Care este starea dupa operatie de tiroida?

Anamiha17, sper să fi captat iodul. Dacă vrei să mai revii cu veşti, sunt curioasă să aflu cum te simţi, cum a fost... Când citisem pe forum diagnosticul pe care l-ai primit, îmi amintesc că mi-a sărit în ochi faptul că tumoarea a fost capsulată: este un avantaj. Dacă nu ar fi fost capsulată, potenţialul proliferativ ar fi fost mai mare.

Scriu mai jos câte ceva despre markerii tumorali şi despre iodul radioactiv pentru cei care urmează să facă tratament cu iod radioactiv.

Despre markerii tumorali (tiroglobulina şi anti-tiroglobulina):

În urma tratamentului cu iod radioactiv vor fi urmăriţi markerii tumorali pe întrerupere de Euthyrox, la indicaţia medicului. Concentraţiile de tiroglobulină şi anti-tiroglobulină indică prezenţa ţesutului tiroidian în corp. În contextul cancerului de tiroidă diferenţiat, concentraţiile de tiroglobulină reflectă masa tiroidiană (resturi tumorale sau normale). Ţesutul tiroidian normal este ars primul de iodul radioactiv (dar este important să se ardă şi cel normal pentru a elimina riscul îmbolnăvirii lui ulterioare, după cum am scris mai sus). Ţesutul tiroidian care se încăpăţânează să rămână în organism după tratamentul cu iod radioactiv este numai cel tumoral. Adică celule restante tumorale.

O informaţie primită de mine de la doctorul Ioachim, anatomopatologul de la Parhon: laboratorul de la Synevo are o sensibilitate de detecţie mai mare decât cel de la Institutul Parhon. Sensibilitatea mai mare permite o diagnosticare precoce a persistenței sau reapariției bolii. La recomandarea lui Ioachim voi face mereu de acum încolo analizele markerilor tumorali şi la Synevo, nu numai la Parhon. Am observat şi că Synevo preferă să nu treaca intervale de referinţă pentru markerii tumorali pe buletinele de analiza. Pe buletinul meu de analize era specificat în dreptul valorii tiroglobulinei (TG) că la pacienţii atiroidieni valoarea TG-ului nu trebuie să fie dozabilă de aparatul laboratorului. Deci Synevo nu pune intervale de referinţă în dreptul valorii tiroglobulinei (TG) şi antitiroglobulinei (ATG).

Mulţi trăiesc însă şi cu valori dozabile ale markerilor tumorali: se întâmplă să treacă mulţi ani de la tiroidectomie şi de la tratamentul cu iod radioactiv, iar pacienţii au în continuare valori dozabile ale tiroglobulinei şi antitiroglobulinei, ele indicând persistenţa cancerului.

Şi tocmai am citit şi pe site-ul medscape.com că „nu există nici o «gamă de referință normală a tiroglobulinei» pentru pacienții tratați de carcinom tiroidian diferenţiat după tiroidectomie! Pacienții complet atiroidieni nu trebuie să aibă tiroglobulină detectabilă în serul lor, chiar dacă TSH-ul este crescut”. ("There is no «normal range» for a thyroidectomized patient treated for DTC! Completely athyreotic patients should have no Tg detectable in their serum, even if the TSH is elevated").

https://www.medscape.com/viewarticle/452669_5


Despre iodul radioactiv:

Le doresc celor care urmează să primească iod radioactiv să aibă nevoie de cât mai puţine internări.

Mulți medici recomandă ablația postoperatorie cu iod radioactiv pentru a spori capacitatea tiroglobulinei de a detecta recurența bolii. Iar cine are dubii sau nelămuriri legate de efectele iodului radioactiv pe termen lung, poate încerca să le discute cu medicii din secţia nucleară de la Institutul Parhon (chiar şi cu Mariana Purice se poate discuta) sau cu alţi medici din Institutul Parhon (Ioachim fiind printre cei mai abordabili, din experienţa mea), şi chiar şi cu chirurgul care a operat (chirurgii de la Parhon de multe ori se bucură să fie vizitaţi de oameni pe care i-au operat şi răspund la întrebările lor). Medicii de la Institutul Parhon s-au confruntat cu cazuri concrete de pacienţi trataţi cu iod radioactiv şi ar trebui să fie în măsură să lămurească eventualele neclarităţi ale pacienţilor. Pacienţii se pot informa direct de la medicii care administrează iod radioactiv de mulţi ani, şi de asemenea de la alţi pacienţi care au trăit internări şi tratament pe pielea lor.

Cazurile sunt multe şi diverse între ele. La unii pacienţi este de ajuns o singură internare, după care nu mai au nevoie de iod radioactiv. Dar se poate trăi şi făcând tratament cu iod radioactiv mai mulţi ani la rând (chiar la prima mea internare la secţia nucleară de la Parhon, am întâlnit o tânără care venea la tratament de nouă ani).

Tocmai am citit şi nişte concluzii publicate de Francesco Lippi în 2016 referitoare la investigaţiile PET/CT, recomandate mai ales pacientilor cu subtipuri histologice mai agresive: investigaţiile PET/CT sunt “considerate esențiale la pacienții cu valori ridicate ale tiroglobulinei circulante (în general >10 ng/mL) cu scintigrafie whole-body negativă. Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) este mai sensibilă la pacienții cu subtip histologic agresiv, de exemplu carcinomul slab diferențiat, varianta cu celule înalte și cea cu celule Hurthle. Sensibilitatea PET-ului a fost de 83% (de la 50% la 100%) și specificitate de 84%. La pacienții cu Tg <10 ng/mL după stimularea cu TSH uman recombinant, sensibilitatea este scăzută. Prin urmare, este recomandat să se ia în considerare numai la pacienții cu Tg ≥10 ng / ml după stimularea TSH-ului”.

Lippi mai amintea şi “noile terapii farmacologice. Care este rolul terapiei sistemice (inhibitori ai kinazei, alte terapii selective, chimioterapie convențională, bifosfonați, denosumab) în tratamentul metastazelor cancerului tiroidian diferenţiat? Terapia cu inhibitori ai tirozin-kinazei trebuie luată în considerare la pacienții refractari la iod radioactiv și la pacienții cu carcinom metastatic care progresează rapid și este simptomatic şi/sau cu risc iminent de boală, care altfel nu sunt susceptibili la controlul local cu alte abordări. Inhibitorii kinazei, mulţi din care împărtășesc obiectivul comun al receptorului factorului endotelial de crestere VEGFR (de exemplu, sorafenib, pazopanib, sunitinib, lenvatinib, axitinib, cabozantinib și vandetanib) au evidenţiat recent rezultate foarte promițătoare în cancerul metastatic refractar la iod radioactiv.

Terapia cu inhibitori de tirozin-kinază. Inhibitorii tirozin-kinazei acționează prin blocarea anumitor enzime implicate în creșterea și răspândirea celulelor canceroase. Fiind conceput pentru a trata un tip rar de tumoare, lenvatinibul a primit o denumire de medicament orfan; această denumire, cu stimulente asociate, este unul dintre cele mai importante instrumente disponibile Agenţiei Europene pentru Medicamente pentru dezvoltarea de medicamente pentru pacienții care suferă de boli rare.

Lenvatinib. Un studiu de fază III efectuat pe 392 de pacienți cu carcinom tiroidian diferenţiat progresiv care nu a răspuns la terapia cu iod radioactiv. Acești pacienți au fost tratați cu Lenvatinib (261) sau cu placebo. Rezultatele au arătat că grupul de persoane tratate cu medicamentul care făcea obiectul studiului a avut o supravieţuire fără progresia bolii de aproximativ 18.3 luni superioară faţă de grupul care a primit placebo (p<0.001). Cu toate acestea, în cadrul studiului, o mare parte din persoanele tratate cu Lenvatinib a trebuit să reducă sau să întrerupă tratamentul datorită efectelor secundare (în special hipertensiune arterială și exces de proteine în urină).

Sorafenib în cancerul de tiroidă diferențiat refractar la iod radioactiv, avansat local sau metastatic: un studiu fază 3 randomizat, dublu-orb, MS Brose Lancet 384, 9940: 319-328, 26 iulie 2014. Studiul fază 3 cuprinde 417 de pacienți cu carcinom tiroidian diferenţiat cu progresie a bolii și refractari la terapia cu iod radioactiv (207 trataţi cu Sorafenib și ceilalţi cu placebo) cu o evidenţă de creștere a supravieţuirii statisticamente semnificativă de 10, 8 luni (p <0, 001). Evenimentele adverse s-au revelat în linie con profilul de siguranţă al sorafenibului şi în cea mai mare parte au fost de gradul 1/2. Reacţii cutanee mâini-picioare (76, 3%), diaree (68, 6%), alopecia (67, 1%), erupție cutanată (50, 2%) sunt evenimentele adverse care apar cel mai frecvent. Conform autorilor, aşadar, sorafenib reprezintă o nouă opţiune terapeutică pentru pacienţii cu carcinom diferenţiat al tiroidei în progresie, refractar la iodul radioactiv.

Efecte secundare. Inhibitorii tirozin-kinazei pot totuşi provoca numeroase efecte secundare, inclusiv diaree, oboseală, hipertensiune indusă (care necesită inițierea terapiei antihipertensive în aproximativ jumătate din toți indivizii normotensivi anterior), hepatotoxicitate, modificări ale pielii, greață, necesități crescute de dozare a LT4, modificări ale gustului și pierdere în greutate. Aceste potențiale reacții adverse au o probabilitate mare de a avea un impact negativ asupra calității vieții și / sau necesită o reducere a dozei de tratamentului la mulți pacienți și a fost suspendat într-un procent de pacienți de până la 20%. Mai mult, acești agenți sunt, de asemenea, asociați cu riscuri mai severe și potențial letale, incluzând tromboza, hemoragia, insuficiența cardiacă, hepatotoxicitatea, formarea de fistule în tractul gastrointestinal și perforația intestinală.

Recomandări privind alegerea terapeutică. Au fost publicate trei studii clinice randomizate controlate cu placebo (faza 2, vandetanib; faza 3, sorafenib și lenvatinib) care demonstrează o creștere a timpului de întârziere al progresiei bolii la pacienții tratați cu inhibitori ai kinazei comparativ cu cei tratați cu placebo. Astfel, sorafenibul și lenvatinibul au fost aprobate pentru utilizare în Statele Unite și în Uniunea Europeană pentru pacienții cu carcinom tiroidian diferenţiat refractar avansat la iod radioactiv”.

Am tradus de aici: https://www.slideshare.net/FrancescoLippi1/carcinoma-tiroideo-differenziato-diagnosi-terapia-e-nuove-prospettive

Comentariu pentru Blutux, am facut si eu o tiroidectomie zilele trecute si examenul histopatologic a venit ca o bomba peste mine : carcinom papilar multifocal, focale de tip sclerozat neincapsulat LTD1.3/0, 7 invaziv marginal ISTM 0.7/0.6cm similar arii de invazie limfatică marginala la nivelLTD si microfocar încapsulat 0, 7/0, 7.
4limfoganglioni periistimici cu aspecte de tip reactiv.
Mi S-a recomandat iod radioactiv. Este oare un tratament suficient pentru ce am ? Este oare posibil ca aceste celule de carcinom sa fi depășit aria tiroidei ?
Multumesc, orice informație este binevenita.

Bună seara, dna Cristina, am fost externata joi, am suportat destul de greu iodul, am avut grețuri, dureri de cap și gat, încă ma chinuie umflaturi sub limba, dar știu ca sunt efecte normale și aștept sa treacă. Am primit doza de 50 pt ca a fost incapsulat, altfel la tipul meu dl Goldstein a zis ca mi ar fi dat 100. A captat in 4 locuri la gât, iar în rest doar reziduri pe colon de care trebuie sa scap cât mai repede. Markerii tumorali ii primesc abia pe 20, o sa I scriu aici ca oricum nu știu sa i interpretez. Chiar voiam sa scriu aici despre o dna din seria mea care s a internat la iod pt focar papilar incapsulat, iar joi la scintigrama I a captat și pe coasta stânga, deci o metastaza. Cum e posibil, dacă era incapsulat? Singura posibilitate pe care o vad e ca dl ioachim a ratat o infiltrate sau ceva și nu era incapsulat, lucru care îmi da fiori, gândindu-mă ca și incapsulatul meu s ar putea sa nu fie asa incapsulat, iar ce a captat acum sa fie doar celulele normale, iar cele oxifile dacă au scăpat pe undeva sa nu fi captat. Cum pot sa vad dacă e asa, din Markerii tumorali? Știu ca nu trebuie să pun raul înainte, dar vreau sa fiu sigura ca nu sunt tratata ca un caz ușor, când s ar putea sa nu fie asa cu tipul meu.

@Anitabonita
Fiind vorba de un carcinom papilar clasic, multicentric si infiltrativ, tendinta de extindere in primul rand locala este des intalnita. Chiar in aceste conditii, tratamentul cu iod radioactiv, una sau mai multe doze, este suficient si probabilitatea de vindecare este mare. Examenul histopatologic noteaza cu R1 tesutul restant tumoral cert. Ecografia cervicala, scintigrafia intregului corp si valorile markerilor tumorali vor oferi o imagine clara a situatiei. Urmati in continuare recomandarile medicului de medicina nucleara.

Pentru cei care nu au reusit sa faca diferenta intre incapsulare si invazie, desi s-a mai scris aici de vreo zece ori:
- incapsularea PLUS lipsa invaziei garanteaza eliminarea completa a tumorii si face inutil tratamentul cu iod radioactiv in majoritatea acestor cazuri, cu mici exceptii.
- invazia poate exista in prezenta incapsularii sau bunei delimitari a focarului malign. Ca regula, o invazie de orice fel trebuie tratata la timp si agresiv.

Ok, iar o invazie care nu a captat iod cum o identifici? Din valorile markerilor tumorali?

Sau o invazie oarecare, unde ar fi trebuit sa apară? La examen HP, ecografia înainte de iod, după?...

Adenopatii fusiforme <1 cm fără semnal Doppler în interior (aspect reactiv) ce înseamnă? Dl Goldstein a tot menționat Adenopatii când îmi făcea eco dar n am habar ce înseamnă asta.

Invazia e evidentiata la examenul HP, e posibil si ca patologul sa o rateze.
Ecografia cervicala da informatii despre tesutul remanent din loji si despre ganglioni.
Valoarea TG corect masurata arata cantitatea de tesut tiroidian din organism, cu unele exceptii - cancerele tiroidiene slab sau nediferentiate care produc putina TG.
Scintigrafia intregului corp poate evidentia metastaze la distanta (afara de captari de tesut remanent din lojile tiroidiene si captari fiziologice).
Adenopatiile respective gasite de dr. Goldstein sunt benigne (inflamatorii sau reactive la actul operator), nu au legatura cu tumoarea eliminata.

Mulțumesc, blutux. Am o întrebare pt doamne : in dimineața asta am observat ca îmi curge dacă apăs ușor un lichid apos de culoare alba din sânul stâng, ce Dumnezeu mai e și asta? E posibil sa fie un efect din cauza iodului, întreruperii de eutiroxul sau în legătură cu problema asta cu tiroida sau ma mai trezesc cu cine știe ce problema? Sa consult un ginecolog sau sau spre ce medic sa ma îndrept?

Mare atentie la chestia asta, iodul radioactiv nu e o joaca si poate avea efecte imprevizibile peste ani.

"Breast cancer screening. Young women who are treated for papillary or follicular thyroid cancer have a higher risk of developing breast cancer in the future. They should talk with their doctor about appropriate breast cancer screening recommendations."

Diagnosticarea cancerului mamar. Femeile tinere care sunt tratate pentru cancer tiroidian papilar sau folicular au un risc mai mare de a dezvolta cancer de sân în viitor. Ei ar trebui să discute cu medicul lor despre recomandările adecvate de screening pentru cancerul de sân."

https://www.cancer.net/cancer-types/thyroid-cancer/follow-care?sectionTitle=After%20Treatment

Anamiha17, te gândeşti că ce a captat acum s-ar putea să fie "celulele normale, iar cele oxifile dacă au scăpat pe undeva să nu fi captat". Şi te mai întrebi dacă se poate vedea asta din markerii tumorali.
Markerii tumorali pot fi într-adevăr edificatori. În unele cazuri rămân celule tiroidiene în corp, care nu captează iod şi nu se văd la scintigramă, deci pentru aparatele imagistice rămân ascunse, dar se depistează în sânge prin analiza markerilor tumorali Tg şi Anti-tg. Sau se depistează la ecografie, dacă apar adenopatii maligne pe care ecograful le descoperă. Adenopatiile “reactive” sunt însă benigne. Şi eu am adenopatii reactive mai mereu.
Markerii tumorali cei mai edificatori vor fi cei repetaţi peste un an, probabil, sau chiar mai târziu. Când markerii tumorali sunt foarte crescuţi, desigur nu este un lucru bun şi medicul trebuie să se alerteze. Dar când sunt mici, pot să fie celule tiroidiene care în timp vor dispărea sau pot rămâne la un nivel redus.
Markerii tumorali se pot modifica lent, în decursul anilor, şi ei pot de exemplu scădea chiar şi după ce se întrerupe terapia cu iod radioactiv. Am trăit asta pe pielea mea: la câteva săptămâni de la administrarea iodului, Tg-ul era de exemplu 3, şi era ultima şedinţă de iod radioactiv, iar când am repetat analiza Tg-ului peste cinci ani, am descoperit că era nedozabil (deşi între timp nu mai luasem iod radioactiv, dar suprimasem TSH-ul radical cu doză mare de Euthyrox). Cred că abia markerii tumorali repetaţi peste un an vor fi mai edificatori. Markerii tumorali trebuie urmăriţi pe termen lung.
Suprimarea TSH-ului va fi de acum încolo foarte importantă: TSH-ul trebuie să fie cât mai mic, pentru a nu stimula eventualele celule tiroidiene rămase în organism. Dar bănuiesc că deja ştii asta.

Tot apropos de markeri tumorali care “vorbesc”, şi de aparate imagistice care “tac” (când celulele sunt fantomatice şi rămân ascunse): tocmai mi-am amintit că la una din internările mele o doamnă avea Tg-ul 50 şi niciun aparat imagistic nu îi descoperise vreo metastază (scintigrama gâtului, scintigrafia whole-body, ecografie). Medicul a decis să-i administreze o doză de iod radioactiv “orbeşte”, pentru că avea Tg-ul ridicat... Din spusele şi comportarea ei se simţea foarte bine, şi nu avea niciun simptom. Doar acel Tg în sânge care era 50.

Iar despre lichidul apos care îţi curge când apeşi uşor sânul, nu ştiu dacă este din cauza administrării iodului, sau din cauza întreruperii Euthyroxului. Eu personal nu am avut vreodată experienţa asta, şi nu am avut nici o altă reacţie adversă la iod, dar îmi amintesc că am întâlnit o tânără, la una din internări era chiar cu mine în salon, care s-a trezit cu problema asta (se potrivea exact descrierii tale) şi s-a dus să discute cu medicul de la medicină nucleară despre ea. Nu ştiu însă care a fost deznodământul în cazul ei.
Consultă un endocrinolog şi/sau un ginecolog. Dacă te simţi mai confortabil să discuţi şi eventual să îi arăţi problema asta unei doctoriţe, ai putea să încerci să o cauţi pe Mariana Purice de la secţia nucleară (este cercetătoare, şi de asemenea mi se pare că face scintigrafiile whole-body, şi cu mine a fost foarte amabilă şi chiar m-a invitat să văd baza de date digitală pentru monitorizarea pacienților cu cancer tiroidian). Sau direct cu Goldstein.

Tomografia gât-torace sau a întregului corp mai poate suplimenta în unele cazuri investigaţiile imagistice, când markerii tumorali sunt ridicaţi dar nu apar evidenţe clinice ale bolii. Tomografia se recomandă când Tg-ul este sub 10 şi niciun alt aparat imagistic nu vede vreo metastază (dar asta nu înseamnă că automat tomografia vede metastazele). Când Tg-ul este peste 10, şi nu se descoperă vreo evidenţă clinică a bolii, se recomandă PET. PET-ul este mai puţin sensibil la cei cu Tg-ul sub 10.

Comentariu pentru Blutux, multumesc pentru răspunsul dat, mai o nelămurire, am înțeles ca dacă ai făcut un CT cu substanța de contrast, in cazul meu am făcut unul luna trecută, nu poti face terapia cu iod pentru o perioada îndelungată.este adevărat ? Dacă da cat timp trebuie sa aștept sau ce pot face sa încep terapia cat mai repede ? Multumesc..

Recomandarea era pana de curand pentru o perioada de 3 pana la 4 luni pana la terapia cu I131.
Unele studii sustin ca nu e nici o diferenta semnificativa pentru contaminarea cu substanta de contrast pe baza de iod la o luna fata de sase luni, asa ca s-ar putea scurta perioada recomandata.

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24295076

Mulțumesc dna Cristina pt lămuriri. Am înțeles ca la san ar putea fi vorba despre o falsa lactație, care se declanșează atunci când prolactina este f mare, de obicei în urma unui stres considerabil. Am avut o perioada f grea de când cu problema asta cu tiroida și ma gândesc ca stresul și a spus cuvântul. Plus ca am realizat ca de mulți ani eu aveam mereu la analize prolactina ușor peste limita superioara, ceea ce sugerează o problema la glanda hipofiza, care ulterior ar fi putut sa mi afecteze și tiroida. Dar asta e supoziția mea în momentul asta, după ce scap din "carantina" o sa merg sa mi fac analize sa vad dacă glanda hipofiza este în regula. Pana atunci încerc sa ma calmez și sa fiu mai pozitiva, pentru ca se pare ca gândurile mele chiar îmi pot crea problemele pe care mi le imaginez. Va mulțumesc pt informații și ținem legătura.

Referitori la "markerii tumorali" folositi in urmarirea cancerului tiroidian diferentiat papilar, e bine de stiut:
- tiroglobulina TG este un marker de tesut, deci un fel de marker surogat, nu deosebeste tesutul normal sau benign de cel malign;
- in conformitate cu ultimile studii efectuate pe mii de pacienti, contrar celor afirmate pana acum, prezenta si trendul anticorpilor antitiroglobulina AntiTG NU influenteaza prognosticul cancerului tiroidian. Totusi, prezenta AntiTG in cantitate mare poate influenta masurarea TG. In Statele Unite exista o metoda (MASS-SPECTOMETRY) pentru masurarea cu acuratete a valorii TG in prezenta AntiTG.
- factorii "traditionali" de risc importanti pentru recidiva si mortalitatea in cancerului tiroidian papilar raman VARSTA, MARIMEA TUMORII si valoarea TIROGLOBULINEI.

Thyroglobulin antibody levels do not predict disease status in papillary thyroid cancer.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24494778
"CONCLUSION:
Trends in the TgAb level do not predict disease status in PTC in our experience. In the context of most commercially available TgAb assays, surveillance of TgAb-positive patients will hinge on high-quality imaging until a valid alternative serum marker to Tg is identified."

Prognosis of papillary thyroid cancers with positive serum thyroglobulin antibody after total thyroidectomy
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1015958415001189
"In summary, unlike traditional risk factors, such as age,
tumor size, and serum Tg levels, which are important
prognostic factors for cancer recurrence and mortality in
PTC patients, positive serum TgAb during follow-up was not
related to the prognosis of PTC patients."

Multumesc mult Blutux

Anamiha17, mai citeam aseară pe un site următoarele:

„În general, cancerele cu celule de tip Hürthle produc multă tiroglobulină. Astfel, pentru majoritatea pacienților cu cancer cu celule de tip Hürthle, tiroglobulina este un instrument foarte eficient pentru a monitoriza prezența și ritmul bolii persistente sau recurente. O analiză detectabilă de tiroglobulină indică fie că celule de tip Hürthle sunt încă prezente în organism, fie că sunt încă prezente celule tiroidiene normale. În funcție de nivelul de tiroglobulină din sânge, medicul poate dori să vă monitorizeze mai atent cu alte teste sau scanări și / sau să prescrie un tratament suplimentar.

Celulele de tip Hürthle nu numai că produc tiroglobulină, ci produc multă tiroglobulină în comparație cu alte tipuri de cancer tiroidian. Unele tipuri de cancer tiroidian, pe măsură ce încep să apară mai agresive la microscop (aceasta numindu-se dediferențiere sau transformare în celule slab diferențiate), pot pierde capacitatea de a produce tiroglobulină. Majoritatea cancerelor cu celule de tip Hürthle, oricât de agresive ar putea deveni, produc de obicei tiroglobulină și permit ca această măsurare a sângelui să fie un mijloc eficient de monitorizare a cancerului”.

https://www.thyroidcancer.com/thyroid-cancer/hurthle/follow-up

Deci din perspectiva celulelor de tip Hürthle (oxifile), tiroglobulina pare să fie un indicator de încredere în prevenția recurenţei bolii. Dacă markerii tumorali (tiroglobulina şi anti-tiroglobulina) sunt un indicator de încredere, ei vor indica cu precizie dacă există sau nu metastaze, recurenţă, vindecare.

Despre celulele cu arhitectură trabeculară însă nu am găsit foarte multe informaţii, dar citeam de exemplu că “au un comportament clinic comparabil cu al carcinomului tiroidian papilar tipic”, pe site-ul: http://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/145749690409300403

Mai citeam că tiroglobulina este prezentă în peste 95% din carcinoamele papilare și foliculare, în timp ce carcinoamele tiroidiene anaplastice sunt în mare parte imunoreactive la tiroglobulină. Carcinomul medular este caracteristic pozitiv pentru calcitonină, markerii pan-neuroendocrini și adesea numeroase peptide. Asta ca informare generală, pentru a face comparaţia cu celulele oxifile...

Multă sănătate!

Referitor în fine la markerii tumorali folosiţi în urmărirea cancerului tiroidian diferenţiat papilar, repet regula asta “de aur” pentru toţi cei care vor urmări de acum încolo markerii tumorali (şi este o regulă “de aur” pentru mine, cel puţin, căci eu însămi m-am confruntat cu asta, şi doream să înţeleg de ce continuam să am valori mici ale tiroglobulinei după multe şedinţe de iod radioactiv): celulele tiroidiene normale sunt primele care sunt arse de iod, celulele maligne fiind ultimele, şi uneori ele chiar rămân în organism (este însă mai bine să rămână la valori mici). Odată ce celulele normale au fost arse, tiroglobulina chiar va servi ca un factor predictor de încredere în monitorizarea pacienţilor operaţi de cancer. La pacienţii tiroidectomizaţi, după ani de şedinţe de iod radioactiv, de exemplu, o tiroglobulină dozabilă, dar stabilă, la o valoare mică, nu reprezintă nicidecum ţesut normal (benign), ci doar ţesut malign. Însă particularitatea cancerului tiroidian diferenţiat papilar este că în multe cazuri se poate trăi şi cu el, în aceste cazuri viaţa fiind perfect normală, cei afectaţi neprezentând simptome.

Noroc ca regulile nu le fac pacientii pe forumuri, ci reies din zeci de studii efectuate in timp.

In prezent, in tarile cu medicina avansata, nu se mai face iod radioactiv decat pentru tumori peste 4 cm sau cu invazie si extindere cel putin locala, uneori mai gasim si acolo endocrinologi "old school" care transforma pacientii in bombe radioactive numai ca sa schimbe niste numere.
Majoritarea pacientilor cu diagnosticul de cancer tiroidian papilar diferentiat (peste 80%} sunt de risc scazut de recidiva, la majoritatea boala este eliminata complet prin tiroidectomie iar iodul radioactiv nu intra in discutie.
La ceilalti, vindecarea este in continuare regula si iodul radioactiv isi face jobul.
Exista o minoritate de cancere agresive, dar acestea reprezinta exceptia, nu regula cum incearca unii sa promoveze si de fapt nu reusesc decat sa sperie.

"Regula de aur" este sa nu iei decizii in functie de anecdotele si exemplul personal promovat ca regula pe forum, fiecare organism e unic si reactioneaza diferit.

“Celulele tiroidiene canceroase nu captează iodul aşa de uşor ca celulele tiroidiene sănătoase.”(“Thyroid cancer cells don't take up the radioactive iodine as easily as the healthy thyroid cells do”) - informaţie preluată de pe un site specializat pe endocrinologie care a folosit ca sursă Mayo Clinic:
https://www.endocrineweb.com/conditions/thyroid-cancer/radioactive-iodine-papillary-thyroid-cancer

Aceeaşi informaţie se regăseşte şi în Ghidul de monitorizare a pacienţilor cu cancer tiroidian propus de Furio Pacini şi alţi autori de specialitate. De fapt tiroglobulina se utilizează ca marker tumoral tocmai pentru că celulele tiroidiene sănătoase sunt distruse primele, rămânând cele canceroase, monitorizarea fiind astfel facilitată.

Cine are o valoare a Anti-Tgl-ului uşor pozitivă şi o valoare a Tgl-ului circulant abia dozabilă iar aparatele de imagistică nu depistează sursa markerilor tumorali dozabili, se confruntă cu ceea ce în literatura de specialitate se numeşte răspuns biochimic incomplet: valori anormale ale markerilor tumorali în absența unei boli localizabile. Sper ca informaţiile următoare să îi ajute.

Bryan R. Haugen (Thyroid vol 26 n°1, 2016) spunea: „Acești pacienți au valori anormale persistente ale Tgl-ului suprimat și / sau stimulat sau anticorpi anti-Tgl în creștere fără evidenţă structurală a bolii care să poată fi detectată utilizând imagistica structurală și funcțională adecvată riscului. Studiile anterioare au utilizat valori ale Tgl-ului nestimulat de > 1 ng / mL sau valori ale Tgl-ului stimulat de TSH de > 10 ng / mL pentru a defini un răspuns biochimic incomplet la terapie la pacienții tratați cu tiroidectomie totală și ablație cu iod radioactiv. Aceste studii au utilizat teste de Tgl cu sensibilități funcționale variabile, astfel încât această definiție s-ar putea schimba în timp, în special pentru valorile Tgl-ului nestimulat. Răspunsul biochimic incomplet apare frecvent și se observă la 11% -19% dintre pacienții cu risc scăzut cf. ATA (American Thyroid Association), la 21% -22% dintre pacienții cu risc intermediar și la 16% -18% dintre pacienții cu risc ridicat. Rezultatele clinice la acești pacienți sunt, de obicei, foarte bune: 56-68% dintre ei sunt clasificați ca având NED (no evidence of disease = nicio evidenţă a bolii) la ultima monitorizare, în timp ce 19% -27% continuă să aibă valori anormale persistente ale Tgl-ului fără corelație structurală și numai 8% -17% dezvoltă boală identificabilă structural peste 5-10 ani de monitorizare. Nu s-au raportat decese la pacienții cu răspuns biochimic incomplet la terapie, urmăriţi pe o perioadă de 10 ani”.

În cazul celor cu valoare a Anti-Tgl-ului uşor pozitivă şi valoare a Tgl-ului circulant abia dozabilă, în absența unei boli localizabile, Francesco Lippi spunea că „valoarea Anti-Tgl-ului devine relevantă în sensul în care, dacă apare în creştere, aceasta presupune un nou tratament cu 131I şi o scintigrafie corporală totală post-terapie.

Dacă, dimpotrivă valoarea Anti-Tgl-ului rămâne stabilă sau abia dozabilă şi valoarea Tgl-ului abia dozabilă, trebuie să faceţi o tomografie a întregului corp care să excludă orice evidenţă de localizare secundară (referitor la tomografia cu emisie de pozitroni, s-a publicat că este mai puţin sensibilă decât o tomografie obişnuită pentru valorile mici de Tgl circulant). Şi o scintigrafie whole-body (cu doze mici) ar fi total inutilă”. Bryan R. Haugen era de acord cu Lippi: “Scanarea de tip PET (tomografie cu emisie de pozitroni) ar trebui luată în considerare la pacienţii cu cancer tiroidian diferenţiat cu risc ridicat, cu valori ale Tgl-ului ridicate (în general >10 ng/mL) şi la care examinarea imagistică cu iod radioactiv nu depistează ţesutul tiroidian restant” – informaţie tot din Thyroid vol. 26 n°1, 2016.

Şi conform ultimelor recomandări publicate tot de Bryan R. Haugen (Thyroid Volume 26, Number 1, 2016) valoarea Tgl-ului şi Anti-Tgl-ului în absolut este determinantă în alegerea diagnostică şi terapeutică successivă:

“Nivelurile de anticorpi Anti-Tgl măsurate în timp cu aceeași metodă de analiză pot furniza informații utile clinic. Creșterea titrului de anticorpi Anti-Tgl (sau apariția unor noi anticorpi Anti-Tgl) este asociată unui risc crescut de recurență a bolii. În schimb, pacienții vindecați cu terapia inițială vor avea, de obicei, o scădere a titrului de anticorpi anti-Tgl de-a lungul anilor”.

Francesco Lippi recomandă pacienţilor cu răspuns biochimic incomplet controale regulate ale TSH-ului şi de asemenea controale ale Tgl-ului şi Anti-Tgl-ului şi ecografii ale gâtului, şi la fiecare doi ani o tomografie total-body.

Miltumim dna Cristina pt informatii.Oare de ce cei care trebuie sa trateze pacientii nu citesc..nu se informeaza despre ultimele noutati aparute in domeniu???

Buna ziua ! Acum doua luni mi.am scos toată tiroida, si mi.am facut anAlizele. Nu ma simt foarte bine si in următoarea perioada nu pot sa ajung la doctor. Seara am niște stări care nu le pot explica... o amețeala ciudata. Daca ma puteți ajuta cu un răspuns la rezultatul analizelor, va rog. TSH 0.043, T3 0.81

S-a mai raspuns la intrebarile de tipul asta.
Sunteti in hipertiroidism sever si de aici si simptomele reclamate, doza de levotiroxina sodica e prea mare, iar in sezonul cald TSH scade si mai mult in mod natural.
TSH este aproape de zero, endocrinologul tb sa scada doza de substitutie.TSH in cazul bolii benigne operate trebuie sa se afle intre 0.3 - 3, ideal ar fi pana la valoarea 2, dar minim 0.3.

Buna tuturor!!! Faceti o treaba grozava aici. Am hiperodism Basedow de vreo 10 ani. Il tin sub control cat de cat cu Tyrozol sau Propicyl. Mi se tot recomanda sa scot tiroida si nu stiu ce sa fac. Nu sunt suspiciuni de malignitate, nu am gusa, am doar niste pete mici negre, care spune doctorita ca sunt tesut distrus. Am inceput sa am dureri articulare la nivelul picioarelor. Nu stiu daca sunt din cauza tiroidei. Voi credeti ca ar trebui sa ma operez? Multa sanatate tuturor.

Ai o boala autoimuna a tiroidei, care nu se vindeca decat prin tiroidectomie totala sau iod radioactiv (poate recidiva prin ultima metoda). Daca o lasi asa doar cu antitiroidiene de sinteza, e posibil sa se agraveze in timp si sa apara si alte complicatii, inclusiv autoimune.