Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a XI-a

Buna fetelor,
Raportul meiu nu e foarte haois. Ieri am facut detartraj cainelui, dar am avut o discutie cu veteinarul care s-a prins de obsesiile mele... de atunci sunt obsedata ca eu nu face ceea ce trebuie si ca d-aia Dumnezeu ma pedepseste. Iertare gagicile cu TOC religios, poate imi spuneti si mie daca voi ati gasit cum sa rezolvati obsesia asta..
Mi-a fost mereu greu sa scriu despre asta... sa nu va dau idei si pentru ca ma simt tare singura pentru ca religia pentru mine e o sursa de anxietate... cand ar trebui sa fie o sursa de liniste.
Odata, cand toc-ul nu era atat de nasol, perceptia mea despre Dumnezeu era frumoasa, naturala, imi umplea inima de bucurie. De cand toc-ul a sarit calare pe capul meu, m-am gandit asa cum ma gandesc acum, la jumatatea goala a paharului. Ce n-am facut eu cum trebuie? Mi-am gasit o multime de vini... si, incet incet, (si cu ajutorul psihanalistului meu care-mi analiza toate alea) am inceput si eu sa-mi pun o multine de intrebari si naturaletea pe care o aveam vis-a-vis de divinitate, sa se transforme in anxietate, ganduri, paraganduri, chin, vinovatie. Nu pot sa scriu mai departe pentru ca realmente imi e frica sa nu va dau si mai multe idei decat aveti.
Imi e greu sa aplic schemele TOC, sunt trista si deprimata.
Lui Peter Pan i-am spus sa nu ma mai sune niciodata. Atat am sperat sa ma vada, sa ma simta, sa ma iubeasca, sa-mi dea atentie... el a plecat din tara si a uitat ca exist. Cum e, nene, sa spui "tu esti comoara mea, iubirea vietii mele, puiul meu", "sa nu uiti nidiodata ca eu te iubesc" sau "iubirea mea, vorbim cand ajung la Barcelona " si sa nu mai dai NICI UN SEMN DE VIATA, nici un ziua aceea, nici a doua zi.
L-am sunat eu la un moment dat, era la o petrecere. Terminase intalnirile, terminase treaba si se duses la o petrecere.
Mi-am strans ieri cea mai mare parte a lucrurilor. Le-am pus in cutii, mai am o parte astazi, dar nu mai pot... sunt franta... fizic tremur toata, n-am chef sa mananc, imi e frica sa conduc nu cumva sa fac vreo trasnaie, asa ca stau cu ochii in patru la volan... si, barbatul care spunea acum cateva zile ca sunt comoara lui... tot nu a mai dat nici un semn de viata.
Va las, gagici, ca mi-am stors toate lacrimile pe aici.

Simo, lucreaza putin pe teama de abandon. Tu parca erai din Piatra Neamt, nu? Cu cine faci terapie?
Nu-mi mai amintesc daca diagnosticul tau e TOC.

Luci, bine ai venit la noi. Dupa cum vezi, eu nu sunt prea roz astazi. Multumim de apreceri... Suferinta ne-a invatat unde sa cautam si ce sa cauatam, asa ca ne-am informat si ne ajutam una pe alta.
O singura regula avem pe forum: ne sustinem una pe cealalta, ne informam si nu spunem niciodata "daca mie mi-a mers cu asta, numai asta merge si asta trebuie sa faci".

Altfel, din nou bine ai venit. Spune-ne povesea ta!

Simo, iti multumesc de incurajare. Eu am lasat teveul de mult. E o nenorocire. Mai bine citesc. Singurul lucru la care ma mai uit atunci cand am cateva minute este serialul Friends. :)

Sophie, eu am avut chestia asta: daca nu fac x, daca nu zic x rugaciune Dumnezeu ma va pedepsi. Iti spun cum mi-am demontat-o eu. In primul rand vorbind cu oamenii potriviti care mi-au deschis ochii catre faptul ca iubirea lui Dumnezeu nu poate fi conceputa de minti omenesti, nu o putem intelege noi si nu o putem raporta la iubirea noastra, limitata, pamanteana. Incet incet am inteles ca gandeam asa despre relatia cu Dumnezeu pentru ca asa gandeam eu diverse relatii de prietenie/iubire ale mele. Faci x, te iubesc, nu faci... ma mai gandesc. Asta e gandire omeneasca nu Dumnezeiasca. Dumnezeu ne cere un singur lucru: sa fim buni cu cei din jur, sa nu fim rai. Daca respecti regula asta le respecti pe toate celelalte. Dumnezeu nicaieri nu zice sa citesti rugaciunea x, sa faci y lucru. Decat atata, sa fi buna. Ceea ce tu esti draga mea. Iata cum azi, duminica, ziua ta libera, ai pus mana pe telefon cum ai citit ca nu mi-e bine si m-ai incurajat si ai fost alaturi de mine. Cum sa nu te iubeasca Dumnezeu?
Eu am mai facut si alte lucruri pentru a-mi demonta mecanismul gresit: nu am mai citit carti religioase. In general religia ortodoxa este plina de dogme, reguli etc. Prefer sa intreb duhovnicul ce am de facut si ma mai sfatuiesc cu Maica cu care fac seminarul de consiliere ortodoxa. Apoi m-am gandit asa: daca Dumnezeu sta si contorizeaza tot ce fac rau ca sa ma pedepseasca, ce imagine ii face asta lui Dumnezeu, de pedepsitor, de ala cu bata de dupa usa. Or noi stim bine ca Dumnezeu este milos, este iubitor, ATOTIERTATOR. Este adevarat, Dumnezeu este drept dar dreptatea nu implica in mod obligatoriu pedeapsa.
Religia est e si pentru mine o sursa de anxietate. Dumnezeu este sursa de liniste.
Sper sa te ajute cu ceva ce ti-am zis.

Multumesc, Cata!
Ai spus cuvinte foarte frumoase. Sunt eu intr-o pasa nasoala... din pacate, la mine ideea de Dumnezeu a inceput sa se confunde, sa-mi fie... sursa de toc. Am mai facut ceva pasi cu expunerile, dar acum am un moment greu... primul dintr-o perioada mai calma.
Cat cu rugaciunile, le fac ca-ntotdeauna. Am derapat la un moment dat si-mi imaginam si eu tot felul de chestii, dar a trecut asta... ce ma omoara e ca rugaciunile imi intra in schema TOC. Nu pot sa va explic sa nu va apuce vreo panadalie.
O sa-mi treaca si o sa-mi gasesc eu la un moment dat linistea. Pup frumos.. am venit la birou sa fac ceva treaba si plec acum. Ma duc sa.. mai strang din cutii si din lucruri.

Salutare,
Bey, cum naiba se face ca intru si eu pe forumu meu drag si ce descopar:toata lumea e la pamant sau aproape. Pai io zic ca e ceva in atmosfera ca si io sunt oarecum la fel, deci e ceva...
Hai s-o luam metodic si pe rand:
Luci, bine ai venit printre noi, te asteptam cu povesti:)
Sophie, draga mea la tine e cat se poate de normal sa ai aceasta recadere caci nu-i usor prin ce treci, nah sa te desparti de cineva drag nu-i de colea!!! Ma gandesc ca i-ar fi fost foarte greu si unei persoane fara suferinta d'apoi una ca noi. Suntem mai sensibile si orice lucru major ne afecteaza mai mult decat este normal.
Zic sa-ti faci ocupatie sa calatoresti cat mai mult si sa te duci sa vezi Bruxelles-u' ca e fain, fain de tot!
Am fost acolo si tre sa vezi piata veche, muzeul berii (unde am baut cea mai buna bere din viata mea) si muzeul de ciocolata (asta nu l-am baut ca atunci cand am ajuns noi se pregateau de inchidere).
Au si o straduta faina unde se mananca la greu scoici marinate su cartofi prajiti:))
Sunt preferatele mele!!!
Daca-t plac sa bagi o portie si pentru mine!
In leg cu PP, bre lasa-l naibii s-a dus, s-a dus si gata. Stiu ca e greu, dar asta e, n-a fost al tau. Poate nu ma crezi dar vei rade peste ani de aceste lacrimi si sentimente irosite.
Cand ma gandesc cat am jelit in facultate si n-au meritat (ei nu va ganditi la sute), asa cat sa-i numeri pe dejetele de maini, dar tare imi erau dragi..toti aia cu nadraji:))))
Din pacate nici unu n-a fost sa fie si mai bine asa. Cinstit. N-am de ce ma plinge, am un sot bun si intelegator, ce altceva mai conteaza?!

Simo, ma regasesc si eu in temerile tale de abandon 100%., poate ca parintii au fost de vina..nu stiu
Totul se pare ca porneste de la o temere, o nesiguranta de ubire pe care un copil in mod normal o primeste automat. Ei in cazul meu, eram iubita DACA faceam una sau alta, cu mult peste puterile mele de fetita. N-am alta solutie decat sa iert, ce sens are sa mai tin ranchiuna?!
Vb terapeutei mele "poate asa au stiut ei sa-si arate dragostea fata de tine! Atat au putut!"
Bine macar ca mie mi-a dat Dumnezeu minte sa nu repet aceleasi greseli cu fii-mio si sa-i arat dragostea mea neconditionata!
Cata, bre a fost o mica recadere si ce daca? N-am zis eu ca o lupta continua?! Stiu ca e greu, e f greu ca si eu si fetele suntem in acelasi...rahat, dar ce sa facem luptam?!
E greu, uneori foarte greu!
Nici eu nu-s deloc bine, nu stiu de ce nu scap de o depresie afurisita care trage dupa ea toate gandurile tampite, toate fricile posibile dar incerc sa lupt si sa fac fata!
Hai fetelor, nu ne lasam luptam impreuna da?
Va pupic si reviu diseara!

Salutare tuturor.

Simoten... este cumva tulburare afectiva bipolara depresiv anxioasa?!. si de asemenea este important la ce s-a referit medicul/psihologul cand a adaugat elementele interpretative.
Aceste amanunte devin importante in alegerea partenerului de viata stabil.
Poate ai vb despre asta cu psihologul tau.daca nu. ar fi bine sa vorbesti.
Este psiholog sau psihoterapeut?!
Daca am observat eu bine tu ai fost izolata o perioada destul de lunga in casa.
Daca nu sunt indiscret si poti sa-mi dai mai multe detalii despre problemele tale.
Oricum cu multa munca orice problema se poate depasii.



Despre mine nu pot sa spun prea multe.
Nu am tulburari de personalitate sau alt tip de tulburarii.Cum am mai spus am descoperit accidental forumul si mi-a placut. Ma straduiesc sa va inteleg pe fiecare pe rand si poate sa va ajut cate putin cum pot.

Pa Pa

Va pup, sunt mai bine, dupa slujba m-am simtit mult mai bine. Cred ca a contat faptul ca am stat nitel, m-am recules si am incercat sa ma focus-ez numai pe ce se spunea acolo.

Sophie, in numele meu dar si al fetelor iti multumim ca scrii cu asa o mare sensibilitate si compasiune pentru ceilalti. Eu remarc cum de fiecare data scrii cu mare atentie la ceea ce zici, ca nu cumva sa faci rau cuiva. Tot bunatatea de care vorbeam si mai sus. Eu aveam o streche cu rugaciunile, imi pusesem eu in gand sa citesc cate un acatist pe zi. E, ajunsesem ca daca nu reuseam sa citesc eram sigura ca mi se va intampla ceva rau. In scurt timp aceste rugaciuni nu mai aveau valoarea pe care ar fi trebuit sa o aiba ci cu totul alta care imi facea mai mult rau decat bine.
Cand te rogi, gandurile vin. Mintea rumega, mai ales cand te caznesti sa nu te gandesti, ea atuncea rumega si mai tare. Tu sa iti amintesti ca NU SUNTEM CEEA CE GANDIM, aminteste-ti ca mai bine decat noi insine ne cunoaste Dumnezeu si continua sa te rogi. Cum poti. Chiar daca e doar Doamne ajuta! Sunt sigura ca Dumnezeu ne aude. Ideea este asa: daca Dumnezeu ne-ar da diverse "plocoane" sub forma unor miracole, eu cred ca nu am invata nimic. Numai tragand noi pe pielea noastra si invatand din greselile si suferintele noastre putem zice ca inregistram procese de invatare complete si fara cale de intors.

Prozaca mea draga, nici tu nu esti bine. OFFFFFFFF Speram din tot sufletul ca trecu perioada grea la tine. Mai, o fi oare schimbarea anotimpului? Ma gandeam si ieri, o fi astenia de primavara... Care e faza cu depresiunea ta? Hai zi-ne poate impreuna sa ii dam in cap.

Luci, inteleg ca esti barbat. Super, avem nevoie. Bravo tie ca nu ai tulburari de personalitate. Cum ai dat peste forumul nostru?

Simo, ma bucur ca te-a ajutat ce am postat. Sper sa reusesti sa aplici ceva din solutii.

I am back:))
Zisai ca mi-a fost rau, da am uitat sa zic ca asta a fost de dimineata. Deschisai io ochii si cand colo mi se anunta o zi mai mohorata, desi afar' era cat de cat frumos. M-am dus totusi la bucatarie, facui si cafeluta, ba inainte de cafea am mancat si-un bol de cereale, dejeaba ma lua cu tremurici puternic. M-am enervat si am luat un xanax, care si-a facut efectul culmea cam intr-o ora. Apoi ca din senin mi-am revenit si am tinut-o asa pina seara.
Am avut si musafiri si am fost mai mult decat okey.
Asadar, multumesc lui Dumnezeu ziua de azi a fost foarte okei, he, he de le-as avea pe toate asa..ce bine ar fi!
Sper sa avem o sapatamana linistita, fara depresii, obsesii samd.
Pupic la toate fetele mele dragi:))

si eu binisor...maine incep activitatea...sper sa pot dpdv fizic, si sper sa imi faca bine dpdv psihic.
sa aveti o saptamana buna!!!

Buna dimineata tuturor,
M-am trezit cu oleaca de tremurici, habar n-am din ce cauza ca de dormit, am dormit bine. Probabil e o anxietate anticipatorie, nu stiu...
Astept sa-mi treaca:)
Voi cum sunteti?
Hai toata lumea la un raport mititel, pls!

Buna gagici,

Eu dau din coate sa ies la liman. Stiu ca mai am de luptat... Ultima mea intalnire cu PP a fost ieri dupa amiaza. Mi-am carat o parte din cutii, o alta parte am lasat-o.
Am vorbit, am analizat, am discutat si i-am spus, asa cum m-a sfatuit psiholoaga, care e dupa parerea mea modalitatea de a aranja situatia. De iubit ne iubim, da uite ca eu vreau una, el face alta si asa mai departe.
Si i-am spus ca vreau sa ne mutam intr-un alt apartament, in care sa aranjam mobila impreuna, un loc ales de noi imreuna, care sa poare si amprenta personalitatii mele.
Apoi l-am rugat sa mearga la un terapeut, sa iasa din cercul vicios in care l-au bagat problemele firmei.
Si, 3 l-am rugat sa vina la terapueta mea sa vada ce e aia e care sufar, pe unde si de ce.

I-am spus ca-l las sa se gandeasca doua saptamani. Ne-am pupat (sarea pe mine aseara ca ii mergea ciocoflenderul asa, dintr-o data, dar n-am putut), ne-am spus ca ne iubim si ne-am despartit ca-n filmele alea de-ti implu batista cu muci.

Si m-a apucat o anxietate noaptea trecuta de am crezut ca mor. M-am trezit la 5 si n-am mai inchis un ochi intrebandu-ma pana la urma ce fa eu pe lumea asta si de aici alte si alte intrebari si anxietati. Cand imi trecea una, ma apuca alta, si cand linisteam toc-ul ma apuca dorul de Peter Pan. De frumoasele, de si putine, frumoasele momente pe care le-am avut, de cum ne tineam noi unul pe altul in brate si ne spuneam ca ne iubim de nu mai puteam in fiecare seara... ca asata n-am putut niciodata intelege... cum un om care se comporta asa, te poate ignora in marea majoritate a timpului.

Am venit la birou cu noaptea-n cap, sunt, cum ar spune un coleg, varza cu carne si asa mai departe.

Prozac, scumpa mea, pai am 31 de ani, nu 21. N-o fi un secol, dar e un moment in care analizezi, tragi linie si adesea esti cam dezamagit sau iti spui ca nu mai ai timp de pierdut. O sa treaca... sper sa rezist emotional, sa tin TOC-ul in frau si sa ma regasesc.

Cata, multumesc frumos ca vezi lucrurile pe care le fac cand ma gandesc la ceilalti. Ma ajuta mult sa vad ca fac bine cum fac. Imi sunteti dragi si, chiar daca nu mi-ati fi, m-as comporta cu sensibilitate pentru ca asta consider eu valori umane, dumnezeiesti, spune-le cum vrei: sa simti bucuria, durerea celuilalt si sa-i fii alaturi.

Cris, n-am nici o scuza pentru carte, in afara zbuciumului personal. Da nu te uit...iarta-ma tu pe mine.

Luci, bun venit la noi. Pe langa sustinerea pentru care iti multumim, ce te mai aduce pe la noi? Toc, poc sau ce afectiune sau disconfort?

Pup Gagici!

hmmm, cam liniste pe aici!
Cris cum e la munca?
Roby maica pe unde umbli, da un semn ca ne ingrijoram, esti bine?
Cata, banuiesc ca esti ocupata!
Sophie, te inteleg perfect s-apai dragostea n-are varsta, sa nu crezi ca suferi acu la 31 mai mult ca la 21. Ah, ca asteptarile sunt altele, te inteleg perfect, insa intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui este: e PP omul potrivit pentru tine? Si asta judecand nu din partea ta, ci sentimentele /actiunile venite din partea lui?
Daca raspundul tau este ca te vede, ii pasa ce se intampla cu tine, te sprijina, intr-un cuvant, te iubeste, atunci MERITA SA LUPTI pentru el. Altfel...e doar o amagire si atat...
Scuza daca am fost prea dura...
Pupici

Buna Prozac, n-ai fost dura, ai fost realista. Eu as spune aceleasi lucruri, le spun si de suferit tot sufar pentru ca eu, asa in sinea mea, stiu de ce mi-am facut bagajelul.
Dar, pe de alta parte stiu si de ce i-am cerut sa ne mutam intr-un alt loc. Stiu si ca PP poate fi si altfel decat delasator si ametit.
Ma gandeam ieri ca se comporta ca un anarhist. Acum zice una, peste careva secunde a uitat si face cu totul altceva. Prietenii pun pariu pe cat intarzie PP la masa, daca vine si cand vine. E un personaj aparte.
Decizia de a pleca este justa si o mentin. Mingea e la el, o analizeaza, o atinge, daca vrea o sparge. N-as fi facut gestul de a pune pe hartie ce i-am pus, daca n-as sti ca are potential sa schimbe ceva in el. Decizia asta, insa, nu-mi apartine.
Tot ce vreau eu acum este sa ma tina balamalele si sa nu-mi faca TOC-ul si mai rau. Ca la suferinta de ce si daca si cu parca sunt ca pestele in apa.
Ma bucur ca in ciuda noptii ingrozitoare, in afara unei epuizari fizice si emotionale, toc-ul sta cat de cat pitit. Ranjeste uneori, ranjesc si eu la el.
Fetele mele dragi, multumesc mult de ajutor. Tu ce mai faci, mama Prozac? Mai trecu?

Trecu, trecu
Bre la mine necazu e o depresie care vaz ca nu ma mai slabeste. Maine ma vad si eu dr mea sa vad ce mi-o mai da sa inlatur odata depresia asta. La mine depresia se manifeste printr-o descurajare, o tampenie aiurea...ma simt efectiv deprimata, lipsita de chef, mereu obosita. Dimineata imi este cel mai greu caci nu-mi vine sa ma dau jos din pat. O fac din inertie ca trebuie, altfel...

Nu-mi place starea asta, nu ma caracterizeaza pentru ca eu trebuie sa fiu "motorul" familiei mele!!!
Deci, e musai sa fac ceva.
Culmea e ca, la inceputul tratamentului cu prozac, nu mai eram depresiva si nu mai aveam nici TOC. Era perfect!
Si vreau, tanjesc dupa acelke luni in care imi era rau doar trei zile pe luna.
Daca stau si gandesc mai mult la starea de depresie, vine si "sor-sa " anxietatea si gandurile toate navala, care nu-s deloc albe si prietenoase, si uite asa intr-n cerc vicios din care cu greu ies.
Poate v-am intristat, nu asta vreau dra uneori simt ca cedez, ca trebuie sa ma eliberez cumva...
Of!

Lasa, fata, ca s-o duce ea in aia a ma-si de depresie. O sa cedeze! Eu tot cred ca e de vina si interventia chirurgicala...
Sa ma gandesc cu ma trezesc eu din depresie. cel mai adesea am avut de-a face cu anxietate, dar am avut si perioade in care m-am simtit pur si simplu blocata si fara nici un chef. Si atunci, dupa mult chin, mi-am zis ca "acum nu stiu cum o sa treaca, dar intr-o buna zi o sa stiu, alta solutie nu am decat sa traiesc si sa sper". Suna stupid, dar intr-o buna zi a trecut.
Asa ca stiu cum e cu datul jos din pat din intertie... eu ma dau jos din pat, respir mult, imi fumez tigara si, daca ma simt nasol, ma uit la mine, ma constientizez si incep sa ma dezmortesc. Metode empirice...
Tocmai ce-a sunat PP. PP cel cu capul pe umeri. No comment deocamdata, va tin la curent cu detaliile importante. Chiar ma gandeam "de ce n-ar fi el asa tot timpul. ce te costa sa dai un telefon si sa ma-ntrebi de sanatate?"
Asa, draga mea Prozac. Pe anxietate o combat mai usor decat pe depresie ca i-am invatat capriciile. Cel mai nasol e cand se incaiera amandoua ca doua scroafe..
Acu sunt cam out ca n-am dormit. Ce faceti, voi, gagici sa nu cadeti cu capul pe birou cand nu dormiti? Cafea eu nu beau. Pup

Daca nu beau cafea mooor de somn, deci raspunsul cam asta e:beau cafea. Doar una:)

Asa e, cel mai rau e cand se incaiera depresia si anxietatea, parca intru-n troaca de porci si nu ma mai poate scoate nimeni. Las c-o rezolv eu cumva!
Auzi, da un ceai nu merge bre?

Buna fetelor.
Imi pare rau ca nu sunteti prea bine si imi pare rau ca nu ma pricep sa va imbarbatez nitel. Dar va citesc si sunt alaturi de voi, sa stiti.
Eu sunt bine, saptamana trecuta m-am simtit cam rau, ma si gandeam ca intru in vreo depresie, dar nu a fost asa.
Va pup si va doresc numai bine.

Buna Roby, multumim de sustinere! Vezi ca nu intrasi in depresie? Valabil pentru toate toanetele de noi care se gandesc daca parca si cu barca.

Prozac, daca beau ceai ma molesesc si mai tare. Ma refer la infuzii, nu la ceai (ala cu teina ca sunt patru tipuri de ceai: alb, negru, verde si olong, si numai astea se pot numi ceai, restul sunt infuzii). Dadui aceasta precizare pt ca asa cum am intoleranta la cafeina, am si la teina. Imi bate inima tare, tare de tot si nu-mi trebuie batai de inima prost intentionate :-)
Apa, ma dreg cu apa rece. Mi-a mai trecut. Cum a sunat PP a mai trecut, femeie... toanta care sunt si care incerc din rasputeri sa nu mai ma chinui asa de rau din cauza barbatilor care ma mancara precum pe piciorul de porc :-) Mama unei prietene spune treaba asta: te mancara femeile ca pe piciorul de porc.

Salut.

Am mai spus...am descoperit acest forum accidental cautand ceva pe net si mi-a atras atentia continutul forumului precum si comportamentul (de a scrie constant ) al participantelor, caci inteleg ca toate sunteti fete.
Nu am tulburari de personalitate sau alte tipuri de tulburari am doar indici de structura.
M-am alaturat voua cu intentia de a va ajuta in masura in care pot.

Sophi si Cata.voi ce "suferinte" aveti poate gasim o solutie din cate am dedus TOC
Inteleg ca faceti si terapie, cel puti Sophi. Ce fel de psihoterapie.

Salut si o noapte fara anxietati.
Atentie dimineata la depresie ca merge bine in asociere cu TOC

Neata dragelor,
Iertare ca nu am mai apucat sa scriu. Ieri l-am dus pt prima oara la cresa pe baietelul meu. Am avut niste emotii de nu va pot spune, apoi am ajuns la munca si nu am mai putut face altceva, telefoanele sunau intr-una, mailuri kklau etc. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am avut de munca. Ca daca stau si ma gandesc stim cu totii ce iese. Acum e aproape 6 dimineata, ma pregatesc sa plec la munca dupa o noapte destul de agitata. Nu prea am dormit. M-am trezit de vreo doua ori ca a tipat fimeo si nu prea am mai putut dormi, cat am dormit cosmaruri la greu. Of. Asta e, asta sa fie tot raul.
Zic ca sunt cat de cat mai bine, oricum mai bine ca in weekend. Cu atatea de facut, cred si eu. Azi merg la eco pentru un nodul la sanul stang. Sa va ganditi la mine sa imi zica ca e ok, nu pot sa mai duc si o pb din asta.
Baietelul meu a fost ok ieri la cresa decat ca avea buza umflata si era murdar la fund. Va dati seama ca mi-am facut fel de fel de ganduri. Educatoarea mi-a zis ca s-a muscat probabil in somn ca nu avea nimic cand s-a culcat dar eu nu cred pentru ca se vede vanataia de lovitura in barba. Urasc minciuna. O sa ne luam de ele. Of... si-or inchipui ca banii pe care ii dau nu imi lipsesc... oi arata io asa mai bogatasha.

Roby ce ma bucur ca esti bine. Chiar ma ingrijorasem ca nu mai scriai. Ce iti face baiatul?

Luci, bravo cum ziceam ca esti ok. Si eu fac terapie din septembrie.
Ce ai vrut sa zici cu depresia dimineata ca eu n-am inteles. Zici ca nu ai tulburari, super. Dar vaz ca nu esti totusi strain de subiectul TOC - adica emiti niste opinii. Esti cumva medic? (na, ai intrat in oala cu fomei, te luam la descusut :) ).

Sophie, Prozac, va pup si va imbratisez.

Salutare si de la moi,
Am dormit "cu publicitate "azi noapte, adica cu multe intreruperi, de dimineata the same, depresie, anxietate, tot tacamu.
Evident, n-am lasat-o sa ma rapuna si m-am dat jos din pat, apoi tabietul zilnic si iata-ma la munca. Colac peste pupaza sunt si putin racita, ma doftoricesc si sper ca-mi va trece.
Voi, cum sunteti?
Azi ma duc la dr...

Roby, din suflet ma bucur ca esti bine, sanatate in continuare si te asteptam, sa scrii:))
Cata, of imi pare rau ca micutu s-a lovit:(( Ia-le pe doamne si le mustruluieste ca nu se poate asa ceva, mai ales ca banuiesc ca va costa si o poala de bani gradinita pe luna.
Sophi, sper sa ai o zi mai buna si sa-i vie mintea la cap lui PP:))
Luci, te asteptam sa ne mai scrii.
Va urez o zi buna!

Hello, eu n-am un raport teribil. Inot in anxietate, deprima si griji. Mai trece, ma mai ia. Mi-a intarziat menstruatia o zi si a intrat TOC-ul cu picioarele in mine. Nu m-ar deranja o sarcina, dar am facut o radiografie la plamani cand am avut bronsita... m-au intrebat daca sunt insarcinata si am spus ca nu, ca nici n-aveam de ce, avusesm menstruatie normala si nu facusem amor dupa aceea...
Si acum, ca mi-a intarziat o zi m-au apucat toate alea. Daca ai fost iradiata te trimit la avort! Sunt ingorozita.
Incerc sa-mi spun ca cel mai posibil intreruperea contraceptivelor imi joaca feste, dar nu reusesc sa ma aduc. Nu-mi amintesc decat de cum am aflat data trecuta ca sunt insarcinata, dupa o intarziere de o zi, intr-o perioada cand as fi avut foarte putine sanse sa fi ramas insarcinata. Si ce calvar am trait atunci.
Urasc toc-ul! Am mult de munca, poimane trebuie neaparat sa termin un proiect foare important. Ultimul OK e al meu si eu nu ma pot concentra nici la ce-mi povesteste lumea.
In plus, dorm prost, visez casa in care am stat cu PP, ma apuca tot felul de ganduri TOC si ne-toc, care dor toate. Ma trezesc si-mi dau seama ca n-am libertatea de a-mi alege cu ce ma imbrac ca hainele mele sunt in cutii pe care n-am puterea sa le desfac cand ajung acasa... ca trebuie sa montez un soi de dulap pe care sa le agat si nici asta n-am putere sa fac... iar sora-mea urla la mine ca ea nu gaseste un limbaj potrivit in fiecare secunda pentru mine. Asta ca i-am povestit aseara lui PP ca m-a apucat grija sarcinii si sora-mea mi-a spus ca am vrut sa-i atrag atentia. Si i-am zis ca nu, ca poate sa ma acuze de TOC, dar nu ca as vrea sa-l tin pe ala legat de gatul meu cu un copil. Si aia s-a enervat ca eu imi fac griji degeaba.

Si le-am spus apropiatilor: luati dracului o carte despre TOC ca sa nu ne certam aiurea ca aveti impresia ca eu am ceva cu voi sau ca mi s-a nazarit nu mai stiu ce. Intelegeti, va rog, de ce sufar si nu veti mai simti frustrari! Nu mai ajungem la cearta si poate chiar ma puteti ajuta. Da' cum daca buba nu se vede, inseamna ca nu prea exista... ce sa le mai spun sa ma inteleaga????? Le-am spus inclusiv ca boala asta se opereaza. Nu, dom'le. N-am sanse de a-i convinge sa citeasca si ei un rand.

Fetelor, scuze... de cateva zile jovialitatea mi s-a ascuns pe undeva.

Cata, vezi ce faci la cresa, o sa fie bine pana la urma!
Prozac, imi place la nebunie expresia "am dormit cu publicitate". Esti super tare! (stiu ca fac haz de necaz, )

Luci, tot n-am inteles ce e aia de ai sau n-ai tu. Noi pe aici avem TOC si facem, o parte, Terapie Cognitiv Comportamentala. La mine merge foarte bine dar nu am numai zile minunate!

Salut again,
Sophie, eu te inteleg ca si eu momentan am o perioada foarte tampita. Nu stiu de unde provine, dar ma disperaaa pur si simplu!!!
Ma gandesc ca poate fevarinul nu merge asa cum trebuie. Acu la 5 o sa vb cu dr sa vedem ce optiuni de tratament gasesc, altfel nu se mai poate.
Apropiatii au si n-au puterea sa inteleaga o persoana cu TOC, nu trebuie prea mult condamnati.
In plus, nu stiu, poate ca sora ta nu priveste cu ochi prea buni venirea ta la ea si "asezatul" in teritoriul ei. Ii e practic invadat teritoriul si poate o deranjeaza. Banuiesc, nu-mi dau seama daca e asa sau nu, dar macar apreciaza sinceritatea mea si in acelasi timp scuza-mi franchetea.
Sper din suflet sa nu fie sarcina si ca sa dam la o parte orice indoiala ar fi bine sa faci un test de sarcina, din ala cel mai sigur.
Iti tin pumnii si sper sa fie doar o intarziere de primavara.
Cam atat, sunt cu fundu-n sus, am un nod in gat si in momentele astea sunt mai uricioasa decat o ploaie d'aia primavara, brrrr

Buna gagici, am rezistat anxietatii, n-am facut test de sarcina si nu s-a dovedit decat o minuscula intarziere, dar m-a ingrozit gandul ca as putea trece din nou prin ce-am mai trecut.
Prozac, multumesc de sustinere... si eu am o perioada nasoala. Anxietatea variaza. Astazi am avut o zi ingrozitoare la birou. Sunt pe finish cu un proiect si intreg departamentul de design care apartine de unul dintre asociatii mei, s-a carat azi acasa ca s-a luat cateva ore lumina.
Eu lucrez cu doua persoane din acel departament. Nu m-a sunat nimeni sa-mi spuna ca pleaca, m-am trezit pe la 1.00 ca nu mai e nimeni... asa ca am pierdut o zi EXTREM de importanta din pricina unor indivizi care nu vad mai departe de problemele personale, certurile dintre ei si nemultumirile financiare venite in urma crizei.
Si toata lumea care lucreaza cu mine se bucura de respect, m-am oferit sa-i platesc chiar eu bani extra uneia dintre tipele cu care lucrez ca mi se plansese ca firma de desing nu le-a dat banii la timp.
Si cu toate astea... m-au lasat cu proiecul in brate. Ce daca, ne bagam picioarele ca asa e-n tenis. Ne razbunam cu totii pe x-ulica, iar lumea care ne respecta si ne ajuta sa se duca in aia a ma-si.
Asa ca a trebuit sa gasesc solutii alternative si maine voi schimba atitudinea de fata draguta care intelege pe toata lumea. Te-ai carat? Foarte bine, cu mine nu mai lucrezi.

In rest... grijile existentiale sunt la culmea nemerniciei, ma seaca. Abia astept sa termin si sa ma duc in vacanta.

Prozac, asa e cu apropiatii si cu toata lumea. Nu te doare pe tine, asta e, treci mai departe. Poate ca asa trebuie sa fii ca sa reusesti sa fii fericit, sa nu te preocupi de problemele altora.
Sora mea nu e stresata de invadarea teritoriului, as fi o mare nesimtita sa spun asta. Sora-mea e o dulce, dar are destul de putina toleranta fata de lucrurile care se intampla si ei nu-i plac. Te fute-n gura imediat. E personalitatea ei. As fi din nou o nemernica sa spun ca nu m-a ajutat si ca nu ma ajuta. E sprijinul meu cel mai de baza. O iubesc mult si sunt mandra ca sora mea mai micuta a facut o gramada de lucruri cu viata ei. De la fetita amrata care s-a mutat la Bucuresti dupa liceu, a ajuns in managementul unei mari companii farmaceutice si are doar 27 de ani.
O sa-mi treaca si noua criza existentiala, ce sa-i faci. Asa e cand asculti de toc si incerci sa- raspunzi la daca, parca si de ce.

Soer sa ai vesti bune de la medic. Si recomandare empirica, ceva vacanta de reincarcare a bateriilor. Fata, iar uitasi ca operatia ti-a scazut puterile? Ce mama ma-si, ca n-ori fi tote toc si poc.

Pupici, revin cu alte povesti maine. PP a sunat azi de doua ori. Nimic nou de pe frontul de vest!

Fetelor imi pare rau ca nu sunt mai pe baricade sa va sustin. E mult de munca la birou si nu mai apuc sa scriu nimic apoi acasa cu baiatul si ce mai fac in casa si gata ziua. Multumesc lui Dumnezeu ca sunt bine.

Prozac, stii ca toate la randul nostru am avut momente proaste, chiar foarte proaste. Zi-ne si noua, la ce te gandesti, ce te amaraste? Sau e doar o stare?
Astept cu mare interes sa imi zici ce ti-a spus la doctor. Te rog eu din suflet nu te mai gandi ca nu merge Fevarinul, eu zic ca e trecatoare faza.

Sophie, vorbiram nitel, te pup si iti doresc multa putere de munca... in special cu lenesii...

Deci am fost la dr si ea mi-a zis ca tot de la interventie ar fi starea asta ca deh, a fost o interventie majora si e firesc sa fi acumulat anxietate si care acu se revarsa.
De depresie, pare-se ca e endogena sau cu radacini adanci.
Mi-a adaugat buspirona (Buspar), xanax la nevoie si evident fevarinul tot in doza data.
Asteptam cateva saptamani caci buspar actioneaza cam tot prin cumulare si daca da rezultate-Doamne ajuta vom merge cu acesta, daca nu va adauga un neuroleptic. Ei, faza asta nu prea mi-a placut caci are multe efecte secundare printre care si kg in plus. Dar, pina la urma, nu asta e important, mult mai de pet e starea mea de sanatate.
Si mi-a mai zis un lucru, ca mai are pacienti cu TOC si tot cam asa raspund mai greu la medicatie, stiti voi cum e TOC wax and wane...
Va doresc o seara placuta si cu multa liniste.
Multumesc mult de sustinere gagici, stiti cat conteaza!

Buna,
Am inceput lucrul si seara cam simt oboseala direct la operatie, de asta prefer sa ma odihnesc mult acasa.
Cu toc-ul stau juma-juma, nici rau, nici bine...nici nu stiu daca sa ma bucur sau sa fiu trista, merg inainte si asta e.

Salut.

Sophi indici de personalitate sunt elemente structurale din personalitatea fiecaruia.

Daca zici ca faci TCC poate nu ar fi trebuii sa-ti spun despre ei dar totusi.e simplu.Tu "suferi de TOC" dar personalitatea ta si a fiecaruia este compusa din elemente specifice. Acestea la un moment dat se transforma in trairi, conduite si comportamente dezadaptative. Abia atunci putem vorbi de tulburari de personalitate. Sper ca am fost comprehensiv dar uite incercam si cu un exemplu : personalitatea mea este formata din elemente TOC, depresive si Histrionice. Prin urmare comportamentul meu in diferite situatii poate sa fie asimilat cu un comportament depresiv (de exemplu) sau in altele pot aparea histrionic.
Asa este alcatuita personalitatea fiecarei persoane. Cum am mai spus. cand comportamentul devine dezadaptativ atunci vorbim de tulburari. Pana atunci vorbim de indici de structura.

Te sfatuiesc sa te tii de TCC. Functioneaza bine pe TOC.
Poti sa-mi spui de cat timp ai fost diagnosticata cu TOC? ai cumva si atacuri de panica?
In rest bafta la proiect.

Cata nu sunt medic dar intradevar stiu cate putin despre tulburari.

Referitor la depresie pot sa iti spun ca are o intensitate mai crescuta dimineata si seara. De aceea in cazul in care ai asociata si depresia la "suferintele tale" sa fi mai atenta la comportamentele specifice depresiei dimineata si seara. Daca psihologul / psihoterapeutul tau ti-a oferit cumva tehnici de lucru impotriva depresiei axeaza-te pe ele in aceste momente ale zilei. Daca incepi ziua cu ruminatii poate sa iti afecteze activitatea profesionala, daca apar seara e posibil sa ai insomnii de adormire.
Pot sa te intreb ce fel de tulburari ai si ce terapie faci? (asa ca sa te descos si eu :).

O zi buna tuturor.

Neata fetele mele, sper sa aveti o zi mai buna.

Cris, sfat: BUCURA-TE. :) Asta fiindca zici ca nu stii... :)

Luci draga... ok, vad ca ne lasi sa ghicim. Suferind nu esti, medic nu esti, dar pari sa stii destul de multe. :) Iarta prostia babei, ce e aia histrionic? ce alea indicii de structura? Scuze.

Eu am fost diagnosticata cu sindrom anxios depresiv si mai demult cu TOC. Fac tratament medicamentos din iulie si TCC din septembrie, cum am mai spus. Asa cum zici, am ruminatii mai multe dimineata si dupa-amiaza. Din fericire reusesc sa ma mobilizez la munca dar am insomnii vad ca mai dese acum. Asa fac cum zici tu, aplic metodele din terapie (in special metoda Mindfulness daca ai auzit de ea) dupa-amiaza. Dimineata, beata de somn nu imi prea iese.


O zi buna tuturor si hai la raport.

Mneata,
Hop si eu, ceva mai bine in dimineata asta. Nu stiu cum si de ce dar ma simt un pic mai bine in sensu' ca nu mai sunt asa depresiva, anxietate am si e acolo undeva gata sa sara la mine.
Am dormit tot cu multe intreruperi si asta pentru ca sunt virusata si tusesc mult.

Va doresc o zi buna si desigur vorbim..la greu:)

Buna gagici,

Raport mai satisfacator decat ieri. Somn mai bun, cu multe vise. Tristetea cu PP incepe asa, cate o picatura sa se aseze... asta ca si suna mereu si vorbim mult, dar nu inseamna ca lucrurile s-au rezolvat. Exista posibilitatea sa spuna iar ca nu poate lupta pe doua fronturi... si la asta ce sa-i mai spui? Om vedea!

TOC-ul mai musca cate putin. Ma freaca intrebarile existentiale. V-am spus ca am niste prietene cu filozofii speciale despre spiritualitate (si sora-mea e tot de pe-acolo, merge la clarvazatoare sa o ajute si spune ca felul in care vede ea viata ii ofera mare ajutor, ori cum eu am horoare de anumite elemente din filozofia respectiva, ma chinui si ma agit), asa ca statul pe la sora-mea readuce intrebari multe si marunte si anietati multe si marunte.
Terapeuta va spune ca sunt expuneri si ca e fare bine, numai ca asa e de obositor sa ma intreb mereu unde, cum si de ce?

Prozac, hai ca trece cu medicatia asta. Si eu am auzit ca se merge in combinatie cu neuroleptic, dar n-or avea astea asa multe efecte nasoale, nu? Ca si Prozacul sau Fevarinul au si ne-am descurcat cu ele. Oricum, eu tot cred ca o sa te ridici usurel din starea asta pe masura ce organismul tau se intremeaza. Si daca mai e nevoie de o pastiluta, asta e, o luam, nu? Inca n-am gasit piatra filozofala, asa ca facem cu ce avem :-)

Cata, multumesc de telefon. Acum ma duc pe la design si punem lucrurile la punct. Adicatelea nu vreau sa urlu la nimeni, am gasit un plan B, dar comportamentul lor ii va lasa fara clientul care sunt eu. Daca lumea nu se prinde ca in vremuri de criza de bani, mai inghiti si frustrari personale doar ca asa ai ce pune pe masa, asta e. Eu am oameni care mananca din ce facem noi aici la firma si nu pot sa-i pun in pericol p-astia de dragul comportamentului artistico-lenes al altora.

Luci, imi e greu sa pricep ce ai sau n-ai. Cu toatele avem diverse, multe si marunte, dar TOC-ul este problema centrala. Eu am fost diagnosticata cu TOC prima data prin 2003, dar a fost un disgnostic pus fara "manusi", nu stiam ce e, mi-au spus ca e o boala psihica si eu am ajuns la concluzia ca sunt nebuna. Mi-au dat medicamente de dau calul jos din picioare si m-au terminat. Mi-au trebuit luni de zile sa ma ricdic.

Disgnosticul mi-a fost pus corect vara aceasta. Una e sa spui ai TOC si sa-l lasi pe ala sa tampeasca si mai tare ca nu-i explici ce e si cum functioneaza, alta e sa-i spui ai TOC, care inseamna asta, schema este asta, din cauza asta iti e rau. Asadar, m-am chinuit 11 ani de zile cu aceasta boala pe care sunt pe cale s-o mai si pun la locul ei.
Comportamentul meu... dezaptator? Habar n-am. Am toc si cu tot ce inseamna asta: anxietati, evitati, vinovatie fata de evitari, expuneri, anxietate, zile bune, etc.

Va pup si sa auzim de bine.