Sfat/Ajutor

Buna ziua,

Sunt casatorita de 16 ani si am o fat de 15 ani... Dupa 3 luni de relatie am constatat ca sunt insarcinata (imi doream enorm un copil, tinand cont de faptul ca inaintea relatiei mele cu sotul meu mai încercasem sa raman insarcinata si nu am reusit), dupa alte 6 luni eram casatoriti... De la inceput au fost anumite lucruri care m-au deranjat dar le-am trecut cu vederea si am luptat pentru casnicie pana acum 2 luni când mi-am dat seama, ca daca eu ma opresc din trasul carutei... nu o trage nimeni, intr-un cuvant eu am fost mereu cea care am oferit, am vrut, am dat si in schimb nu am primit nimic.
Acum o luna am vorbit deschis cu el si i-am spus ca am nevoie de comunicare, afectiune, echilibru, intelegere si iubire altfel nu mai pot continua. In 16 ani nu am avut parte de asa ceva... stiu, de ce am stat pana acum... pentru ca am crezut in aceasta familie.
O saptamana a fot ok, mi-a si spus odata ca ma iubeste enorm, in rest... tot asa, nu exista comunicare (daca nu spun nimic, tacem toata ziua. El la locul lui eu la locul meu... ), nu exista afectiune... iar eu simt ca nu mai pot da nimic.
16 ani am dat, am tras, am vrut...
Terapia de cuplu ne-ar putea ajuta?
I-am propus si a fost de acord sa mergem... dar nu stiu daca mai vreau eu, parca nu mai am putere sa merg mai departe...

Nu, daca stau bine si ma gândesc... sunt prea putine lucruri care ne leaga.
Am inchis ochii pentru fetita, eu am crescut cu tata vitreg si nu mi-a fost usor... nici in copilarie nu am avut parte de iubire...
am considerat ca daca nu bea, nu face scandal si nu merge la femei, ajunge...
Intradevar acum doua luni am inceput sa discut cu un amic dintr-o gluma... apoi discutiile au devenit zilnice... abia atunci am realizat cu adevarat ca imi lipseste atentia, încurajarea, grija... de comunicare stiam, daca eu nu deschid dicutia sotul meu nu spune nimic...

Acum 2 luni ati început sa discutati cu un amic... Acum doua luni ati pus piciorul în prag in relatia cu sotul.. Dubios. Dar dv de ce taceti la locul dv si nu vb? Duceți-vă doamna la el, vorbiti, glumiti, atragetil si pe el in asta.. Nu mai stati la locul dv si taceti si va ganditi la prietenul ala..

Dl. Agent, nu exista nici un amic... exista doar lipsa de comunicare, afectiune, atentie... si cred iubire...
Am facut programare la psiholog... miercuri avem prima sedinta.
Multumesc pentru raspunsuri.

Pai comunicati doamna, aratatii afectiune, glumiti cu el, gadilatil nu stati pe scaun si cititi carti in timp ce el sta pe scaun lângă dv si dezleaza integrame. Abia cand dv faceti lucrurile astea dar el nu răspunde in nici un fel si pleaca sau v a respinge atunci puteti sa spuneti ca are el o problema. Dar cat timp nici dv nu inteprindeti nimic ci doar stati pe scaun si taceti se poate spune ca si dv santeti vinovata.
Parca scria ca de 2 luni ati început sa vb cu un amic zilnic si apoi va ti dat seama ca nu mai merge cu sotul.
Eu cred ca amicul este de vina si dv v i sau aprins călcâiele după amic.

Am specificat mai sus ca 16 ani am tras pentru casnicie... asta inseamna si faptul ca mereu am avut initiativa si am fost deschisa pentru comunicare. Eu de fel sunt foarte vorbareata si imi place sa comunic.
L-am imbratisat, sarutat de n ori... era ca o stana de piatra, nici macar nu punea mana pe mine...
Amiciul de care va spuneam, e amic... si atat... nimic mai mult... si asa va si ramane...

In cei 16 ani asa a fost mereu?, purtarea asta a lui se manifesta si in viata dv amoroasa?

Da... din pacate... de 16 ani...

Atunci de ce ati stat cu el atat timp?
Daca de 16 ani e asa v a spun ca sigur nu o sa se schimbe, asa ca după parerea mea fie ramaneti cu el in continuare acceptand situația fie v a despartiti.
Incercati sa ii spuneți ce nu v a convine calm si clar apoi dacă nu se schimba puteti incerca o despărțire, poate asa isi v a da sema ce pierde si nu ii v a conveni si se v a schimba.. Dar am indoiei.
Am totuși o curiozitate, ce v a venit de nu v a mai convine chiar acum situația?
Nu cumva are legătură cu amicul cu care vorbiti zilnic?

Pentru ca timp de 16 ani m-am gandit doar la ei, sotul meu si fiica mea... la nevoile lor, la dorintele lor, la sanatatea lor... la ei...
Da, intradevar abia acum mi-am amintit de mine... de nevoile mele, de dorintele mele... si da, nu mi se pare normal sa primesti mai multa atentie de la un strain decat de la sotul tau...
A fost pentru prima data in 16 ani când am intrat in discutie cu un barbat... atata timp... si doar atat, nu ne-am vazut, doar discutam...

Dar ce vârstă aveti doamna ca nu ati spus?
Eu nu zic ca nu a fost asa cum spuneti viata cu sotul dar sigur asta cu care vorbiti de doua luni are un rol important in problema recenta a dv.
Aveti doar grija sa nu v a vanda iluzii si sa v a pierdeti si sotul si nici cu asta sa nu faceti nimic...
Moral ar trebui sa va despărțiti de sot înainte de a incerca ca asta, practic mai bine vedeti care e treaba si doar daca merge despartitiva de sot.
Oricum daca sotul este cum spuneti nici nu o sa bage de seama.. Si nici pacat mare nu i odata ce el nu v a mai baga in seama.
Mai există sansa sa isi dea seama ca e pe cale sa v a piarda si sa si schimbe total comportamentul in bine.. Si asa o sa fiti singura câștigătoare, si o aventura si o relație reinviata.
Dar trebuie sa tineti cont ca există si riscu sa ia sotul un cutit si sa apareti la stirile de la 17 la pro tv..

Sunt doua variante, una este:

Daca scopul tau a fost doar sa faci un copil, asta este rezultatul, tu de fapt nu ai vrut o relatie ci un copil, acuma ca fata ta s-a marit si isi vede de viata ei, vrei afectiune si restul, pana acuma...nu prea te-a interesat, altfel de muuult te sesizai.
Dadeai din inertie tot, ca aveai un copil si vroiai sa fie bine ptr el de fapt.
Deci ai fi tu de vina, l-ai neglijat in favoarea copilului, si de aia este asa, dar asta e clar ca stii, nu e nevoie sa te duci undeva ca sa-ti dai seama ! Asa ca si el se comporta in consecinta.
O fi vazut ca te gandesti doar la copii, ca vorbesti despre asta si inainte sa-l nasti, cine stie.
Daca varianta asta este valabila, sa nu uiti un lucru, nu ramai cu copilul ci cu partenerul, copilu se desprinde, isi face prieteni, chiar la o adica iti zice sa nu..te bagi in discutiile lor, te poate "invita" sa parasesti camera, dupa aia pleaca la casa lor si tu ramai singura.
Foarte multe femei faceti greseala asta (zic asta doar daca varianta asta e valabila la tine), de parca v-ati maritat cu copiii, nu cu un partener.

Varianta doi este invers, el de la inceput nu a avut ceva pentru tine, te-a luat doar pentru sex si fata in casa, sau si (sau nu) pentru asta dar si sa aiba un copil, ti-a zis in prima saptamana ca te iubeste ca sa faci sex cu el, ca asa fac barbatii, mint ca stiu ca femeile asta vor sa auda ca sa se lase la pat, in rest avea si el nevoie de cineva sa-i faca treaba, sa-l spele, sa-l calce, sa stea la sex cand vrea el si asta este.
Daca este asa, ce te astepti acuma dupa 16 ani sa te iubeasca un om care o viata nu te-a iubit ?! Daca te iubea, de la sine venea si comportamentul frumos, altfel te duci la psihoterapie sa ce ?
Poti incerca, insa sa stii ca vei da 120-150 lei pe 50 minute de patru ori pe luna sau chiar de opt, destul de mult timp, iar rezultatele nu sunt deloc garantate.

Ramane sa ne spui care din variante este, in oricare din cazurile de mai sus este limpede care e problema, si el stie de ce se comporta asa (a doua varianta), si tu stii de ce te-ai comportat asa (prima varianta), deci nu poti zice "domne dar oare de ce nu merge treaba ?"

Am 47 de ani. Am principii de viata foarte sanatoase pe care nu le incalc pentru nimic in lume. Chiar daca fac compromisuri in viata (la fel ca orice om), le fac in asa fel incat seara când pun capul pe perna sa nu-mi fie rusine de mine. Deci ideea unei relatii in timpul casatoriei este exclusa din start.
Daca doream sa-l prind cu un copil, nu eram eu cea care dorea sa se desparta de el tocmai in luna in care a aflat ca sunt insarcinata...
Si da, dupa prima sedinta la psiholog, din cate a spus concluzia mea este... si-a dorit o familie, un copil, se simte in siguranta, se simte iubit când vreau sa-l sarut sau sa-l iau in brate doar ca...asa este el... introvertit...

Daca e introvertit, atunci e okey, insa asta nu scuza faptu ca nu prea insemnai mare lucru pentru el.
Cand iubesti, si lemn sa fi, simti ca vrei sa faci pe celalalt sa se simta bine, dar el ?
Inseamna ca nici una din variantele care le-am spus nu e valabile vrei sa zici ? Ca eu asta intrebasem, si nu ai zis.

Citisem acuma din nou ce a spus doamna Ciuperca, este corect ca in functie de cum era in copilarie, ce mediu a avut, s-au format la nivel inconstient anumite comportamente, convingeri, tipare, iar el automat le aplica fara sa-si dea seama de unde vin.
Insa problema mare este ca si daca constientizeaza aceste chestii, oare se schimba ceva ?!
Adica afla sa zicem de ce face anumit lucru, si ca acel mecanism s-a format pentru ca..., si ca ala face sa se comporte in anumit fel, ideea era ca scopul este cum ca el cand isi da seama ca nu face bine ce face, dar si de ce face, isi schimba comportamentul, insa...si daca stie si daca nu, ce ? Ca daca vroia, putea sa se comporte bine oricum, fara sa conteze daca stie de ce, ca, faptul ca nu e bine ce face, este evident oricum ar fi.
E doar o parere.
Daca te-ai dus, sa vedem in 6 luni ce schimbari or fi, daca mai esti aici, ar fi bine sa ne spui, nu sa abandonezi topicul, baga linkul in memorie sau da paste si baga-l undeva ca sa-l accesezi si sa ajungi direct aici.