O situatie care se tot agraveaza. Imi este frica de mine!!!

Ma numesc Alex,
Nici nu stiu exact cu ce sa incep povestea mea. In urma mai multor evenimente din ultimii ani am cam pierdut tot. Pana si pe mine, nu mai sunt omul de altadata. Nu imi mai pasa de nimic, pur si simplu sunt o leguma. Totul sa accentuat gradual pana la starea de acum. Dar sa incep cu intamplarea care ma pus prima data pe ganduri si cam de cand a inceput totul sa se agraveze.
Era in vara anului trecut. Eu cu cel mai bun prieten al meu ne aflam la o partida de pescuit. Deodata au inceput sa ma ia fara nici un motiv tot felul de ganduri triste. Tin sa precizez ca se mai intamplase pana atunci dar nu cu atata intensitate. Tot felul de ganduri, de ce sunt singur, de ce trebuie sa suport anumite chestii din viata mea, ce este de fapt viata si tot asa. Pana si situatii de la stiri imi veneau in cap si ma apasau. Era o adevarata avalansa de ganduri negre. Chiar atunci afara se intuneca a furtuna, o furtuna de vara cu fulgere si tot tacamul. Noi ca toti pescarii in mod normal ar fi trebuit sa strangem si sa plecam acasa sau cel putin sa intrerupem partida de pescuit pana trece furtuna, din cauza fulgerelor. Stiti unditele sunt paratraznetul perfect. Atunci a fost pentru prima data cand am simtit ca nu imi era frica de fapt de asta. Chiar imi izvorise un gand puternic ca ar fi chiar mai bine asa, sa mor acolo traznit. In prima faza acest gand ma speriat dar apoi sa instalat o liniste pe care nu pot sa o descriu in cuvinte. Aproape ma rugam sa se intample asta, sa trazneasca si sa raman acolo. Aveam asa o stare aparte. Prietenul meu intre timp ma intrebase daca nu plec cu el in masina pana trece furtuna iar eu am spus ca nu. O chestie care in drum spre casa aveam sa o aud din gura lui oarecum altfel. A spus ca a observat ceva la mine atunci, ceva nu era normal. Pur si simplu parca asteptam ceva. I-am spus exact ce simteam atunci in momentul ala, si parca mai tare sa speriat de mine. De atunci nu am mai vorbit niciodata de episodul cu fulgerele.
Ideea e ca la cateva luni am mai avut un episod de genul asta apoi un altul si un altul si tot asa. Dar din ce in ce mai dese si mai intense, au inceput sa alterneze cu ganduri de suicid. Inainte de episoadele astea eram un om pasnic, nu am cautat niciodata scandal sau sa ma implic in vreunul. Am stat tot timpul in banca mea. Ei bine de atunci abia astept in jurul meu sa fie ceva si nu ca sa fac rau cuiva ci mie. Cat mai rau in atat incat chiar as dori sa mor. Tot asa inainte consumam bauturi alcolice in cantitati moderate si normale as spune eu pentru varsta mea. Acum imi pierd cel putin odata pe saptamana mintile in bautura. Are si asta un avantaj, este singurul moment cand nu imi vreau raul si nici gandruile nu mai imi dau tarcoale. Cu munca la fel, numai anul asta am schimbat patru locuri de munca, sunt priceput la ceea ce fac si imi este oarecum usor sa gasesc de munca dar asta nu e normal. Despre prieteni ce sa mai zic...incet incet ii pierd pe toti. Nu am cui povesti toate ce mi se intampla.Despre multe alte obiceiuri proaste care au aparut sau s-au accentuat as mai putea scrie dar nu are rost. Mie frica sa nu fiu respins. Si apoi incepe iar o serie neagra.
Tot timpul incepe de la un singur gand. Incolteste acolo undeva si creste. Si ajung iara in linistea aia stupida cand cred ca pot sa fac ce vreau.
IMI ESTE FRICA DE MINE. AJUTOR!!!

Tocmai aici este una din probleme. Nu mai locuiesc in tara de ceva ani iar acasa vin foarte rar si stau prea putin ca sa pot rezolva ceva. Ma aflu in Germania si chiar daca cu limba germana ma descurc in mod normal in aceasta situatie vocabularul meu nu este inca indeajuns de complex incat sa caut ajutor la un specialist aici.

Sunt interesat daca se pot face sedinte online, ceva gen Skype. Si daca da cum decurg acestea mai exact.

Vreau sa ma simt iarasi ca altadata, plin de viata si optimist.