Adapost pentru schizofrenici

Buna seara! Scriu aceasta postare în lacrimi de crocodil. As dori, din nou va rog, și din tot sufletul meu de data asta, sa-mi dați o adresa, nu contează orașul sau județul, cu un centru pentru adăpost pentru persoanele cu boli psihice, în special schizofrenie(boala mea). Nu-mi mai suport familia și nici ea nu mă suportă pe mine. Ne facem rău reciproc. Am un frate de 15 ani care îmi cauta mereu prin lucruri, mai ales in telefon. Nu pot vorbi cu absolut nimeni, m-am izolat complet, nu pot da un like pe facebook sau sa scriu un mesaj, de vorbit la telefon nici nu poate fi vorba pentru că mă verifica tot timpul, îmi pun restricții dure și îmi spun că-mi vor lua telefonul definitiv, deși eu l-am cumpărat din banii mei, din banii câștigați dintr-o bursa de merit în clasa a 9'a, când încă nu-mi apăruseră problemele pe care le am acum. Pur și simplu mă terorizează pentru că nu fac treaba prin casa, nu am prieteni(culmea că din cauza lor se întâmplă asta) și nu mă angajez și nu mi-am continuat studiile ca un om normal. Ei nu înțeleg că am o boala atat de grava cum e schizofrenia. Au trecut aproape 2 ani de când am problema asta și ei se comporta la fel de urat cu mine. Asta au făcut toată viața. Eu am ajuns o persoana antisociala din cauza lor. Pur și simplu nu-i mai suport. Indiferent de ce boala as avea, nu cred ca merit un tratament atât de josnic din partea unor oameni, care deși sunt familia mea, nu fac altceva, când se întâlnesc să vorbeasca, în afara de barfit lumea din sat și sa se vaite din orice si pentru orice lucru nesemnificativ.
Nu mai știu ce să fac. Sunt disperata. Nu am unde sa ma duc mai ales acum ca e iarna. Nu ma pricep sa fac multe pentru ca eu doar am învățat pana la vârsta de 18 ani, cand am intrat pe tratament. Nu știu să gătesc mai nimic, obosesc foarte ușor, am constipație cronica și am ajuns aproape la 90 de kg de la antipsihotic. In plus nu pot fi atenta la indicațiile care mi se dau, uit ce mi s-a spus acum 2 minute sa fac, azi m-am înecat cu apa și apoi am vomitat din cauza ca am vorbit singura (solilocvie) in timp ce încercam sa beau apă. Cred ca dacă nu schimb mediul odată pentru totdeauna ori o sa fac un episod psihotic de zile mari ori o sa ma sinucid și chiar nu glumesc...
Orice intentie buna este binevenita din partea voastră.

Draga mea offf imi pare foarte rau ca treci prin asemenea calvar!! Indiferent unde te-ai afla la Cluj, in Moldova sau in Bucuresti nu meriti sa fii tratata astfel. Imi inchipui cum te simti... Nu esti vinovata cu nimic ca ai schizo. Sunt oameni foarte chinuiti in Romania, stiu, ca vad zi de zi cand ies afara si la televizor. Incearca sa-ti aduni gandurile, stapaneste-ti cumva furia pe care o simti ca raspuns la tratamentul rudelor de grad 1. La tine grupul de suport primar e defect ca nu gasesc alt cuvant. Eu cel putin sunt alaturi de tine si cred si ceilalti forumisti care au trecut prin chinuri psihice in viata.Te rog nici sa nu iei cumva in calcul sinuciderea, esti foarte tanara, si chiar de ai fi batrana!!! Orice situatie are o rezolvare. Du-te te rog la Psihiatrul tau si spune-i prin ce treci sa-ti spuna ce sa faci. Directia de Asistenta Sociala de la Primarie se va sesiza daca te duci maine la ei si spune-le sa vina musai la tine acasa sa constate situatia. Mai mult nu pot si nici nu ma pricep sa te sfatuiesc. De obicei nu prea scriu pe Forum ca si eu sunt bolnav ca si tine si am motive personale de nu scriu. Dar mi se rupe inima cand vad ca o fata cu schizo dar remisa si constienta sa nu fie inteleasa si sa fie supusa la asa chinuri si torturi psihice, intr-un cuvant haituita psihic. Rog ceilalti forumisti sa iasa din carapace si sa ajutam fata sa gaseasca o remediere la problema ei. Nu fiti insensibili ganditi-va ca puteti si voi sa ajungeti poate mai rau ca ea.

Mergi la Obregia si interneaza-te pe o perioada mai mare de timp. Sau la Spitalul Sfantul Stelian, tot din Bucuresti.

Mulțumesc, Clozapin de răspuns!Ești un om foarte bun și se vede că ești înțelegator.Din păcate nu toți sunt ca tine și aici mă refer la oamenii sănătoși care cred că noi, cei bolnavi de schizo, ne prefacem doar că suntem bolnavi și vrem să atragem atenția și ca avem situația sub control și se poate și fără medicamente, doar că noi ne victimizam. Știi cum e, ei nu cred in boala noastră și cred ca, dacă ei sunt sănătoși și pot munci toată ziua, așa suntem și noi pentru ca, eh, suntem grasi(de la medicamente), deci in putere cum ar veni, și dacă nu avem un picior rupt sau o mână rupta, atunci suntem in stare de orice. Dar nu e chiar așa, cred ca toți de pe forum își dau seama de asta. Chiar nu știu care e problema atâta timp cât aduc un ban in casa prin faptul că am pensie de boală și de handicap, cred ca 1000 de lei in total pe luna. Nici nu știu care mai este suma pentru că banii merg toți la ei și habar nu am unde-i pun. Eu voiam sa-i strâng pentru zilele in care o sa rămân pe drumuri ca sa am unde sa stau la bătrânețe, la un azil pentru ca acolo nimeni nu te primește fără bani, le trebuie și 2000 de lei pe luna pensie primită dupa o viață de munca intr-un loc stabil. Nimeni nu te primește așa, cu una cu doua.
@clara_p multumesc pentru răspuns! Si eu ma gândeam la ce mi-ai spus tu.

Tare mi-ar plăcea să fiu într-o țară străină De exemplu, am văzut că în Turcia fiecare bolnav, mai ales cazurile grave, este pus singur in salon și are condiții foarte bune. Și mie mi-ar plăcea așa decât să stau in salon cu mai multe persoane pentru ca, recunosc, imi plăcea încă din copilărie să mă izolez. Fericirea mea consta și acum intr-o camera cu 4 pereți, cu lumina stinsa, cu perdelele trase și cu muzica preferata. Astfel mă dezlănțui și mă retrag în lumea mea imaginara. Recunosc că nu mă descurc deloc să port conversații, ba chiar in ultima vreme am devenit foarte rece cu toată lumea și nu mai am niciun sentiment fata de nimeni, chiar și cu persoanele de care eram dependenta cândva(cred ca de la boala făceam obsesii pentru anumite persoane) nu mai comunic și le-am întors spatele. Daca înainte alternau stările in care iubeam exagerat si uram la modul exagerat, acum sunt într-o stare continua de furie, dispreț dar și neutralitate față de tot ce mă înconjoară, mai puțin animalele pe care le-am iubit necondiționat mereu(nu sunt zoofila).
Tare rău imi pare că nu sunt și la noi condițiile din străinătate. Intr-un fel e mai bine singur in salon pentru că așa nu faci rău la nimeni și nimeni nu îți face rău. Totuși știu ca nu e bine sa te izolezi.
Poate la mine totul are rădăcini și in copilărie când părinții, de frica sa nu mi se întâmple ceva rău și să nu mă îmbolnăvesc de gripa sau răceală, nu mă lasau la joaca cu ceilalți copii și mă tineau in casa la caldurica. Acum culmea că ei se revolta pentru că nu am niciun prieten.:))
Oricum mie nu-mi pasa de părerile lor, nu'mi pun mintea cu ei, dar îmi doresc un adăpost(o singura camera), o baie și putina mancare pentru că încerc sa mănânc doar de 2 ori pe zi, ca sa nu iau in greutate mai mult. In rest, telefonul pe care-l am acum e de ajuns și un Wi-Fi ca sa am acces la internet. Si sa scap de constipație, sa nu mai fiu dependenta de ceaiuri laxative. Doar atât.:)

Imi pare atat de rau cand vad oameni in situatia asta, pentru ca am trecut si eu prin ea si stiu cum e. A fost o vreme cand nu ma puteam intelege deloc cu parintii mei si la fel imi venea sa plec de acasa sa nu-i mai vad pentru ca simteam ca imi fac rau.
Nu stiu cum as putea sa te ajut ca eu nu am mai avut probleme psihice de ani de zile si m-am rupt de lumea asta si nu mai sint in tema cu nimic. Poate doar sa-ti spun ca sint alaturi de tine, cu sufletul.
Doar la ultima problema ma pricep sa-ti dau un sfat. Pentru constipatie trebuie sa mananci mai multe alimente ce contin firbre. Cauta pe net si vezi care sint alea.

@ Naty

La Sfantul Stelian sunt camere cu doua paturi, daca vrei sa mergi acolo.

A fost o iarna lunga si ne-a intins la maximum tuturor nervii. Vine primavara, familia se mai raspandeste prin gradina, la camp, mai iesi si tu la plimbari mai lungi pe afara. Ai ceva gaste de dus la pascut si la parau? Cand eram mica, adoram sa fac asta, ma simteam si importanta, aveam responsabilitati mari.

Nu stiu sa existe adaposturi permanente pentru bolnavi psihic si in niciun caz nu ai gasi unul unde sa stai singura in camera cu venit de 1000lei/luna asa ca gandeste-te doar la cate o internare mai lunga, iarna, sa mai schimbi si tu mediul, sa mai respire si familia ta.

Se pare ca totusi medicatia de care ai fost anterior atat de incantata nu e tocmai buna sau suficienta, pare ca nu are efect asupr simptomelor negative ale bolii (lipsa de vointa, de motivatie, izolare, aplatizare afectiva).

Despre relatia cu fratele tau care iti urmareste telefoanele si postarile. Ai incercat sa vorbesti cu el sa afli de ce o face? E alegerea lui sau l-au indemnat parintii? e vorba de banii de abonament sau de neincrederea in ceea ce postezi/vorbesti la telefon? Vezi si tu... cand e de facut ceva prin casa sau curte, te scuzi ca esti grav bolnava psihic -schizofrenie, dar daca esti verificata ce anume interactionezi cu altii, te revolta, ca si cand n-ai sti sau n-ai admite ca bolnavii psihic de multe ori spun/scriu "nebunii". Sa stii ca cei mai multi bolnavi psihic, mai ales cand se decompenseaza, reusesc sa se dezvaluie pe facebook ca nu-s in toate mintile, asa ca nu te mira ca te urmareste fratele tau, poate si nerelationand mult cu cei din casa, el urmareste daca nu cumva apar semne ca nu ai fi in regula din ceea ce scrii pe internet si da, mai ales locuind la tara unde toti se cunosc si barfesc intre ei, urmareste probabil sa nu-ti faci familia de rusine, fireste, fara sa vrei. Ar fi bine sa ai o relatie buna cu el, cum vad ca-ti programezi tu viitorul, cand parintii tai nu vor mai fi, el ar putea fi singura ruda care sa aiba grija de tine.

@Naty98: imi pare rau sa aud ca situatia nu s-a imbunatatit intre tine si familia ta. Iti poti da un sfat ce ai putea face, bineinteles din proprie experienta. Nu stiu un loc unde sa te poti caza decat evident ce au spus si cei de mai sus un spital de psihiatrie unde sa ceri o internare de durata mai mare. Exista de asemenea un sanatoriu de nevroze la Predeal unde am vrut si eu sa ma internez in trecut, dar am aflat ca nu primesc acolo pe cei cu tratament, decat depresivi sau anxiosi, nu primesc schizofrenici sau bolnavi de TAB.
Acum sa iti spun ce am facut eu, pentru ca la fel ca si tine nu eram inteles de parinti...nu s-a ajuns chiar la nivelul in care lucrurile sa se intample ca si la tine dar nici mult nu mai era. Eu am cautat un psihoterapeut bun si am facut sedinte impreuna cu familia, iar psihoterapeutul le-a explicat pe intelesul lor cam ce inseamna sa ai o boala ca a mea(schizofrenia). Faceam sedinte doar eu si psihoterapeutul si o data pe luna faceam si cu parintii si pot sa zic ca au mai inteles din ceea ce trebuiau sa inteleaga referitor la boala mea. Ca sa scapi de fratele tau sa nu te mai simti controlata iti poti pune o parola la telefon pe care doar tu sa o stii si nu va mai putea cauta in intimitatea ta. Iti doresc multa sanatate si sper ca pe viitor sa poti primi mai multa intelegere din partea familiei.

Mulțumesc tuturor pentru răspunsuri!
@CatincaR
Orice s-ar întâmpla, nu vreau să mi se schimbe tratamentul. Dintre toate tratamentele pe care le-am încercat, injecția de Xeplion mi se pare cea care care da cele mai puține reacții adverse și cea care mi se potrivește cel mai bine. De cand sunt pe Xeplion, pot citi mai bine, astăzi am citit chiar 100 de pagini dintr-un roman. Desigur că nu citesc ca înalte sa-mi apara problemele astea. Rezumat nu pot sa fac si nu rețin mai nimic. Dar îmi trece timpul mai plăcut citind. Nu mi-as dori să ajung la Estuar care este centru de zi și să tricotez(ceea ce nu am mai făcut de ani de zile) sau să pun mărgele pe ață. Eu nu pot face ce nu-mi place și sunt și mai rebela din fire.
Legat de faptul că la mine simptomele negative persistă...eu nu mă plâng deloc de asta. Pentru mine e o plăcere să mă izolez și să fiu total paralela cu realitatea, de iubit nu cred că am iubit pe nimeni niciodată, dacă am făcut dependente pentru persoane și le-am umplut de cadouri scumpe și am jurat ca ma arunc și in fața gloanțelor pentru ele, a fost tot de la boala iar pentru lipsa motivației doctorița s-a gândit la un antidepresiv( lipsa motivației apare și de la antipsihotic) dar doar la risc, pentru ca e posibil sa-mi faca mai mult rău antidepresivul decât bine.
Eu îmi accept viața și cu bune și cu rele, insa, legat de problema cu familia, e dreptul meu sa-mi aleg confortul și să-mi asigur liniștea. Astăzi m-am mai liniștit și cred că voi mai rămâne acasă încă o perioadă.
In rest, nu vreau să fac psihoterapie sau să merg la psiholog pentru că știu ca nu m-ar ajuta. Pe mine niciun sfat și nici un exercițiu mintal sau procedura psihica nu m-a ajutat cât m-au ajutat paliperidona sau risperidona. Chiar dacă am văzut că psihologii de pe forum spun că așa-zisele lor terapii dau rezultate pe lunga durată si medicamentele doar pe o perioada limitată, eu cred că este exact invers si medicamentele sunt cele care ne ajută sa ducem cât de cât o viața normala. Psihicul omului bolnav psihic este ca un copac, de asemenea, bolnav și el. Sfaturile și psihoterapia reușesc să taie crengile uscate și copacul pare astfel frumos și îngrijit, deci și sănătos. In multe cazuri poate doar asta este problema cu care se confrunta copacul:niște crengi uscate. Dar dacă problema este la sursa, și anume la rădăcina copacului, atunci problema este alta și este nevoie de un tratament mult mai riguros, adică, în cazul nostru, de tratament psihiatric care este singurul ce poate asigura o igiena psihica și o protecție a creierului de durată.
Eu înainte să merg la psihistru, am consultat 2 psihologi foarte buni, iar un al treilea m-a evaluat în noaptea în care am ajuns de urgență însoțită de mama in spital. Toți mi-au spus că am nevoie urgent de medicație care o sa reușească sa-mi alunge toate gândurile negative care mă chinuie și nu mă lăsa sa ma concentrez, plus celelate simptome psihotice care au făcut o lista destul de lungă. Și intr-adevăr așa s-a întâmplat.
În prezent, chiar daca mai am momente neplăcute sau gânduri obsesiv-intruzive, încerc să mă ajut eu pe mine însămi și sa-mi distrag atenția cât pot de la ele. Ca medicamentatie, încerc sa iau doar strictul necesar, adică o injecție și atât, fara anxiolitice, fara antidepresive, fara somnifere, fara stabilizatoare de dispoziție.
La psihoterapie nu apelez pentru că nu am incredere in asa ceva. Mai mult, cred, și nu vreau să jicnesc niciun psiholog de aici, ca psihoterapia este doar un mod de a face bani și e și incerta ca rezultat. Poate daca statul ar deconta ședințele de psihoterapie, as zice că nu e ceva atât de comercial la mijloc, dar așa...Săracii oameni aruncă sume costisitoare pe povesti.
Eu vreau sa va mărturisesc, și nu mi-e sa o fac, ca eu, de când sunt pe tratament, nu fac igiena. Nu ma spăl pe fata sau pe dinți decât in unele duminici când e mama acasa și mă spală cu forța sau când e in concediu. Pe corp este când stau nespălata și 2 săptămâni pana când ma pune mama cu forta sa ma spal. La început ea mă spala, dar de când cu noua injecție, ma spăl singura și ea sta doar sa ma supravegheze, pentru ca, daca nu, ma prefac că dau cu apa și atât.
Mi-e scârba efectiv de apa și nu simt nevoia să mă spăl. Plus că stau toată ziua in pijama, cum ma trezesc asa ma culc.
Dar eu sunt mulțumita. Oricât ma critica lumea, eu sunt indiferenta.
E foarte bine așa cum sunt eu:inadaptata, cu 12 clase fara bac, izolata, nebuna și nespălata. E mai bine decât să ma spăl și câte 3 ore pe corp și 20 de minute pe față, cum făceam de la boala, înainte sa iau tratament. Atâta mă frecam cu săpun pana îmi era roșie pielea și cu pasta de dinți până îmi iritam gingiile.
Ori perfectă, ori total defectă. E bine așa cum sunt eu...

@Naty98: eu nu ti-am recomandat sa faci psihoterapie ca sa te ajute pe tine cu boala de care suferi...eu ti-am recomandat sa gasesti un psihoterapeut bun si documentat ii explici in prima sedinta ca ai tai nu inteleg boala si daca e un psihoterapeut chiar bun va sti ce sa faca adica sa le prezinte alor tai intr-o sedinta la care sa participe si ei, ce presupune defapt boala ta. Crede-ma ca nici pe mine nu m-a ajutat psihoterapia mai mult decat sa ii faca pe ai mei sa-mi inteleaga boala. Eu optasem de buna voie sa fac psihoterapie din 2 motive: unul este acela ca parintii sa imi inteleaga boala si al doilea sa ma pregatesc psihic pentru a putea face fata la facultate. Bineinteles ca nu m-a ajutat deloc in ceea ce priveste facultatea...dar crede-ma daca vei gasi un psihoterapeut bun si sa il folosesti ca sa le explice alor tai ce este defapt cu tine vei avea rezultate. Poate ca nu crezi ceea ce spun, dar stii cum se zice in viata n-ai de unde sa stii cum e pana nu incerci...numai bine!!

Naty, posibil ca esti mai bine decat pe alte substante, dar nu mergi spre bine ! Incearca sa iei macar jumatate din antidepresiv daca ti-a fost recomandat, altfel o sa ajungi singura intr-o camera cu camera in ea, adica izolator ! :/
Cineva ar trebui sa te supravegheze atent si sa-ti administreze si ajusteze tratamentul, nu cred ca esti in masura sa te autoevaluezi cu toate aceste simptome de agresivitate ( revolta), autoagresiune, izolare, refuzul igienei minime..!
Daca tot ai apelat la forum incearca sa asculti si alte pareri, poate a Clarei daca nu a mea !

:))))))))
Asta e ca in bancul ala: "Eu nu sufar de nebunie, ci ma bucur de ea in fiecare moment"
Bravo, Naty !

Thanks, Martin!:*

Naty98 Nu cred ca e buna optiunea cu "adapost pentru schizofrenici" Mai bine ar fi dupa parerea mea sa vorbesti cu parintii tai sa le explici prin ce treci tu, ce nu iti convine, ce ai vrea sa faci etc. Ai spus ca ai avut ganduri de suicid. Mie mi-a spus o doamna doctor psihiatru ca de fiecare data cand am ganduri negre, sa vorbesc cu cineva despre asta, ce ma nemultumeste etc. Parintii tai stiu ce e aia schizofrenie? Eu vorbesc cu ei de fiecare data despre ce am, ce simptome am, daca ceva e in neregula etc. Banuiesc ca ei nu stiu prin ce treci tu, de asta recomand eu comunicarea cu ei. Asta e cel mai important in orice probleme ai avea.

Buna, Naty98!
Cati ani ai?
Imi pare rau ca te consideri bolnava..ca te consideri, nu ca ai fi.
Stii ce este PSIHICUL? Ai invatat in clasa a 10-a.
Daca ai fi studiat putin mai multa psihologie sau ai fi discutat cu un psiholog despre problemele tale emotionale, ai fi aflat ca un om invatat si cu incredere in sine nu vede lucrurile ca fiind rele sau bune, normale sau anormale.
Oamenii nu sunt sanatosi sau bolnavi asa cum te ai invatat sa ii vezi. Oamenii sunt doar diferiti. Marea majoritate s a pus la un loc si a stabilit niste tipare. Cine se exclude din tiparele stabilite, este exclus cu totul. Asa isi stabileste societatea limitele, tinand cont de ce vrea majoritatea, care are mai multa putere.
Socializarea ne ajuta pe noi, ca animale sau oameni, sa supravietuim, convietuind, simplificandu-ne si usurandu-ne viata in felul asta-prin socializare.
E normal pentru tine, pentru noi, pentru toti sa nu socializam cand nu avem incredere in unii in altii sau mai bine zis, cand nu avem incredere in fortele proprii.
Daca te consideri bolnava pentru ca nu socializezi, iti spun ca nu socializezi pentru ca duci lipsa de incredere in tine. Daca vei spune ca esti bolnava din cauza unui ''deficit de incredere'', atunci, da, poti spune si asa.
Pastilele nu ti vor incredinta o mai buna parere, doar de vor ajuta sa faci fata unei vieti lipsite de tine si de increderea fata de persoana ta.
Tu esti un om minunat pentru ca poti visa, te poti bucura de viata, fie ca socializezi sau nu si esti bine cu tine macar cand esti singura. Este un inceput. Asta ar trebui sa te faca sa lupti cu tine, nu cu boala ta, care este mai mult o problema sociala decat o conditie medicala. In schizofrenie, creierul nu e afectat. Nu depinzi de medicamente. Aici vorbim de psihic. Acel mod in care se manifesta mintea ta. Tu esti stapana mintii tale. Deci, cui pe cui se scoate? Esti ceea ce vrei sa fii! Vrei sa fi o bolnava? Ai reusit. Te ia cineva in serios? Nu, pentru ca nici tu nu vrei. Nu ti spun ca gresesti tratandu-te medicamentos, iti spun ca gresesti din start bazandu-te exclusiv pe medicatie.
Nu esti inchisa in lumea ta ca acei ''schizofrenici'' care nu reusesc sa se exteriorizeze, nu doar preferi sa te retragi. Asta o facem si noi cand meditam sau ne simtim rau. E uman sa ''comunici'' cu tine, sa porti monologuri.
Daca obisnuiesti sa procedezi asa, inseamna ca in acest fel te-ai invatat, face parte din personalitatea ta. Devii antisociala sau schizoida, nu schizofrenica. Schizofrenic esti cand suferi ca esti singuratica, nu cand iti place ca esti singuratica, atunci e doar o dizarmonie de personalitate care apare din copilarie si dispare odata cu increderea in sine si bineinteles, dupa ce inveti sa socializezi. Nu s-a nascut nimeni invatat. Devii sociabil prin exercitiu, prin munca cu tine insuti.
Ma rog, pana una alta, lasand bolile pe seama celor care sufera cu adevarat si tulburarile de personalitate, care sunt mai putin importante, afla ca nu esti un extraterestru.
Toti avem o lume a noastra si nu suferim pentru ca traim, ba din contra, acceptam si invatam sa ne bucuram de ce avem si timpul ne deschide mai multe cai de a pretui viata.
Socializarea vine cand prinzi incredere in cei din jur si asta mai ales dupa ce iti recastigi increderea in tine insuti.
Familia ta, mai intelegatoare sau mai ignoranta, isi vede de treaba ei. Ai face bine sa lasi asteptarile din partea lor, fiecare dintre ei traieste cu propria minte, ca toti oamenii. Lasa i pe ei sa creada si sa simta ce vor, tu trebuie sa fi bine cu tine, dupa te vei convinge singura ca doar tu esti cea care ar trebui sa se inteleaga si sa se iubeasca pe sine cu adevarat, nu restul lumii. Dumnezeu este de partea celui care crede in puterea proprie, caci toata puterea este in noi, ne am nascut cu ea.

Ai reusit sa iesi din dulap Naty ? (gluma, haz de necaz :)
Cu alte cuvinte ai inceput sa iei tratamentul integral recomandat de medic ?!

Blayd, la Sanatoriul din Predeal primesc cu schizofrenie si cu tulburare bipolara cu conditia sa nu fie decompensati..Nu stiu cine v-a dat asa informatie eronata..

Ai incercat ceva?

Naty scrii bazaconii zici ce grozav este tratamentul si ce bine ca il iei apoi ca tii scarba de apa si ca nu te mai speli depoc vreodata de cand il iei!?!?!?!?!?Ingrozitor ce tratament tia dat cred ca cel mai prost din cate mesaje am citit acuma pe forum

"ma pune mama cu forta sa ma spal. La început ea mă spala, dar de când cu noua injecție, ma spăl singura și ea sta doar sa ma supravegheze, pentru ca, daca nu, ma prefac că dau cu apa și atât"

pare pedofila mama ta. scrie ia in locul tau?????

"și nu mi-e sa o fac, ca eu, de când sunt pe tratament, nu fac igiena. Nu ma spăl pe fata sau pe dinți"

ce tratament bravo