEEE SUNTETI SANATOSI, astea s doar stari plecate de la un anumit soc sau un mod de gandire neprielnic ptr voi.Atunci cand mie imi veneau stiam ca sunt de la anxietate, si imi acceptam frica, o constientizam dupa care imi rosteam :"ok, eu stiu ca sunt dintotdeauna sanatoasa", vin mereu alte ganduri ptr ca asa e invatata mintea dar lucrand cu voi, scotand imaginile vechi de boala, frica si moarte si punannd unele noi ve ti vedea ce frumoasa e viata, daca va zic ca mie mi vine sa ma mut in alta parte ptr ca simt ca aici nu mi e locul, de cand m am dechis la minte sunt alta, inainte cand imi doream ceva de cele mai multe ori gaseam motive..de frica evident, acum nu numai ca mi doresc..dar se si implinesc dorintele, fiind prezenta in si constienta.Eu lucrez cu mine de ceva timp, imi spun mereu afirmatii, citesc tot felul de carti, ascult oameni ce au trecut peste si am invatat si eu sa fac treaba asta.ma iubesc acum mult, nu mai las oamenii sa ma jigneasca (nu ma mai afecteaza, dar am curaj sa le zic tot ceea ce simt fara frica ), usor usor am scapat de sntmentul de vinovatie ce ma chinuia mai mereu,.si zi de zi invat cate ceva.Va pup si va astept daca doriti sa va mai invat din experienta mea.Nu uitati sunteti minunati fiecare in parte, deosebiti si meritati o viata superba!O ZI FRUMOASA!

Doamna psiholog cum sa fac sa scap de frica de boli de fapt de obsesia de boli am avut pana acum n boli imaginare apendicita sinuzita apa la plamani ulcer etc toate imaginare azi am fugit la medic savimi fac iar raze la plamani numai pot deja sunt in stres agitata cu o frica maxima asta nu e viata e cumplit anxietate amdoar cand ma doare ceva sau am anumite stari gen greata ameteala ce sa fac sa numai fug pt orice la mefici si sa numai ma speriu ? Multumesc

buna seara si multumesc pt sfaturi d-na psiholog.
asa cum spune si Daria, ce sa fac sa scap de obsesia asta, si eu am suspectat pana acum zeci de boli, toate grave si defapt nu am nimic dar panica cand le descopar este imensa si dau imediat fuga la doctori care ma iau in ras si pe buna dreptate.

@Santi se cheama spasme musculare, nu-ti fa griji ca trec singure de la sine, am avut si eu mi se zbatea umarul, o parte din lombar, bicepsul, genunchiul, coapsa etc.
Am observat ca mi-a aparut in spatele urechei dreapte ceva, cand apas ma doare si e umflat.. si mai am niste galme de asta si la urechea stanga sub lob, si una in spatele lobului dar nu e asa mare. Ce poate fi? De speriat nu ma sperii ca am mai avut acuma 1 an si ceva 2 niste galme inauntru lobului dar mi-ai trecut in vreo 2 saptamani cam asa. Se merita sa bat drumul pana la medicul de familie sau sa astept sa treaca de la sine ?Am cautat pe net dar nu am gasit raspuns prompt

m1hai
ti-am trimis mesaj privat

va rog foarte frumos puteti sa-mi dati si mie un raspuns d-mna pshiholog am scris pe pagina 251

buna, asi dori sa intreb daca nu cumva starile noastre se amplifica putin si de la trecerea asta de la iarna la primavara si semnele asteniei nu cumva sunt cele ce ne chinuie si de aici pornesc si toate fobile noastre ? spun asta pt k eu ma simteam destul de bine insa in ultima perioada sunt mai agitata, nu ma pot odihni si cel mai chinuitor este faptul ca am dureri in piept si respir destul de greu. astept si parerile voastre, multumesc

buna seara d-na psiholog
eu am 33 de ani si in ultimul am am facut de 4 ori analize sange care mi au iesit perfect, 2 ecografii abdominale bune, aproape toate analizele hormonale bune, plus vizite la dermatologi pt cine stie ce pata-toate bune, gastroenteorologi, orl-isti, neurologi- consult, nu mi au recomandat investigatii suplimentare.

Concluzia este ca niciun doctor nu ki a spus ca as suferi de ceva si ca sunt sanatoasa tun, dar marea mea frica este DACA SE TRANSFORMA VREO ALUNITA, DACA AM CEVA PE COlON SI DEASTA SUNT BALONATA UNEORI.si tot asa.

ms sebica de sfaturi.

Pentru Crideda
Buna, pot sa iti spun ca si eu am trecut prin aceleasi stari si si eu am primit tratament cu seroxat si mi-a amplificat totul in ultimul hal. Un alt meadic mi-a prescris mirzaten si mi-a spus ca seroxatul a fost un medicament extraordinar la vremea lui dar ca in ultimul timp au schimbat ceva in compozitie si de atunci toti pacientii la care le-a administrat seroxat au avut reactii foarte urate si de aceea nu prea se mai prescrie. Pe mine mirzatenul m-a ajutat enorm, singura problema pe care o am de la el este ca imi da o pofta de mancare imensa si m-am cam ingrasat cateva kg. Pe langa am mai luat cam 3 luni xanax si tin minte ca eram disperata ca o sa fiu dependenta. L-am scos fara probleme atunci cand mirzatenul si-a facut cat de cat efectul.Ideea este ca trebuie sa iei medicamente pana ajungi la o linie de plutire dupa care trebuie sa te convingi tu pe tine ca nu ai nici o boala fizica.Eu mi-am facut un milion de investigatii si totul a iesit ok asa ca m-am potolit cu gandurile despre tot felul de boli. Apoi cel mai important este sa tragi de tine la maxim, sa faci orice, sa iesi, sa ai activitati care sa iti capteze atentia maxim. La inceput o sa iti fie greu dar daca reusesti sa treci pragul totul se va ameliora exponential. De asemenea cei din jurul tau trebuie sa stie de starile tale si sa te protejeze, sa iti ofere un mediu linistit si sa se straduiasca sa te faca sa te simti in siguranta. Mai sunt exercitiile de relaxare, care ajuta f f mult cand esti in criza si esti foarte tensionata. La culcare inainte sa adormi spune-ti convingator ca esti bine, ca trece totul si ca esti bine. Astfel canalizezi subconstientul spre optimism. Somnul, odihna, relaxarea sunt deasemenea extrem de importante. informeaza-te cu ceea ce inseamna aceasta" boala" si cu ce poti sa faci ca sa depasesti situatia dar nu petrece prea mult timp pe internet cautand disperata tot felul ca iti face rau. Iti spun din experienta. Miscare, soare, activitati care iti fac placere, oameni veseli in jur, astea sunt cel mai bun tratament. Dar dupa cum iti spuneam mai sus sunt etape ale refacerii si mi-am dat seama ca trebuie sa treci prin toate ca sa ai rezultate.
Deci...
-medicatia care te ajuta sa treci de perioada critica
-autoconvingerea ca nu ai nici o boala fizica, ptr ca sa elimini stressul asta
-exercitii de relaxare (sunt o gramada, eu am facut si Bowen si m-a ajutat foarte mult faptul ca acolo reuseam sa ma relaxez)
-umplerea timpului cu activitati, sa nu ai timp sa-ti analizezi starile.ignora-le
-inconjoara-te de oameni veseli si urmareste doar filme, emisiuni distractive.
-Nu rata nici o zi insorita. Iesi si stai cu fata la soare cel putin 15 min si inspira si expira profund.
Cu timpul ai sa vezi ca poti elimina din medicamente sau cel putin poti micsora doza.
Dar cel mai bun tratament pentru tine esti tu si cat poti tu sa fi de convingatoare cu tine insuti! Tu esti ajutorul tau principal restul doar "acompaniaza"...
Succes si OPTIMISM!!!!

Multumesc Greenbro.Eu am mai luat Seroxat in 2012 pentru atacuri de panica si am fost ok o vreme apoi in septembrie 2014 am inceput sa ma simt rau.Nu mai aveam pofta de mancare, am inceput sa slabesc, dureri, tot mai deprimata si ma gandeam mereu ca am o boala grava.Am vorbit cu psihiatrul care mi-a prescris Seroxat si mi-a zis ca ar fi bine sa reiau tratamentul.Eu locuiesc in Dublin iar tratamentul l-am luat din Romania.Nici o clipa nu m-am gandit ca as putea avea niste reactii asa de agresive.Am fost la un medic roman din Dublin si mi-a dat citalopram.Dupa experienta cu seroxatul sunt foarte sceptica nu prea mai am incredere.Vremea e asa deprimanta aici, nu ajuta deloc...

@ Crideda Este bine ca ai putut sa treci de primele zile, organismul suporta medicamentul si trebuie sa apara imbunatatirile. Si mie mi-a fost recomandat citalopram, l-am suportat 8 - 9 zile dupa care anxietatea crescuse la niste cote greu de suportat, asa ca mi l-a retras.
Spuneai ca ai somatizari: colon iritabil, arsuri in piept... e mai ai sau au trecut? Ti-ai mai revenit: poti sa mananci, sa dormi?
Si la mine anxietatea cu colon iritabil a inceput, bineinteles ca luni de zile am umbat pe la cabinete, gandindu-ma ca am ceva grav pt. ca nimeni nu-mi punea nici un diagnostic si au zis in final ca am SCI, dupa care mi-au zis si de anxietate. Mananc regim, beau ceaiuri dar cele doua: colon si anxietate imi dau de furca zdravan, se potenteaza una pe alta.
Dar nu ti s-a prescris si o benzo pe langa citalopram?
Ai grija de tine si ia si un protector pt. ficat.
Te inteleg ca ti-e frica de pastile si eu am ajuns sa le urasc dar unii se simt mai bine cu ele.
Multa sanatate!

D-na psihatru Mirela nu mai stiu ce medicamente exact dar daca mi-ati spune dumneavoastra aici vreo cateva din ele care se prescriu pentru atacurile de panica poate mi-as aduce aminte si cum va spuneam nu am refuzat acest tratament pentru ca nu imi placea de fata ei ci pentru ca am simtit-o asa fara incredere la ceia ce zice si mi s-a parut prea mult timp.unul dintre medicamnente este axiar dar imi daduse vreo 5 si dignosticul este tulburare de personalitate borderline, cica:D va multumesc pentru raspuns si va urez multa sanatate.

Buna Rasfat, am trecut cu greu de primele saptamani mergeam la medic mereu cu efectele secundare si el imi spunea ca e nevoie de timp ca medicamentul sa-si faca efectul.Pe langa citalopram mai iau si xanax 25mg dimineata si seara, plus omeprazol pentru aciditate.Arsuri nu prea mai am, mananc dar fara pofta, mai am greturi dar nu vomit.Acum adorm fara pastile doar 5-6 ore pe noapte, ma trezesc si incep sa ma gandasc si nu mai pot sa adorm iar dimineata sunt tot stresata si simt o frica inexplicabila nu stiu de ce.Tu iei medicamente?

@Crideda Eu acum iau tritico 2/3 seara, spitomin 3/zi (il iau de 3 saptamani) si rivotril, de azi mi l-a marit ca nu dorm suficient. Experienta mea cu AD-urile este una nefericita, am luat mai multe tipuri (mirzaten, cymbalta, coaxil, cypralex, valdoxan, paxetin, citalopram. Deci in afara de sertralina pe care nici un medic nu mi-a recomandat-o pt. ca anxietatea era destul de mare, am incercat cam toate posibilitatile. Am primit si seroquel doza f. mica care actioneaza ca AD, dar nu s-a putut.
Fiecare reactioneaza in felul lui la medicamente. Sunt persoane care nu suporta medicamentele, unii nu le accepta pt. ca organismul nu are nevoie de ele (lucrurile astea mi le-a spus medicul psihiatru dar am si citit un articol scris de dr. Victor Marinescu in Revista de Psihiatrie, este interesant de citit. Si eu am stari de lesin, balonare, dureri de colon si altele, am zile mai bune si mai putin bune.
Ne incurajam intre noi, iar tu sa te simti ca esti langa noi, aici.
Numai bine,

Rasfat.Nici eu nu stiu daca pana la urma o sa ma simt mai bine cu citalopramul dar am decis sa incerc.O sa mai astept o saptamana, daca nu merge o sa-l opresc si gata nici nu mai incerc altceva.

1 nu
2 nu ma deranjeaza foarte tare
3 si si pot sa spun
4 nu
5 da dar mai mult persoanele care le cunosc mai bine
6 poate dar nu mai tin minte dar pot sa va zic ca eu am avut o viata mai complicata.
7 ma gandesc la tot felul de lucruri ciudate cum ar fi:mi-e frica sa nu fac rau cuiva drag mie mi-e frica de moarte ma gandesc ca atunci cand e o zi mai frumoasa din viata ca pot sa mor sau ca am numai stiu eu ce boli grave etc.
vreau sa va povestesc un pic pe scurt si din trecutul meu ca am fost un copil mai rebel si asta nu m-a adus decat la o viata poate mai diferita decat o au persoanele normale cred am incercat putin sa experimentez unele chestii cum ar fi sa te droghezi, intr-un timp stateam cu tot felul de vagabonti care faceau tot felul de chestii si incet incet am inceput sa fac si eu la fel, am fost arestat de foarte multe ori, am avut si o sperietura in Belgia fiindca a alergat politia dupa mine si a inceput sa traga ca sa ma opresc din fuga si m-am speriat foarte tare etc...dar ceea ce ma motiveaza acum sa-mi mai revin in fire este faptul ca am citit multe mesaje pe sit-ul acesta si vad ca mai sunt multe persoane cu aceste simtome care credeam ca nu sunt multi cu aceste probleme si am mai vazut dupa spusele dumneavoastra, altior pshiologi ca se fac multi bine si ca o sa fie zile bune pentru toti si asta sper si eu ca intr-o buna zi sa ma vindec cum trebuie mai ales ca am inteles ca nu e o boala si doar o gandire ce ni-o inventam singuri, sper sa fie asa si pentru mine oricum de cand ma uit pe acest site parca incep sa cred ca o sa dispara aceasta gandire, incerc sa ma incorajez singur acum :))))dar paote da D-zeu si chiar asa o sa fie va foarte multumesc doamna psih.Mirela si mai astept raspunsuri de la dumneavoastra mai ales ca eu acum sunt in Rusia si nu am cum sa merg la un pshiatru sau terapeut fiindca nu stiu limba cum mi-ati spus dumneavoastra in alt msg. in leg cu pastilie prescrise mai era depakine zooloft si axiar si inca 2 mi se pare dar nu mai retin..va multumesc pentru citirea acestei scrisori:*

aceste ganduri le am de vreo 6-9 luni dar chestia e ca nu le am in fiecare zi, apar o data pe saptamana sau chiar de 2 ori si de cele mai multe ori seara..pot sa va spun ca am o luna de cand sunt aiciin Rusia si vreo 3 saptamani in anuminte zile imi doream sa nu se faca noapte fiindca simteam ca mi se face rau dar acum pot sa va zic ca de vreo saptamana dupa ce am citit pe aici pe colo parca am inceput sa-mi mai revin in fire si sper ca bunul D-zeu impreuna cu dumneavoastra cu msajele pe care le mai primesc sa mi fiti de ajutor mai mult va multumesc.

Crideda ti-am lasat un mes pe privat

da cum spuneam mi se face rau mie ma ia asa cu transpiratii putin tremur simt dureri prin inima gandindu-ma ca o sa mor si ca pot face ceva rau la persoana de langa mine dar oricum gandurile ca trebuie sa mor ma iau mai mult cand sunt singur si noaptea dar cum am spus si mai sus parca incep sa cred ca de cand ma uit pe acest site si vad raspunsuri de la alti pshiologi incep sa-mi mai revin in fire cat si de cat.imi apar de 2 3 ori pe saptamana si dureaza vreo 10 minunte atuci cand mi se face rau...pot sa spun ca ma ridic din pat si incep sa ma rog sa ma invart prin casa sa merg la baie dupa care ma pun din nou in pat si incerc sa adorm dar cu frica sa nu cumva sa mor prin somn.va multumesc !!!:*